poate că "noi" nu s-ar fi format dacă în ultimele zile din a doişpea nu ar fi ascultat diriga alternosfera în timp ce încheia medii, dacă marcel nu ar fi cântat "ciudat", dacă nu mi-ar fi trimis diriga "ploile nu vin", dacă nu aş fi redescoperit piesa în toamnă, dacă nu aş fi cântat-o pe holul căminului, pe alee, în bus, pe stradă, dacă nu aş fi căutat toate melodiile lor, dacă "poştaş" nu ar fi început cu "nimi", dacă nu ar fi zis ciupa că eşti moldovean (asta chiar că!), după ce mi-o zis iulia că eşti fain (asta nu prea m-a interesat pentru că sunt destui "keni") , dacă nu am fi fost în aceeaşi grupă la engleză, dacă nu ţi-aş fi cerut id-ul (ce urât scrii, era să nu-l nimeresc), dacă nu ţi-aş fi trimis "flori de mai", dacă nu m-ai fi bătut la cap zile întregi cu piesa aia, dacă nu am fi ascultat muzică la playerul tau (cel lent), dacă nu am fi vorbit pe foaie(în timpul cursului de matematici speciale... ce studenţi conştiincioşi eram)....despre alternosfera (iar?), dacă nu ai fi venit la examen la engleză, dacă nu ne întâlneam să bem şase beri de unu (nu mai beau cu tine că ies prea scump)...
aveam piesa noastră/ formaţia noastră de dinainte să fim împreună, ne trebuie un concert alternosfera !
marea... apare în o grămadă de filme, în general ca imagine de background pentru generic întruchipând "happy end"-ul. geniile de la hollywood ne-au indus că marea e locul unde poţi să stai să te bucuri de prada câştigată cu atâta trudă de parcă fericirea ar fi un lucru după care fugim precum poliştii în goană după răufăcători pe străzile los angeles-ului, iar, în final, o prindem şi o ţinem captivă într-o cutie metalică până când ajungem într-un loc sigur pentru a o putea elibera şi bucura de ea... la mare.
privită din acest punct de vedere marea pare a fi locul ideal pentru petrecerea revelionului. ar fi un cadru de film reuşit: să ne plimbăm pe plajă de mână şi să ne uităm spre trecut, să reflectăm asupra faptului că deşi am parcurs un traseu dificil, am reuşit până la urmă să găsim comoara, fericirea.
dar... eu nu ţin captivă fericirea într-o cutie. fericirea e o mingiuţă zburătoare jucăuşă ce se tot plimbă de jur-împrejurul meu. când e în spatele meu şi nu o pot vedea, când e în faţă şi îmi scoate ochii. acum începem să ne împrietenim şi încet încet îmi dau seama cum pot să o manipulez, să o fac să-mi bâzâie numai în faţă. e mult de muncă şi din păcate una migăloasă care îmi solicită mult răbdarea, dar sunt pe drumul cel bun. evident...fără ajutor m-aş fi dat bătută demult, m-aş fi enervat, aş fi prins-o în mâna dreaptă şi aş fi aruncat-o căt mai departe de mine ca şi cum aş arunca un bulgăre în marea infinită de alb.
marea mi-e inutiă aşa. nu îmi place să ma duc la mare vara sau "de rev" pentru că aşa am văzut la "teveu". la mare mă duc când mă cheamă!
deşi am planuri frumoase pentru acea seară când 2009 dispare din viaţa cotidiană tare am sentimentul că o să-mi petrec revu' pe tren sau într-o gară. ştiţi... cfr, românia, zăpezi, condiţii neprielnice... bla bla bla, dar... şi aşa sună interesant, abia aştept .
în sfârşit am început să primesc acel gen de cadouri pe care mi le-am dorit dintotdeauna. mereu mi-am imaginat crăciunul mai mult decât o masă imbelşugată, un brad înalt şi o casă care să lucească de curăţenie.
mi-am imaginat linişte... să stau şi să susţin în mod repetat "da mă, mi-e bine. mi-e chiar bine!".
să fie cât mai dese serile în care adorm în braţele lui şi să îl simt cum încearcă grijuliu să-mi scoată ochelarii .
mulţumesc, te iubesc!
vroiam să încep articolul foarte hotărâtă să vă fac în ciudă, dar după aceea mi-am dat seama că nu aveţi de ce să vă ofticaţi dacă nu ştiţi despre ce este vorba... dar nu contează eu tot o să încep cum mi-am propus, so:
AM JUNGLE SPEED!!! nanananana nanananan ciudă, ciudă.
mno boon, acuma să vă explic ce e ăla.
jungle speed e un joc dinăla de te duci să bei cu prietnii şi după ce vă terminaţi poveştile despre iubiri pierdute şi scopul vieţii, ca să nu o daţi pe politică vă apucaţi de vă jucaţi ceva că îi mai interesant decât să stai să baţi câmpii despre cum se fură orice în ţara asta. adică un joc de societate sau în engleză un board game.
jocul îşi are originile de acum 3000 de ani în sistemul de împărţire al mâncării al membrilor tribului "aboulou", diferenţa făcând-o cărţile care erau din frunze de eucalipt. din cauză că toate "cărţile" erau la fel se ajungea la lupte sângeroase şi tribul era cât pe ce să dispară.
regulile sunt simple, fiecare jucător primeşte o mână de cărţi, iar când există două cărţi la fel pe masă deţinătorii cărţilor trebuie să se repeadă asupra totemului. cel care-l ia primul câştigă şi îi dă cărţile celuilalt. scopul e să te scapi de cărţi .... şi să te distrezi.
mie a început să-mi placă după ce mi-am bătut maestrul. am fost într-o excursie unde am cunoscut un obsedat de jungle speed şi........."i-am dat muie" (asta era replica lui pentru looseri şi începători)
ei au un mod mai ciudat şi orignial de a juca, mi se pare mai interesant. în mod normal totemul este in centru cercului de jucători: WATCH!
deci... prieteni...ştiţi ce vă aşteaptă!
pe ecranul laptopului meu încap doar nouă balonaşe. de multe ori stau şi le privesc cum se ciocnesc jucauş. în casă miroase a clementine. nu îmi pot da seama de ce, dar acest miros mi se pare specific sărbătorilor de iarnă. nu pot decât să le urez "la mulţi ani" tuturor celor ce îşi aniversează onomastica mâine şi tuturor copiilor cizme pline de dulciuri! eu nu mai ştiu să mă bucur de ciocolata din papuci, acum vreau doar prezenţa persoanei iubite.
tanana, uite că am fost, dar m-am şi întors din minunata franţa. după cum am promis o să postez câteva pozuci:
 |
| paris noiembrie 2009 |
prea multe detalii nu o să dau pentru că "what happens in BEST stays in BEST", dar pot să spun că am avut o săptămână plină de distracţie şi.....scări, foarte foarte multe scări în paris...
în primul rând aş vrea să-i mulţumesc adiei că mi-a amintit că am şi eu un blog pe care ar trebui să mai scriu din cănd în când. mi-a plasat leapşa asta, iar eu invit pe cine vrea să o preia.
1. dacă vorbeşti cu mine în timp ce dorm, putem purta o discuţie normală, însă după ce mă trezesc nu-mi amintesc nimic.
2. când îmi amintesc de ceva amuzant mă apuc de râs chiar dacă sunt singură pe stradă sau în magazin.
3. nu mă gâdil numai când îmi fură iubitu' minţile.
4. mi se întâmplă să râd fără motiv minute întregi şi mă enervez la culme când mă întreabă cineva în repetate rânduri "de ce râzi?". dacă vă spun o dată că nu ştiu de ce râd atunci aşa e, lăsaţi-mă în pace.
5. dorm în jur de 12, 14 poate chiar 16 ore pe zi, cu telu' pe silent, aşa că nu vă panicaţi dacă nu daţi de mine sunt safe în lumea viselor. nu începeţi să vă bucuraţi că aveţi după cine bea ţuiculiţă şi mânca colac.
6. picioarele sunt f. importante, când mi-i frig la picioare mă iau toţi dracii.
7. mă apucă din când în când crizele de genul: "azi nu înjur", "azi nu beau" , dar îmi trec repede.
8. cânt pe stradă, urlu pe stradă, râd pe stradă.
încă două nu mai ştiu
"you're the only boy who makes my heart beat faster and slower at the same time. ..."
credeam că e doar o replică remarcabilă dintr-o comedie hollywoodeană cretină, dar... ai auzit şi tu...
în sfârşit am primit mailul de confirmare.... mă duc o săptămână la paris!!! acuma!!! în 17 noiembrie
şi încă cu ina. pis pis hai să ne iubim sub turnul eiffel (it's a joke). de ce ne ţin parizienii o săptămână la ei şi încă pe banii lor? pentru că, pe lângă faptul că suntem frumoase, suntem şi deştepte.
sunt boboacă în cadrul organizaţiei studenţeşti BEST şi acum au un proiect cu parisul (spun "au" în loc de "avem" pentru că încă nu am fost aleasă membră, dar sunt sigură că voi deveni).
am scris că aveam nevoie de o "ieşire" în genul celei din aprilie şi ziceam că nu voi merge prea departe... soarta asta... mă trimite tocmai în paris
sper să mă întorc cu chef de scris să vă pot povesti întâmplări de pe champs-élysées.
când e bine să tac? de ce nu există un manual?
e bine să spui adevărul chiar dacă acesta ar putea răni pe cineva drag şi s-ar opri din visat?
e bine să spui ce simţi chiar dacă reacţia receptorului ţi-ar sfâşia sufletul? sau mai bine amâni amăgindu-te cu ideea că poate mai târziu va ieşi bine?
uite acum am timp...deşi am seminar doar de la 10, sunt trează de la 7(şapte). de ce? pentru că vreau să fac cât mai multe lucruri într-o zi. acuma să nu credeţi că mă apuc de învăţat, doar mai este până la sesiune...
deocamdată am reuşit să-mi schimb lenjeria de pat, azi noapte la doi (să nu aud comentarii, is dejeancă şi nu mi-i ruşine, la noi ceasu' îi doi nu două) îmi era prea lene, şi acum mănânc. mai ţineţi minte morala mamei de dimineaţă despre importanţa micului dejun? no...îi important.
cred că sufăr de PMS pentru că de câteva zile tot cu faţa la cearceaf mă trezesc. chiar şi în dimineaţa asta mă gândeam la cum îi lumea... ca pula! oooooooooo da... iar pula? "ce urât e pentru o fată să zică pula". nu dragă, tu eşti ăla naşpa ce nu poţi să înţelegi că pula nu mai îi demult organul masculin reproducător, la fel cum "mă-ta" nu e persoana care te-a purtat nouă luni în pâncete. dacă nu eşti în stare.... pula mea la ce să-mi bat capul cu tine?
tocmai am trezit-o pe timi... , sunt curioasă să văd dacă mă mai roagă vreodată să o trezesc... îmi era lene să mă ridic de pe scaun aşa că am aruncat cu lingura de lemn spre patul ei... şi a aterizat drept în capul ei... nu ştiam că am o ţintă chiar atât de bună
mnah că a ieşit un maglavais, de fapt cam aşa mi-s gândurile mai nou... adunături de idei fără noimă de aceea nu am mai scris.
e uşor să scriu în acea stare mizeră în care ştiu sigur că în jurul meu e doar negrul şi atât. e uşor când ştiu, când trăiesc într-o cutie...doar acele patru colţuri pe care le-am învâţat atât de bine. am trăit în acea cutie ani în care nici nu am îndrăznit să mă întreb dacă mai există ceva dincolo de membrana semi-transparentă prin care întrezăream deseori nişte umbre, eu o numeam perete. deşi eram foarte familiară cu ale mele colţuri puteam zări mereu un element nou...când mă plictiseam schimbam colţul. aceeaşi rocadă, aceeaşi pioni, aceleaşi poziţii...până la furtună. acea furtună de lacrimi ce în timp a dăunat membranei, au creeat o spărtură până dincolo. nu mai există umbre, e agitaţie, nu mai sunt cărări ce să unească doar patru puncte, sunt autostrăzi ce duc spre un necunoscut ce nu l-am putut întâlni în cutiuţa mea.
mi-e frică?
da.
merg pe ele?
da.
(de la mishu am luat ideea cu autostrăzile)
Mishu Calian - Viteza Sangelui Meu
e ca şi capitalismul... trebuie să existe acel moment de cădere pentru a avea de unde ne înălţa.
s-a întâmplat să întâlnesc nişte oameni care m-au fascinat cu povestea lor şi au trezit în mine nişte sentimente foarte sigure. deşi vroiam să mai stau să-i ascult eu simţeam că mă strang pereţii şi că trebuie să fug de acolo. am fugit la tine...
când am scris, am scris de nervi. eram sătulă de noi ăia ciudaţii, vroiam să fim normali. era cât pe ce să-ţi spun că vreau să ne schimbăm, poate destinul a fost cel care a intervenit şi ne-am despărţit. mi-ai lipsit? nu... aş putea trăi foarte bine şi liniştită fără prezenţa ta. e ciudat doar cum se învârteşte roata şi acum tu vorbeşti de normalitate. dar obişnuitul nu e pentru noi!
am făcut un mic exerciţiu, ceva de genu' "hai să văd, dacă eu nu dau niciun semn... tu dai?" şi rezultatul este cel la care m-am aşteptat. nu are rost să mă lungesc la concluzii, pentru că nu ar schimba cu nimic situaţia, dar mă revoltă naivitatea mea. am văzut la zuzu că se întreabă ce e mai trist: "să realizezi că nu mai eşti copil sau să te minţi singur că încă ai rămas". încă mi se mai întâmplă să cred în idealuri copilăreşti şi în tot felul de clişee. mă indignez şi mă cert mereu când îmi dau seama că acele lucruri în care credeam chiar nu există. nu e trist să realizezi schimbarea, e revoltător, dar nu trist. în schimb cei ce se mint că au rămas copii mi se par demni de milă.
weekend-ul acesta am fost din nou la şcoala vieţii, fără să vreau, evident. mi s-a predat lecţia despre singurătate. priveam singurătatea ca pe o pedeapsă, ca pe ceva de care trebuie să te fereşti. o priveam cu frică. dar singurătatea nu e deloc aşa, când eşti singur eşti liber, liber să faci ce vrei, cum vrei, când vrei. am observat că rezolv mai multe treburi singură, când nu depind de nimeni, când nu e nimeni care să mă întârzie.
bubu: vii să visăm împreună?
bibi: visăm mâine pentru că azi trebuie să mă scarpin...
bubu: atunci lasă că visez singur.
mi-e bine şi aşa. accept.
tatiana stepa - cina oamenilor singuri
din nou la drum...
pot să spun cu mâna pe inimă că am avut acea relaţie pe care mi-am îmaginat-o întotdeauna. felul cum vorbeam, cum ne înţelegeam, cum rezolvam, cum nu renunţam.
dar... suntem prea la fel şi în acelaşi timp prea diferiţi (nu cred că aş putea explica acest sentiment, pur şi simplu se simte). prea ne-am grăbit şi am ignorat total lipsa acelui "ceva". credeam că putem fără el, dar nu a fost aşa.
acum mă simt derutată, singură la un drum lung, trebuie să am grijă să nu devin vulnerabilă în faţa oricui se oferă să mă ia.
mi-e dor de blog, însă nu mai am chef de batut câmpii despre subiecte precum iubirea sau prietenia. m-am apucat de gândit asupra lor şi încă nu am terminat. din păcate sunt singurele care-mi vuiesc prin minte în ultimele patru luni. nu mai am chef de nimeni. orice biped cu capacitate de gândire şi exprimare e duşmanul meu. m-am certat şi ofuscat cu el, cu ea şi cu ele. şi tot lor m-am plâns şi tot ele m-au ascultat.
cred că am nevoie iar de o pauză. m-aş duce, nu ştiu unde, nu la mare...e prea departe. escapada din aprilie mi-a făcut un bine enrorm, o recomand oricui, indiferent de pierderi, pentru că tu trebuie să fii persoana cea mai importantă pentru tine, iar când tu nu te simţi bine cu tine trebuie să iei măsuri, "cueste lo que cueste". poate de crăciun o să reuşesc o nouă evadare. mai repde nu-mi imaginez. până atunci nu am decât să mă descurc cu întrebările fără răspuns şi răspunsurile fără întrebări... .
iar leapşa. de la ana-maria. am luat-o pentru că am râs vreo două minute când am văzut o întrebare . de data aceasta o dau mai depare la agatho şi evident, cine mai vrea.
1. ce speli prima dată la duş?
- până îmi potrivesc apa se spală cada şi pereţii şi ştiu eu ce mai stropesc în jurul meu...
2. care e culoarea ta de helancă preferată?
- am de toate culorile.
3. îţi place cafeaua?
- îmi place mirosul ei. nu beau, dar vreau să mă învăţ să o consum.
5. cum te simţi acum?
- mi-i foame.
6. care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
- deci din nume nu din prenume, atunci a.
7. care e ultimul vis pe care l-ai avut?
- nu-mi amintesc, dorm şi scriu după ce mă trezesc, k?
8. ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
- nu.
9. de ce ai o poftă puternică acum?
- KFC
10. la ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
- o salată gustoasă.
11. ai numărat vreodată până la 1000?
- da, m-am plictisit şi aşa de tare!
12. muşti sau lingi îngheţata?
- o sug , ştiu că sună ciudat, dar de obicei îmi iau la cornet, muşc puţin cornetul şi...bag mare. se mai întâmplă să şi ling, rar să muşc...vorbim de îngheţată,da?
13. foloseşti emoticoane?
- nu se vede?
14. câte dormitoare are casa ta?
- n-am casă, am doar un colţişor într-o cameră de cămin.
15. ai cunoscut vreodată o celebritate?
- da.
16. îţi place brânza?
- da, în special telemeaua.
17. care e ultima melodie de care ai fost obsedată?
- trooper - nu trebuie să vrei.
18. câte ţări ai vizitat?
- cu românia două.
19. sunt părinţii tai stricţi?
- erau, dar s-au convins că nu prea au cu cine.
20. ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
- aşa ca idee...da.
21. ai lua masa cu george w. bush clooney?
- nu
22. e ceva strălucitor în camera ta?
- da, mintea mea.
23. închiriezi filme?
- nu.
24. unde vei merge sâmbată seara?
- cică în janis, preferabil după concertul luna amară.
25. ouă albe sau maro?
- ce ouă? alea ce le mănânc sa aibă o parte albă şi una galbenă pentru că nu îmi place papara, ratuta. iar despre celelalte ouă vorbim după ce mă mărit .
26. îţi place muzica?
- da.
27. ai mers cu trenul?
- dooh, logic.
28. ce zi a săptămânii e?
- vineri, de mă întrebai mai în vară nu ştiam .
29. ce ai mâncat la prânz?
- n-am mâncat pentru că am dormit.
30. ce face mâine prietena ta cea mai bună?
- merge la căţărat .
31. ai vazut filmul "the butterfly effect"?
- da, ambele părţi
32. ce crezi despre "yankees"?
- ce-i aia? ceva echipă de fotbal, baseball sau baschet de prin america, ce treabă am eu?
33. ai părul ondulat?
- când e lung, da.
34. când ai plâns ultima dată?
- săptămâna trecută, de nervi.
35. ai intrat vreodată într-un zid?
la întrebarea asta am râs de numa. am vrut să întru, dar nu m-a lăsat în el. am rămas doar 30 de secunde inconştientă şi cu o rană imensă pe obraz.
36. anotimpul preferat?
- toate.
37. adormi cu televizorul deschis?
- nu
38. ai băut vreodată alcool direct din sticlă?
- logic, doar nu umblu cu paharu' după mine.
39. crezi că eşti bătrână?
- nu, nici trup nici suflet.
40. ţi-e frică de întuneric?
- nu
41. îţi place viaţa ta momentan?
- enorm.
42. baţi în lemn?
- adică ca o superstiţie? câteodată, la mişto.
43. ai o vedere bună?
- sunt mioapă, port ocheri.
44. poţi să faci hula hoop?
- da.
(PS: hula hoop înseamnă învârtirea cercurilor în jurul corpului)
45. unde sunt părinţii tăi?
- prin casă.
46. ai fost vreodată sarută în lift?
- nu.
47. care e următorul CD pe care îl vei cumpăra?
- îşi lansează nişte oameni din zlatna un album folk.
48. ai intrat într-o încăpere pe fereastră vreodată?
- deocamdată am ieşit numai, dar o să intru în cameră la ina.
49. ce ai cumpărat ultima dată?
- biletul de tren, să mă întorc acasă de la cazări.
50. cât de des vorbeşti la telefon?
- nu foarte des.
52. ai pus piedică cuiva vreodată?
- da.
53. foloseşti beţişoare chinezesti?
- nu
54. ierţi prea mult?
-da şi o să schimb asta.
55. deţii o armă?
- nu
56. ai fost vreodată într'un castel?
- în mai multe.
57. îţi place părul tău?
- da
58. îţi place de tine?
- da.
59. eşti mai apropiată de mami sau de tati?
- de tatiiiiiiiiiiiiii.
60. finiş. vă vine să credeţi?
- da, nu cred în infinitate.
am mers din blog în blog ca să găsesc toate întrebările şi tot nu am dat de 4, iar la 51 nu am vrut să răspund.
azi zâmbesc pentru că nu e mâine, pentru că e toamnă şi miroase a vinete şi ardei copţi, pentru că vântul rece mă face să-mi amintesc de azi-vară. zâmbesc când îmi amintesc de tine, de mine şi de noi.
zâmbesc când văd frunze portocalii, îmi amintesc de soare, mare, nisip, plaja, vama. zâmbesc la amintirea stâncilor, ierbii, cailor. zâmbesc pentru că se termină, zâmbesc pentru că va începe. zâmbesc pentru că o să te revăd. zâmbesc pentru că nu mai pot să mă încrunt. zâmbesc de dor. zâmbesc de sete de zâmbet.
găsită la helene.
dacă puteam fi o lună, aş fi fost... august pentru că e între vară şi toamnă, sau mai pentru că e între primăvară şi vară.
dacă puteam fi o zi a săptămânii, aş fi fost... duminică pentru că e linişte.
dacă puteam fi o parte a zilei, aş fi fost... noapte.
dacă puteam fi un animal marin, aş fi fost... meduză pentru că e transparentă.
dacă puteam fi o direcţie, aş fi fost... nordul.
dacă puteam fi o virtute, aş fi fost... corectitudinea.
dacă puteam fi o personalitate istorică, aş fi fost... mata hari.
dacă puteam fi o planetă, aş fi fost... marte.
dacă puteam fi un lichid, aş fi fost... apă.
dacă puteam fi o piatră, as fi fost... coral roşu.
dacă puteam fi o pasăre, aş fi fost... vultur.
dacă puteam fi o plantă, aş fi fost... mac sălbatic.
dacă puteam fi un tip de vreme, aş fi fost... ploaie.
dacă puteam fi un instrument muzical, aş fi fost... vioară.
dacă puteam fi o emoţie, aş fi fost... fericire.
dacă puteam fi un sunet, aş fi fost... atingerea corzilor unei chitări.
dacă puteam fi un element, aş fi fost... foc.
dacă puteam fi un cântec, aş fi fost... din cântece de munte: visul.
dacă puteam fi un film, aş fi fost... nuntă mută.
dacă puteam fi un serial, aş fi fost... blackadder.
dacă puteam fi o carte, aş fi fost... abecedar.
dacă puteam fi un fel de mâncare, aş fi fost... pizza.
dacă puteam fi un oraş, aş fi fost... machu piciu.
dacă puteam un gust, as fi fost... dulce-acrişor.
dacă puteam fi o aromă, aş fi fost... cea a cafelei.
dacă puteam fi o culoare, aş fi fost... roşu.
dacă puteam fi un material, aş fi fost... bumbac.
dacă puteam fi un cuvânt, aş fi fost... difosfopiridinnucleotidpirofosfatază.
dacă puteam fi o parte a corpului, aş fi fost... buze.
dacă puteam fi o expresie a feţei, aş fi fost... zâmbet.
dacă puteam fi o materie din liceu, aş fi fost... sport.
dacă puteam fi un personaj de desene animate, aş fi fost... boo, evident.
dacă puteam fi o formă geometrică, aş fi fost... piramidă, pentru că-mi plăcea geometria în clasa a 8-a.
dacă puteam fi un număr, aş fi fost... doi.
dacă puteam fi un mijloc de transport, aş fi fost... bicicletă, pentru că aş avea libertatea de a-mi alege singură traseul.
dacă puteam fi o haină, aş fi fost... o rochiţă.
m-am gândit la postul ăsta încă de dinainte de a-l scrie pe cel despre răzvan şi am început să-l scriu de vreo trei ori fără a-i da o formă concretă.
de obicei când văd persoane noi, aparenţele lor îmi transmit anumite sentimente. de exemplu când am cunoscut-o pe diriga din generală am plecat de la şcoală cu gândul că e o profesoară foarte de treabă, dar s-a dovedit a fi o scoripe neglijentă. mi se întâmplă să fie şi adevărate acele trăiri născute la prima întrevedere.
am vazut-o pe ina la primul curs, fiind colege de facultate, însă nu şi de secţii, şi mi-am spus "ce tare e tipa aia". ulterior mi-a zis că atunci când m-a văzut s-a gândit că ori ne vom înţelege foarte bine, ori vom fi la cuţite. vroiam să mă aproprii de ea, DAR eu sunt o persoană timidă!!!
de ce tot susţin eu sus şi tare că sunt timidă din moment ce toţi cunoscuţii mei susţin taman contrariul? pentru că sunt o balegă când vine vorba să fac ceva "curajos" cum ar fi să intru în dialog cu o persoană care îmi place sau pe care o apreciez. evident, când sunt beată nu am nicio treabă, intru în vorbă cu oricine şi sunt în stare să port o discuţie chiar şi despre lucruri de care nu am auzit vreodată. exemple vii am cu nemiluita despre mine fiind timidă. în schimb am tupeu. oho...când vine vorba să mă bag în seamă cu oricine de care nu-mi pasă o fac cu cea mai mare lejeritate. toţi sunt prietenii mei. mai ales bătrânii, stau la poveşti cu ei ore întregi.
v-am spus povestea cu moşul? eram la o.r.l. (mdea...am probleme respiratorii, rinită, sunt alergică la tot felul de chestii din aer: polen, praf, etc. şi trebuie să am mereu pastile la mine. la munte nu le-am avut şi era cât pe ce să-mi tai nasul, dar este şi o parte pozitivă: am ţinut ursul departe cu strănuturile mele.) şi ştiţi cum e la medic...doi oameni în faţa ta, zici că e ok că-s numai doi, dar şi după două ore tot doi sunt în faţă . ştiu că atunci când mă duc undeva şi trebuie să aştept ceasuri întregi ori îmi zâmbeşte un copil şi mă imploră cu ochii să mă joc cu el, ori intră un bătrân în vorbă cu mine. de data aceasta am vorbit despre tot felul de chestii electronice (îi spusesem că sunt studentă la electro, uitasem să menţionez că în anul întâi şi total habarnistă) cu un bătrân. mai era o fătucă emolaie ce se uita dubios la mine, parcă aş fi nebună că-i ascult balivernele moşului. bătrânelul era înaintea noastră, iar când i-a urmat rândul m-a lăsat în locul lui. am fost atât de surprinsă şi încântată de gestul lui încât nu m-am putut abţine să nu-i scot limba domnişoarei. însă m-a întristat ce mi-a spus când mi-a cedat locul: "du-te tu că eşti tânără şi te grăbeşti, ai lucruri de făcut, eu mai am vreme de pierdut". m-am gândit la soarta tristă a bătrânilor singuri. ei privesc ca pe o oază ieşirea la doctor. mi s-a mai întâmplat şi în staţie o situaţie asemănătoare, însă cu o bătrânică. nu fiţi răi cu bătrânii pentru că niciodată nu se ştie, poate şi noi la rândul nostru vom ajunge să cerşim dialog.
aşadar începuturile relaţiilor mele sunt de obicei lungi. ina credea că aveam ceva cu ea, că mă deranja faptul că ieşea cu un coleg. şi normal, mă purtam destul de rece cu ea, abia de o salutam. încet încet am început să o cunosc mai bine, am început să ieşim numai noi două (fără coleg), iar acum suntem prietene cu acte în regulă. pentru mine e "pis", ca să fim în trend .
nebunii ce trebuie să ţin minte? pfu.... toate, adică multe.
* cum mi-a făcut masaj la tălpi în janis ca să mai pot dansa. îmi place nebuna că dansează o noapte întreagă. şi eu, dar nu pe tocuri.
* cum ne prosteam prin mall şi prin cora sau plus.
* cum ne-am dat noi seama că e mai economic să bem de acasă, trăiască grăsuca mea de cotnari.
* o văd frecând pireul.
* am mers împreună la mare în aprilie.
* m-a suit în vârfu' muntelui.
* ce s-a întâmplat pe republicii rămâne pe republicii.
* ce s-a întâmplat în constanţa rămâne în constanţa.
* sigur am făcut câţiva băieţi fericiţi.
* am pornit spre huedin şi am ajuns în dej.
* mi-a citit poezii de nichita stănescu pe iarba din faţa căminului. (am făcut-o să-i placă stănescu)
* am servit-o cu gumă şi şi-a ales pastila din mijlocul pachetului, cum să ia în ordine?
* ne-am furat una alteia figurine de pus la telefon din new yorker de la un costum de baie kitschos.
şi momentan nu mai îmi trec prin minte, dacă mai ştii tu semnalează! mi-e dor de tine, pis .
am găsit pe clopoţel.ro tot felul de teste funny şi am zis "hai să mă cunosc".
am început cu "iq mini test", unde am dat 7 raspunsuri corecte din 10 ( mi-e puţin somn).
după aceea am aflat că numele meu reprezintă "energia".(sunt destul de energică, după un somn bun)
când am zis că îmi place îngheţata de ciocolată mi-au dat mail că sunt "creativă(rar), carismatică(nu cred că-i cazul), dramatică(da), entuziastă(da) şi deseori sufletul petreceriii(nu ştiu, poate). fanii ciocolatei adoră să fie în centrul atenţiei(când se poate, dacă mă duc la o nuntă nu oi fi eu centrul atenţiei, pentru asta e mireasa) şi se plictisesc destul de repede(destul de repede, nu foarte repede). cuvintele ce mă caracterizează: seducătoare(fiiiix) şi uşor de influenţat(da, recunosc). meseria care mi se potriveşte: fotomodel(oricărei fete i-ar plăcea, dar cum n-am cu ce mă abţin), "macho man"(asta e o meserie? gigolo, curvă?) .
îmi place pepenele galben şi asta înseamnă că sunt "o persoana neînfricată(mi-e frică de câini) şi optimistă(da). mă gandesc prea mult până sa acţionez(câteodată, de multe ori sunt impulsivă). am simţ al umorului(da) şi mă pot înţelege cu oricine(da). tind mereu sa fiu "omul potrivit la locul potrivit"(deloc). îmi place să cunosc oameni noi(da) şi să văd locuri noi(da). în dragoste cuceresc cu simţul meu al umorului(da)."
mă voi căsători peste 6 ani.(6? aşa de mulţi?)
într-o viaţă anterioară am fost "un bucatar albinos. am trăit în portugalia(sper că într-un oraş la malul oceanului, deşi eu ştiu că am fost ducesă)şi am murit de dizenterie(săraca de mine, cat am suferit) ."
la testul pentru piesa preferată mi-au spus că "piesa mea preferată trebuie să aibă un ritm slow(de ce?). o compoziţie romantică, de succes(lasă-mă cu sentimentalismele). nu sunt un dansator grozav(nu sunt când vine vorba de dansurile de societate sau dansatul în doi), dar pe acest gen de muzică mă descurc foarte bine(o laie). totuşi, are impresia că sunt o fire timidă(asta tot încerc sa zic lumii, că sunt timidă), când vine vorba de petreceri îmi fac aparaţia pe ascuns (cine? eu?) şi nu sunt prea sociabilă(dacă eu nu sunt sociabilă... atunci cine?). piesa preferată? să încerc "very breath you take", s-ar putea să mi se potrivească. (e o piesă faină....dar nu aş putea spune că e preferata mea, eu nu am o piesă preferată, am piese preferate din fiecare gen, de la fiecare trupă)"
"ai un noroc fantastic în dragoste(un căcat). sunt ca un magnet pentru cei din jur(pstru fraierii din jur, poate), fară a face însă nimic special în acest sens. cei cu care mă implic intr-o relaţie se dovedesc aproape întotdeauna a fi nişte persoane deosebite(aproape întotdeauna, adică mai dau şi de jeguri), care mă apreciază la justa valoare(fix pix). sunt numai bună de invidiat(nu aveţi ce invidia).
ce animal mitologic sunt? "sunt un înger, păzitor al tuturor, de la cea mai mică furnică până la cel mai înalt copac(cred că pisicile şi câinii străzii se simt foarte păziţi în preajma mea). ofer inspiraţie, iubire si sperantă(cui?). sunt tot ceea ce înseamnă frumuseţe(da bineînţeles) şi puritate(cand ies de la duş). "
mai sunt teste dar acum imi pică ochii în gură, aşa că mă opresc aici.
am luat o leapşea de la sascha.
ideea e urmatoarea: cu winampu' pe shuffle să raspund la întrebări cu melodii.
1. cum te simţi azi?
damien rice - 9 crimes (adica melancolica? poate puţin)
2. o să ajungi departe în viaţă?
liquido - narcotic (cică aş avea şanse dacă renunţ)
3. cum te văd prietenii?
cradle of filth - sweet dreams (some of them want...some of them want...)
4. o să te căsătoreşti?
edith piaf - la vie en rose ( pfuuu, o sa fie mariajul de vis)
5. care-i numele celui mai bun prieten al tău?
papa roach - last resort
6. care-i povestea vieţii tale?
green day - wake me up when september ends
7. cum ţi s-a părut liceu’?
afonia - apă de izvor (descriere mai bună nici nu se putea)
8. cum poţi să ajungi departe în viaţă?
vescan - nu o să mă vezi (poi să ştii!)
9. care-i cel mai bun lucru despre prietenii tăi?
travka - indiferent ("ştim măcar ce plătim")
10. ce ai pregatit pentru sfârşitu’ săptămânii?
ada milea - bonus ( lumeeee multăăă)
11. ce piesă te descrie?
tatiana stepa - bătrâna ("nu ştia sa mintă şi să fure")
12. care piesă îţi descrie bunicii?
travka - nimic de pe frontul de est 2
13. cum îţi merge viaţa?
odyssey - valea plângerii
14. ce piesă o să-ţi cânte la înmormântare?
shakira - hay amores (drăguţ)
15. cum te vede lumea?
tatiana stepa - dă doamne iarnă (piesa asta mi se pare genială, e preferata mea de la tatiana, aşa mă vede lumea? super tare!)
16. vei avea o viaţă fericită?
evanescence - bring me to life (deci daca cerşesc ca amy în piesa asta, da)
17. te doresc oamenii în secret?
dan balan - despre tine cânt (se pare că da)
18.cum mă pot face fericit?
patrice - soulstorm (bineînţeles)
19. ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
oasis - wanderwall
să vină un demon să ne fure. să ne arunce în jar. trupurile să înalţe flăcări până la nori. ploaia toridă să ne stingă şi fulgere să lumineze. vânt să bată şi frunze să ne acopere. invizibili lumii să simţim planeta.
să creşti e minunat, dar în acelaşi timp dureros.
am ales să scriu acest post ca să îi răspund andradei pentru comentariului postat la "rămasă fără cuvinte".
chestia cu greşeala gramaticală e doar ambalajul unei cutii în care am adunat timp de doi ani tot ce m-a deranjat la persoana lui eugen. bineînţeles că oricine poate să facă greşeli, dar nu oricine are demnitatea de a le recunoaşte, asuma şi corecta.
pentu mine e important ca intr-o relaţie să am garanţia că mă pot baza pe cel de lângă mine atunci când am nevoie. nu îmi puteam duce cartea la bibliotecă pentru că eram la cluj, la facultă, unde cursurile se ţin de la 8 la 20 în fiecare zi, cu ferestre bineînţeles, doar că ferestrele sunt de numai 2 ore, in acele 2 ore nu aveam cum să mă teleportez până în dej şi înapoi, de aceea l-am întrebat pe prietenul meu: "îmi duci cartea la bibliotecă?". am întrebat pentru că ştiam că făcea zeci de drumuri pe lângă biblioteca municipală, îmi imaginam că o să îmi acorde şi mie cinci minute din săptămâna lui, dar am cerut prea mult. putea să-mi răspundă: "nu am timp", "nu am chef să-ţi rezolv treburile", dar a spus: "da".
de ce am stat cu eugen? el ştie foarte bine de ce, mereu am fost sinceră cu el şi l-am susţinut în ceea ce îşi propunea, iar dacă am fost în stare să-i spun că-l iubesc nu prea cred că l-am tratat ca pe un cobai.
vina pentru care se destramă relaţiile o au amândoi, fiecare luându-şi procentul de 50 din vină.
ce i-am făcut mădălinei? nu ştiu, ea mi-a reproşat doar faptul că am fugit de problemele familiale la mare fără să o anunţ. mi-a trimis un mesaj care m-a enervat: "răspunde tu pe mess că nu am chef să-mi consum credit" (sau ceva de genul). nu putea spune ce avea de zis în acel mesaj? mi s-a întâmplat o chestie foarte gravă, care m-a marcat şi încă mai are efect asupra mea (nu o să mai vorbesc niciodată despre asta, mi-e greu şi să mă gândesc la ea) iar prietena mea cea mai bună nu are chef să cheltuie câţiva cenţi pe mine. oricum eram pe autobus atunci şi nu puteam să răspund pe moment, i-am răspuns doar când am ajuns acasă. eu nu consider că am greşit cu nimic. vroiam să o chem dar mi-a dat acel mesaj şi m-am răzgândit. avea doar două ore să se pregătească. după ce m-am întors am încercat de nenumărate ori să vorbesc cu ea, să clarificăm lucrurile, doar eram prietene şi "ne iubeam orice ar fi", chiar orice? dar ea mă trata mereu cu indiferenţă şi nu vroia să renunţe nicicum la acel ton nepăsător.
material? hm...cu cine mergea oare la gară şi în gherla?
vă sună cunoscut acest nume? poate numele nu, dar unii dintre voi veţi recunoaşte nişte versuri. am dat peste "autobiografia incomodă" mai demult şi acum că am regăsit-o aş vrea să citez din ea:
"Datorează mult prietenilor şi foarte mult duşmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un şef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuinţă care să îi aparţină, se simte acasă la Biblioteca Naţională, Sala de ştiinţe sociale, locul 4 sau la cîrciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe.
Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \"prea multe lucruri ce nu îmi fac folosinţă\", nu îl interesează ce mănâncă, ce bea, unde doarme. Se simte bine doar când face ceea ce îi place - să citească, să scrie şi mai ales - crede el - să gândească.
O singură marotă: să nu umble fără cravată ( nu îşi scoate cravata decât atunci când doarme)."
"Îndrăgostit de mare şi mereu îndrăgostit, a iubit foarte multe femei şi unele chiar au încercat să îi lase impresia că îl iubesc pe el. Îi place muzica simfonică, Borges, Keats, ţăgările tari, cafeaua nu prea amară, dar multă, votca, Tudor Gheorghe şi chansoneta, discuţiile cu oameni inteligenţi, bîrfa făcută de faţă cu cel bîrfit, independenţa în politică şi mai ales politica fără dependenţe.
Ordinea de preferinţă descrescătoare a fiinţelor vii este : copiii, bătrânii, câinii, caii şI în cele din urmă, femeile. Iată de ce, preferă să crească flori pe care, de obicei, le fură de pe unde apucă şI le creşte de mici până devin flori în toată firea.
Se îmbracă aproape asemenea cum se îmbracă oricare, merge cu aceleaşi mijloace de transport, intră în aceleaşi localuri în care intră toată lumea şi nu l-ar recunoaşte nimeni pe stradă, dacă nu ar semăna ce cel care este el: Tel Lămureanu."
şi aşa cum v-am promis am să postez o poezie ale cărei versuri s-ar putea să vă sune familiar.
scrisoare dintr-o tranşee planetară
Zborul era perfect, egal, tăcut.
Morţii-n tranşee mâncau lut,
gândul ne flutura hai-hui
peste planeta nimănui.
Gândul când doarme, când petrece
glasul de piatră şi e rece
aici, în timpul din pământ.
Trupul tău miere e şi vânt.
La colţuri viaţa vinde flori,
se moare des de două ori.
Eu mă desfac, tu te desfoi,
stelele trec adânc prin noi,
prietenii se duc, se-ntorc,
porcul mai este încă porc.
Fiarele flămânzesc în miei,
strada miroase tot a tei,
dragostea stă în aprozar,
o întâmplare e un zar,
ceasul se pierde printre maci,
eu mă desfoi, tu te desfaci,
în gură-mi creşte câte-un cuc,
nopţile plâng şi-apoi se duc,
domnul cel negru este mort,
doamna cea blondă e de tot,
glontele alb e glonte gri,
eu mă desfac, tu nu mai vii,
frigul adoarme-n câte-un lemn,
eu sunt, tu eşti, noi nu sântem;
soldaţii mor, soldaţii-s morţi,
unii sânt ei, alţii sânt toţi,
unii sânt tot, alţii nimic,
pământul este curb şi mic.
Din ochi îmi curge un poem,
eu sunt, tu eşti, noi nu sântem,
între noi doi mai e un geam:
eu sunt, tu eşti, noi nu eram,
între noi doi mai e un gând,
ceasul ofta suav trecând,
clipa în clipă se făcea,
era un timp şi nu era.
m-am gândit că celor care ştiu melodia le-ar plăcea să citească versurile în întregime. enjoy it!
vroiam să scriu despre prieteni şi falsitate, dar oare mai are rost? oameni în care am avut încredere ani de zile, ani buni acum îl preferă pe fostul meu prieten decât pe mine. dacă ei au ales aşa ce rost are să mă mai amăgesc cu gândul că îşi vor reveni din moment ce e doar o chestiune de alegere. dacă se "simpt" mai bine în compania lui decât în a mea, dacă au discuţii mai interesante cu el decât cu mine, dacă se pot baza pe el mai mult decât pe mine, ei bine în cazul acesta eu rămân complet neputincioasă, pentru că asta sunt şi nu mă voi schimba pentru că mi-a luat locul(de pe hi5 căci aşa se exprimă persoanele la care fac referire) un om care "simpte" şi nu a fost în stare o săptămână să-mi ducă o carte la bibliotecă (pe vremea aceea eram împreună). dacă ăsta e nivelul pe care vi l-aţi ales atunci accept cu plăcere indiferenţa voastră. mă doare enorm să văd că persoane pe care le-am considerat prietene se încăpăţânează să nu atingă ceea e merită şi îşi irosesc inteligenţa prefăcându-se că iubesc mediocritatea în loc să o fructifice iubind sincer, frumosul. nu aş vrea să-i las nimănui impresia că aş fi preferat să rupă orice legătură cu ex-ul meu, ci doar să-şi fi ales altfel priorităţile. să fi ales prietenia în favoarea avantajelor materiale. am observat că le face plăcere să-mi toarne constant sare pe rană şi nu pot să înţeleg, de ce? nu vă e suficient că m-aţi abandonat la amanet mai ales în acel moment? v-aş ruga, deşi ştiu că e în van, să nu o mai faceţi pentru că mă doare enorm. nu-mi pot imagina cu ce v-am greşit atât de mult încât să fi meritat să faceţi rana în sine, darămite sarea...
aşadar din nou pe blogspot. de ce? pentru că pentru mine e foarte important aspectul blogului, iar pe wordpress nu aveam libertatea de a-mi alege o temă care să mă reprezinte şi să mă inspire. cine mă ştie de mai demult a observat că îmi place să îmi schimb destul de des aspectul, atât al blogului cât şi al meu. trebuia să văd cu ochii mei cum stă treaba cu wordpressul, nu pot să zic că am rămas cu un gust amar sau că e oribil, dar mie mi-e mai convenabil blogspotul.
When our souls were introduced
what we will be going through
feeling high, feeling low
Being in heal, being above
i've cryed for help
i've cryed for love
and when darkness, sleeps beside you
and the mornings... far away
i wanna hold your hand...
and guide you
Out of heal, out of darkness
finaly were able to see
to see the beauty, not the beast
that once have fel her up at least
one day...
We will shine, we will shine
we will fly so high (x2)
haaay
hay..
one day...
we will shine, we will shine
we will fly so high (x3)
haaaaay (x4)
*dragă băiete, nicio femeie nu-i genială. femeile aparţin sexului decorativ.n-au nimic de spus, dar acest nimic îl spun într-un mode fermecător. femeia reprezintă triumful materiei aspura spiritului, aşa cum bărbatul reprezintă triumful spiritului asupra moravurilor.
*oamenilor le place să renunţe la ceea ce ei înşişi au nevoie.
povestea trebuie spusă de la sigismund de luxemburg, "unul dintre cei mai longevivi regi ai ungariei" care a donat baronului banffy domeniul de la bonţida, iar regele albert i-a dat acestuia permisiunea de "a-şi ridica o cetate". aşadar in 1543 exista deja la bonţida un conac în stil baroc si renascentist. evident fiecare dintre succesorii baronului şi-au lăsat amprenta asupra construcţiei modificând corpuri ale acesteia. in 1944, "anul tragic pentru românia"*, nemţii au invadat domeniul şi au transformat castelul în spital militar. la sfârşitul celui de-al doilea război mondial cetatea a fost atacată , jefuită şi incediată de către nemţi. ce a mai ramas la banffy? material de construcţii pentru oricine avea nevoie, iar parcul de agrement s-a eclipsat treptat.
încă de prin anii 60 se vorbeşte despre reabilitarea ansamblului, însă doar acum putem vedea câteva grajduri sau locuinţe ale servitorilor restaurate, castelul fiind în continuare o ruină. în prezent la castel se organizează an de an, în ultimul weekend al lunii august, un festival cu scopul strângerii de fonduri necesare pentru reabilitare. anul acesta am fost şi eu prezentă şi am rămas încântată de cele văzute. deşi drumul până la castel este lung şi suspect de drept pentru o zona deluroasă, merită bătut. recitalul ducu bertzi şi focul de artificii pe muzica lui vangelis în incinta ruinelor castelului banffy au creat un cadru mirific. dacă v-am făcut curioşi poate ne întâlnim la anul :).
un clip drăguţ despre castel şi alte informaţii puteţi găsi AICI.
*aşa ne repeta profesoara de istorie din liceu la nesfârşit
chiar şi un creier putred de bărbat este mai bun decât al nostru, pentru că în situaţiile importante şi care contează tot femei o să fim.
cam aşa începe filozofia de pus în ramă a inei (şi nici măcar nu era beată)
nu ne place să primim ce vrem pentru că nu mai avem de ce să fim nervoase. şi ce femeie e aceea care nu-i nervoasă şi are tot ce vrea? vrem complicaţii şi răsturnări de situaţie, să avem cu ce scoate ochii. asta nu-ţi convine ţie acum, că nu ai de ce să te cerţi cu el şi găseşti tot felul de motive stupide: "nu m-a căutat azi", oooo da, că mori dacă nu vorbeşti o zi cu el. dacă te-ar înşela ţi-ar atrage atenţia. dacă ţi-ar face scandal şi ţi-ar da motive de ceartă. să fii femeie, adică să fii isterică, ai fi fericită, mulţumită că ai avea activitate. nu ai niciun indiciu că nu te înşeală, habar nu ai. "hoţul neprins e negustor cinstit", e musai să fie hoţ? da. altfel nu-i interesant, e prea "bun". nu există. trebuie să cauţi nod în papură, nu? te roade că nu ai cu cine te certa. nu ştiu unde scria: "femeile cu cât suferă mai mult cu atât iubesc mai mult". de aceea îl iubeşti pe ăla cu porecla urâtă, că nu te bagă în seamă. indiferenţa: suferinţa cea mai mare. mai bine ură decât nepăsare.
cu celălalt- resentimente multe din partea lui, iar te face să suferi cu încercările lui de a-ţi atrage atenţia, nu ştiu din ce motive şi cu ce scop, creşte iubirea.
în schimb el, care încearcă să fie de treabă, să-ţi facă pe plac, să-ţi dea cadouri drăguţe, el...eh...şi el pe acolo...
niciodată o femeie nu vrea ce are deja, sau ce se obţine uşor. nuuu, noi nu, batman. vrem căcatul ce nu-l avem. te gândeşti, te frămânţi, suferi, că doar eşti femeie şi-ţi place, căci numai aşa poţi iubi, dacă suferi!
vreau să reamintesc de un clip pe care mi l-a trimis spaz (jack of blades) la un articol mai vechi:
m-a amuzat teribil unul dintre comentariile de pe youtube la clip: " sivazh : Jesus, there wouldn't be that much blood if she had aborted Satan's baby". repede sar bărbaţii la comentat şi criticat. tare mari experţi sunt ei în toate :-j. se mai întâmplă doar să aibă dreptate din când în când, destul de des :">.
cafea. de unde? nu se stie. de ce? e dimineaţă. seara târziu? nări amorţite, gât însetat, pepsi. un gând. el. dor? da. abundenţă. necesar. de ce? nu se întreabă, nu se răspunde. ţânţar. de ce? ea. dor? da. iar? noi? ei? nu. numai noi, dar mai mult eu. tren...derapaj :|...beznă!
"mă numesc mirela vădean. au trecut de ceva vreme 20 de ani peste mine. nu pot accepta asta. nu sunt de acord cu îmbătrânirea fizică dar nici cu cea morală. îmi place să mă înconjor de adolescenţi, mă identific cu ei, deşi au trecut doi ani de când am păşit pe tărâmul oamenilor mari. îmi plac copii pentru că pe ei nu îi judecă nimeni atunci când nu pot să-şi asume responsabilitatea pentru ceea ce afirmă. îmi place să mint şi să fiu minţită mai ales cu declaraţii de genul "te iubesc orice ar fi"."
astăzi încă o stea a folkului românesc s-a stabilit pe bolta cerească. din păcate folkul sărăceşte de valori. din ce în ce mai puţină lume apreciază exprimarea simplă, printr-o chitară veche şi-un vers profund.
îmi amintesc cum am luat împreună cu ina jurnalul naţional de la chioşcul din faţa cantinei complexului studenţesc observator. avea cadou volumul "nerostitele" de nichita stănescu. în paginile ziarului am mai descoperit un cadou: primele informaţii despre folk you. atât ştiam: în 30 iulie vom fi în vamă.
acum regret, enorm că am ales aşa deşi până azi mi s-a părut o întâmplare drăguţă.
cancerul ne-a luat-o pe tatiana, din fericire ne rămân acordurile magistrale şi bineînţeles vocea-i mlădioasă înregistrată pe atâtea suporturi media.
şi totuşi există iubire
rugă la marea neagră
simt nevoia acută a unui aparat de fotografiat. nu se mai poate! trebuie să-mi achiziţionez unul. nu ştiu cu ce bani, dar o să-mi cumpăr. de care? point and shoot, bridge sau dslr? grea alegere. nu-s tocmai multimilionară aşa că îmi îndeplinesc capriciile în limita unui buget. parcă e un trend să ai un dslr, iar eu cum ader mereu spre ceea ce e la modă (am poză cu ochelari de soare în casă, nu pe hi5 ci la avatarul de messenger) parcă mi-ar prii să mă plimb prin lume cu un nikon d40 după mine. chiar şi pe culmile munţilor. pun mai puţine conserve în rucsac ca să îl pot căra (o hai că nu-i greu deloc!). nici oferta de la altex cu nikon-ul l20+gentuţă+charger+card de 2 gb (sincer numai de gentuţă aş avea nevoie), 10 megapixeli faţă de 6, sensibilitate iso de la 64 faţă de 200 nu sună rău. ambele sunt lăudate pe forumuri pentru raportul calitate-preţ foarte bun. acum rămâne să mă hotărăsc ce gaură să fac în contul cu economii: una de 500 de lei sau una de 1500 de lei.
*nu înţelegi ce înseamnă o prietenie, harry -murmură el-, sau o duşmănie. ţie îţi plac toţi oamenii şi ăsta e un alt fel de-a spune că toţi îţi sunt indiferenţi.
*(...)nici unul dintre noi nu-i suportă pe alţii care au aceleaşi defecte ca ale lui.
*masele simt că beţia, prostia şi imoralitatea trebuie să le aparţină întru totul, iar dacă unul dintre noi se dă în stambă, braconează pe teritoriul lor
*un vis al formei într-o epocă a gândirii. (despre dorian gray)
din nou de pe o zi pe alta, ne-am hotărât să mergem... pe omu. deci, sfinxule (mereu am zis că seamănă cu eminescu) vezi că vin să te văd şi din faţă căci în poze numai cu spatele stai, iar cu voi babelor vreau să stau la o bârfă.
e pentru copii. nu! e pentru mine! e pentru cine vrea. e ca să ne jucăm în nisip. a găsit-o petro, dar mi-a dat-o mie. cred că nu-mi place. nu e neapărat pentru joc, poţi să priveşti cum se scurge nisipul printre dinţii ei. mulţumesc petro, nu pentru greblă ci pentru că ai fost ca mine şi nu ca ei. dinţii greblei...dinţii. am uitat-o înfiptă în ciment. totuşi, câteodată e ca mine. m-aş fi descălţat să simt nisipul dar firişoarele de deasupra cimentului nu mi-au ajuns. eu cu mine ne ştim de mult timp şi ne povestim mereu, ne-am bucurat când am întâlnit grebluţa, ne săturasem de gândurile noastre şi le-am ascultat pe ale ei. se întâmplă să fie rău, dar nu cred că-şi dă seama. e acolo cu ea. nu ştiu a cui e vina. am desenat o maimuţică pe nisip. taaaaaci că era maimuţică! am râs cu toţii. datorită ei :). m-a întrebat dacă vreau să stau. am adormit cu gândul la ea.
ca în fiecare an, vara (nu există o dată precisă, se ştie doar că în weekend), la noi în oraş se organizează hărmălaia pe nume: "zilele dejului şi festivalul cultural samvs".
despre festivalul cultural ce să zic... aşa oameni...aşa cultură(oameni mediocri şi cultură parvenită). la muzeul de istorie vor fi prezentate exponate ale muzeului de minerologie din baia mare. va fi şi o lansare de carte a marelui autor ioan buza. cum? oameni buni...nu-mi spuneţi că nu aţi auzit! nici pe google? dar e scriitor mare...are idei fenomenale a scris cartea aia...ah..."poeţii se roagă"...nu, pardon "poeţii în rugăciune". acum sunteţi răi...ştiţi cum e cu geniile, nu le place celebritatea. avem şi film, dacă nici regizorul cornel pop nu vă stârneşte interesul cu filmul lui "în amintirea lui giulelm şorban" atunci poate o expoziţie de fotografie a clubului casei de cultură condusă de o profesoară de chimie care nu a absolvit nici măcar un curs amărât de fotografi amatori. cam atât pe ziua de vineri din punct de vedere cultural. sâmbătă în schimb se va întâmpla ceva ce într-adevăr îmi place cum sună: "concurs de aeromodele(pe pista de aeromodele de lângă someş)", dar nu se specifica ora :(. duminică nu mi se pare că ar fi vreo activitate culturală(asta în cazul în care nu se mai prezintă costumele populare şi tradiţiile de pe valea someşului). îmi pare rău, dar cu alocuţiunea primarului prefer să fac avionaşe şi să o arunc în someş. iar să mă uit la el cum îşi decorează prietenii cu titlul de cetăţeni de onoare mă dezgustă din nou.
zilele dejului sau seara de tineret(deci e clar că la cultural se întâlnesc numai babalâci, tineretul dejean nu dă doi bani pe astfel de activităţi) constă în seri de concert. cine ne vor zgâria timpanele? artişti pe care toata ţara vor să-i vadă! va veni lume chiar şi din bucureşti special pentru a-i auzi pe: marea folkistă maria moldovan, dj gringo, interpretul de muzică uşoară gaby(sper că nu-i ţiganu' ăla gay din parcul mic), mossad şi yalla(muzicieni care cred că în băgatul pulii se reduce toata cultura hip-hop), iar la final plaz & win, crush şi alexandra ungureanu.
(ştiţi că în turda anul trecut au venit rednex? da...la zilele oraşului)
sâmbătă vom avea din nou concerte extraordinare cu: folkiştii (iar folk? e în trend sau ce?) timi şi tomi schimotzer, geo ambrus, emanuel cârstea. ooo m-am prins, majoritatea(mai ales tinerii) nu-s în stare să numească doi folkişti nici nu ştiu cu ce se mănâncă astfel de muzicâ deci au luat nişte artişti de pe marginea drumului şi fraieresc oamenii spunându-le că interpretează folk. dacă tot vroiaţi folk îi puteaţi aduce pe victor şi vasile şeicaru, ducu bertzi, mircea baniciu, nicu alifantis, tatiana stepa, magda puşcaş...nu? nu ai auzit domnu' primar de oamenii ăştia, nu-i aşa? nu-i bai las că ne cântă ştefan bănică că cică una i-a stricat chiuveta :-j, dar asta numai după încă un recital hip-hop cu noi ăştia feat slick, irod and front step şi matteo.
despre duminică nu pot să mă dau cu părerea pentru că este dedicată exclusiv muzicii populare. mie dacă îmi cântă cineva toate şogoriţele, înflorit-o ruguţu' şi mândre-s someşencele mă simt acoperită pe latura muzicii tradiţionale.
bineânţeles nu vor lipsi micii şi berea, tarabele ţiganilor şi tiribombele.
este o vorbă: "decât să faci un lucru de mântuială mai bine nu-l face deloc"
dacă tot am pomenit de răzvan, el va fi primul sacrificat.
povestea cred că a început la sfârşitul anului 2006. ne ştim de pe net, din fericire nu de pe haifaiv ci de pe hubul orăşelului nostru. despre ce anume am discutat nu îmi amintesc, dar bănuiesc că a observat din discuţiile ce le aveam pe hub că sunt elevă la lapi. mi-l imaginez că a intrat pe mine întrebându-mă "eşti în clasă cu otilia?". otilia fiind fableţea lui din vremea aceea şi colega mea de bancă. aşadar muuuuultă vreme discuţiile noastre se învârteau în jurul ei. de întâlnit, ne-am întâlnit în februarie 2007, în gară. mergeam la munte, pe vlădeasa (acum nu vă imaginaţi că aşa mă cunosc cu toţi cu cei ce mă înţeleg bine pe mess, îi chem la munte. nu... aşa s-a nimerit ca eu cu mădă să vrem la munte şi să nu avem cu cine merge, aşa că am chemat necunoscuţi din lista de mess). de acolo încolo discuţiile au luat o altă întorsătură (adică nu mai vorbeam aşa de mult despre otilia), am început să ne cunoaştem.
momente de ţinut minte:
*cum am mâncat tort de îngheţată de ziua lui pe dig
*revelion 2007-2008 (cat am pătimit din cauza lui după party)
*cum ne-am trezit în toiul iernii, când era cancer afară, să ne plimbăm noi pe dig
*cum a venit cu mine la zilele gherlii 2008(vroiam să prind bere gratis şi am ajuns la scena cand cantau ultima piesă)
*cum am mers la film, my mom`s new boyfriend, şi îi ziceam din 5 în 5 minute că tipul e de la CIA(decembrie 2008?)
*cum ne-am făcut planuri vreo lună să mergem la film în iulius mall şi am întârziat vreo 20 de minute, dar a fost vina lui mădă!(martie 2009)
*l-am forţat să danseze în discoteca tiffany după care am mers în arcana şi eu vorbeam cu anca iar el stătea sub o boxă, nu auzea nimic, îl ţineam la masa noastră drept obiect decorativ(vara 2008)
*cum ne-am dat pe carusel (am vânătaie între picioare)(iulie 2009)
*cum am aşteptat să înceapă focul de artificii în ultima zi de festival pe marginea podului de lângă gilaura cu berile lângă noi ca ultimii beţivii (iulie 2009)
de data aceasta nu am mai corupt pe nimeni să vină cu mine la mare ci m-am lăsat aburită de prietenul meu azi noapte la două. aşadar în seara asta uuuuucici pe tren. ina ai putea să vii şi tu dacă tot sunt acolo luci cu didi :) sau...ţi-e frică pe tren? lasă că tot mai mergem la mare anu' ăsta, până în 31 decembrie avem vreme :*. pupicei, vă las în compania lui jason mraz
în urma unei discuţii cu răzvan am constatat că uit. discuţia era despre prietenia noastră. când am început noi să fim prieteni, de unde ne cunoaştem, primele discuţii. detalii ce le-am uitat complet, cu chiu cu vai şi cu mare ajutor din partea lui am început să-mi amintesc vag câte ceva. aşa că am hotărât să fac puţină muncă de cercetare şi să scriu despre relaţiile mele de prietenie.
cum am făcut această realizare biologică? nu uitându-mă între picioare ci descoperindu-mi demonul interior.
nu pot să bag mâna în foc pentru celelalte femei, dar cum le-am observat eu cred că şi ele sunt în situaţia mea. de ce sunt femeile de neînţeles? pentru că în noi există un aghiuţă care ne face să spunem "nu" atunci când gândim din toţi rărunchii "da". altă explicaţie cât de cât logică nu găsesc. de ce mama dracului am ales aşa când mi-am spus luni de zile că o să fac taman altfel?
cât de important e parfumul în viaţa unei femei? de ce îl folosim?
există dovezi arhelogice care atestă existenţa parfumurilor încă de dinaintea descoperirii sticlei. parfumul, pe lângă faptul că pentru unii reprezintă un afrodisiac, clasează social (dă doamne să-mi permit parfum de inginer ), ajută la citirea persoanelor. oricine e îndreptăţit să întoarcă capul după o persoană ce miroase bine. aşadar parfumul ne defineşte. eu folosesc b.u. wild, nu l-am ales mirosind mii de mostre. pot să spun că el m-a ales pe mine. mama, de-a lungul anilor, a avut nenumărate parfumuri. mă lăsa şi pe mine să folosesc din ele, evident de sticluţele scumpe nu mă puteam atinge. nefiind prea feminină în adolescenţă nu prea insistam asupra parfumului, îl luam, puf puf şi plecam. la un moment dat am început să realizez că-mi plăcea "bu"(încă un motiv pentru care să-mi placă: bu-boo :) ). am întrebat-o pe mama de la ce vine numele, credeam că sunt iniţialele parfumierului. mi s-a părut din ce în ce mai interesant acest parfum pe măsură ce îi descopeream ambalajul pe care era inscripţionat: "be yourself, missed you. be wild. be young, be wild, be free, be fresh, be your dreams, be beautiful forever. be mine. be sweet, be back, be unforgetable. be sensual. love you. just b.u." la final am rămas... uau... that's the way i am...wild.
parfumul bărbătesc are acelaşi rol. eu personal am o mare mare chiar dubios de mare (nu înţeleg de ce) atracţie pentru băieţii ce folosesc str8 negru. sunt tipi care pot să confirme asta.
cuplul ideal din nările mele îl reprezintă categoric: b.u. wild şi str8 negru.
încep să învăţ cum stă treaba cu wordpress-ul, deci începe să-mi placă. vreau să mă leg de acest număr 6, dacă tot e în trend datorită lui nea' ţiganu' cu caii. 1 e justificat, 2 e că nah...să ai cu cine discuta situaţia. deci rămân încă 4 de dragul scandalului! com on man!!! aici e deja propagandă. da ce dracul nu poţi să trăieşti fără să te pângi de milă lui x sau lui y? nu mi se pare deloc amuzant.
m-a înşelat prietenul, am intrat în mailul lui şi i-am găsit mesajele incriminatorii. trebuie neapărat să comentez cu ina, pfu na tu nadia să-ţi arăt şi ţie, ioana fii atentă ce mi-a făcut a meu, vasilico tu... hai să-ţi zic, tre să mă plâng şi lui ionel, poate poate se sensibilizează omu' şi îmi reuşeşte combinaţia :>.
acu' serios...numai mie mi se par absurde aceste reacţii ale omului (muierii în general) la situaţii delicate? staţi calmi oameni buni că atunci când ai nevoie mai mare de "prieteni" se trezesc să-ţi întoarcă spatele sau să-ţi râdă în faţă. te gândeşti la cum eşti tu văzut într-un tapaj? în clasicul exemplu de mai sus tipa pică de fraieră pentru că nu a fost în stare să-şi ţină bărbatul lângă ea. aşa că tot tu cu tine rămâi, oamenilor în general le place circul, de aia se bagă, nu ca să te ajute, nu le da apă la moară, fii diplomat!
în privinţa a două chestii nu-mi place să-mi dau cu părerea. nu-mi place pentru că nu mă pricep şi nici nu mi-am dat silinţa să le înţeleg, ce-i drept. pur şi simplu am ales calea mai comodă şi anume să-mi văd liniştită de treburile mele mediocre cum ar fi umblatul prin baruri şi luatul examenelor.
prima chestiune e economia. ce-i cu criza asta? ce înseamnă de fapt criză? e sau nu e? cică ar fi o cacealmea mondială, că marii bancheri nu vor ca lumea să cheltuiască, ci să-şi păstreze economiile în bănci ca ei să poată să câştige mai bine. acuma sincer...eu...ca tot omu' nu pot să renunţ la a-mi cumpăra de mâncare, haine, la a ieşi la terasă la berică, o vacanţă e mereu binevenită. nu-mi pot imagina viaţa fără lucrurile astea aşa că...cu criză, fără criză eu cheltuiesc cum am cheltuit şi până acum.
a doua problemă e politica. ştiu şi eu cine e preşedintele ţării: traian băsescu. nu ştiam că e ales pe 5 ani, nu înţeleg de ce ne tot cheamă la vot, şi ce trebuie să votăm. de aceea am fost absentă din absolut orice secţie de votare ce mi-a fost pusă la dispoziţie. eu ştiam că în 2008, la vârsta legală de vot, trebuie să aleg preşedintele. aşa am calculat de mică. dar se pare că "socoteala de acasa nu se potriveşte cu cea din târg". ştiu că premierul e emil boc şi că vrea să-i taie pensia la tata. de ce?
şi am ajuns şi la chestiunea ce m-a făcut să întocmesc acest articol. nu am nevoie de televizor pentru a observa prostimea în care trăiesc. sunt de ajuns câteva drumuri dej-cluj sau viceversa. în octombrie, odată cu începerea primului an de studenţie am început să fac acest traseu şi de atunci drumul e plin de muncitori şi ustensile, cica-l repară. dar...când am făcut şcoala de şoferi, tot în octombrie, doar că 2007, tot de muncitori şi utilaje îmi amintesc. mai devreme de octombrie 2007 nu pot să comentez pentru că nu prea am circulat cu vreun autovehicul pe acest traseu, mai ieftin cu trenul. dar îi rog pe cei mai inteligenţi ca mine, cei ce urmăresc televizorul şi scandalurile politice, oricine explicaţi-mi de ce la un drum de 60 de km se lucrează de mai bine de 3 ani? chiar trebuie boc să-i taie pensia la tata în loc să se facă un drum o dată şi bine? se primesc enorme "fonduri europene" pentru drumuri. europenii ăia-s proşti de ne dau atâţia bani pentru a reface un drum de 3 ori în 2 ani?
eu un joc ce mă depăşeşte. sunt doar un simplu privitor, părerea mea nu valorează două parale. noi ăştia ce nu avem nicio trebă cu politica nu putem face nimic. eu una nu văd cum aş putea face ceva.
mno boon, cică anu' ăsta mă duc la mare cu prietenul, acolo se pare că o să fac şi 20 de ani, din toamnă o să primesc bursă, yuuuhooo, deci...ce mai îmi trebuie? pot să lenevesc liniştită că mi-am atins toate scopurile :).
de ce nu?
cică-s leu cu ascendent în vărsător, şarpe cu ascendent în câine, urs, cedru, papucul doamnei.
cu ce să încep cu ce să încep???
urs:
"nativul zodiei urs din zodiacul indian este prietenos si generos, gata sa le dea prietenilor şi cămaşa de pe el. este un entuziast, uneori aproape naiv sau copilăros. tot ca un copil, îşi doreşte imediat orice "jucărie nouă"." (dar vai...nu am nimic de comentat...cât adevăr, cât adevăr)
"în carieră şi în societate, nativul din zodia urs este conştiincios şi corect, o persoana pe care te poţi baza. simte nevoia să fie apreciat la adevărata lui valoare şi să fie tratat corect. are o sănătate de fier şi o deosebită putere de munca."(dovada: am fost la o mărire şi mi-a cam dat nota din burtă, sunt mulţumită, dar nu mă simt ca după examenul la programare unde am făcut problemele perfect. mi-ar fi plăcut să-mi dea să scriu să-i dovedesc că merit 10-le ăla, chiar îl merit! )
"în familie şi în viaţa particulară, nativul din zodia urs este mai degrabă timid şi retras. are tabieturi şi preferă o viaţă liniştită, în tihnă."(adevărul şi doar adevărul)
cedru:
"nativul din zodia cedru este aproape întotdeauna de o frumuseţe rară. este foarte adaptabil, iubeşte luxul şi se bucură de o sănătate foarte bună."(da bineînţeles că sunt frumoasă ;;), adaptabilă? hell yeah dacă nu credeţi întrebaţi-mi colegele de cameră, iubesc luxul? cine nu-l iubeşte? sănătate...eh...mai răceşte omul)
"deloc timid, nativul cedru are tendinţa să devină condescendent şi să capete un complex de superioritate. îi place să impresioneze."(bă...io zic că-s timidă dar nu ştiu de ce cunoscuţii nu sunt de acord cu mine, complex de superioritate? poi dacă unii oameni SUNT, chiar sunt de-a dreptul proşti bineînţeles că mă consider superioară lor, îmi place să impresionez? eh...îmi place doar să-mi spună tipii că-s "fascinantă")
"cedrul este foarte hotărât, adesea nerăbdător. este talentat, muncitor, optimist şi rezistent la stres."(încă nu mi-am descoperit talentul...dar sunt tânără :D mai am vreme, rezistent la stres? am terminat un an de poli şi încă nu am cedat psihic)
"respecta cu stricteţe un cod moral auto-impus, de la care nu îl poate abate nimic. este capabil să caute o viaţă întreaga iubire adevărată."(eh...mi-am cam încălcat principiile în ultimul timp :-" nu regret neapărat dar consider că principiile trebuie respectate! iubirea adevărată bla bla...dacă vrea să apară eu o primesc)
ascendentul în câine:
"ascendentul în zodia câinelui îl face pe nativ sa fie o persoană rezonabilă şi corecta. de regulă, nativul cu ascendent în zodia câinelui este un partener loial si fidel. ascendentul în zodia câinelui are efecte benefice mai ales asupra celor nascuti în zodiile: tigru, dragon, capra. (uuu ce tare, prietenul meu e tigru, deci l-am ales bine)
restul zodiilor au descrieri prea lungi şi cam aceleaşi caracteristici aşa că nu le mai postez . informaţiile le-am luat de pe eastrolog
renunţ la mădă. vreau să o uit. m-a rănit profund neinvitându-mă la ziua ei şi ieşind mereu cu fostul meu prieten (chiar şi pe vremea când eram împreună). mi se pare întristător să nu fiu invitată la ziua celei pe care aproape cinci ani am considerat-o cea mai bună prietenă. şi când mă gândesc că am vrut să-i dau ei perna mea cu "no sex" sau..."xes on" :). consider că orice lucru îngrozitor i-aş fi făcut acest eveniment ar trebui să ne facă chit. dar se pare că ea nu crede aşa. pentru asta nu cred că o să o iert vreodată aşa că îmi interzic să mă mai gândesc la ea.
nu renunţ la ideile:
*să fiu bursieră. dacă nu iese acum...sunt măriri şi în toamnă (mai am nevoie de un punct, UNUL)
*să plec vara viitoare în america
am fost azi la o mărire. mi-am putut învăţa eu frumos subiectele, când a fost vorba să scriu nu mi-am mai adus aminte nimic absolut nimic! bine că scriau toţi care mai de care. mai ales unul din spatele meu ce tot tuşea zicând "mai încet", "alierea", "da" . m-am enervat, m-am ridicat şi am plecat. putem merge şi săptămâna viitoare, deci nu am vrut să dau lucrarea, dar a fost musai. pentru ce??? eu dacă aş fi prof şi aş vedea lucarea studenţilor ce au venit la mărire aproape goală m-aş enerva, nu i-aş mai lăsa să dea încă o dată. când am ieşit din sala m-am apucat de bocit. cum dracu' nu mi-am putut aminti? am nervi de nedescris...mă duc să dorm până nu rănesc pe careva.
gossip girl - season 2 - valley girls
mi-e dor de blogspot. mi-e dor de blog. nu îmi place deloc wordpressu', nu am găsit nicio temă care să mă reprezinte, care să mă inspire. mi-e dor să scriu. mi-am spus că dacă o să iau bursă o să-mi cumpăr domeniu. bursă nu o să iau şi tare mă îndoiesc că o să mă abţin de la blogărit. mi-a intrat in sange, sunt addicted. cât de curând o să pun blogul pe picioare, pentru că am multe să-mi povestesc...până atunci...ta-ta! :*
Livada cu vişini se numeşte.
ceea ce mă face să surâd în primă fază e faptul că mă cunoaşte de două săptămâni şi mi-a scris despre vişini. bunicii mei au un vişin în grădină, cine bea vişinată până uită de ea? cui îi place ciocolata amăruie cu cremă de vişine? cine bea prigat de vişine pe vremea când ieşeam în oraş "la suc"? :) plus că azi am primit de la mătuşe-mea un borcan de dulceaţă de vişine. evident, nu am apucat să-i povestesc depre sensibilitatea mea pentru vişine. mi-a trimis-o spunându-mi: "o poezie pe care ti-o dedic, deşi nu are vreun punct comun cu trăirile noastre ca şi cuplu".
e un film pe care l-am văzut în vreo cinci reprize, deşi e filmat cum îmi place mie şi îl aveam la o calitate impecabilă m-a plictisit enorm tema aborată. iubita dzamăgită de marea ei dragoste pleacă în lume să se regăsească. totuşi, ce mă face să scriu despre el? faptul că m-am identificat cu personajul(şi eu am căciulă dinaia verde şi aveam părul lung). dacă nu aş fi obligată de societatea în care trăiesc să fac facultatea categoric aş lua-o la goană în înconjurul globului. îmi şi imaginez vreo doi ani în care să nu fac altceva decât să umblu brambura şi să privesc oamenii.
aşadar am şi eu prima restanţă şi cred cu toată tăria că nu va fi ultima. analiza matematică e naşpa, inegralele sunt prea complicate pentru căpşorul meu. nu sunt tristă, nici dezamăgită, o să fiu dacă nu îl iau în restanţe. mâine iar am examen, dacă nu iau 10 o să intru în depresie instant.
şi nu prea am voie pentru că trebuie să încurajez, susţin moral, înmagazinez nervii prietenului meu. i se aproprie deadline-ul licenţei. îl simt că e panicat şi îi dau dreptate de aceea nu mă supar când începe să se certe cu mine din senin. nu a fost o muncă uşoară să-l fac să treacă de la "nu cred că ar fi bine să ne vedem joi" la "te iubesc", dar am reuşit!
deci am nevoie de rezultate bune la examenele din 4 şi din 11. la primul vreau 10 şi la al doilea minim 8.
îi sunt datoare lui zuzu cu un răspuns la întrebarea "care a fost scopul blogului". cred că am mai pomenit într-un articol despre asta. am început să scriu pentru a-l face pe un tip să mă descopere. şi din moment ce umblă după fundul meu în cel mai jalnic mod consider că mi-am atins scopul.
mâine de la 8, analiză matematică. nu am citit absolut nimic, niciun curs, niciun seminar...
ar trebui... ar trebui şi să-mi fac patul, ar trebui şi să mănânc... am făcut nişte balonaşe de săpun. plouă de zile întregi. ploaia nu-şi are locul acum şi aici. e ploaie urâtă. vreau ploaie scurtă de vară!
vreau... toţi vrem multe. mă bucur că am prieteni care mă ajută să obţin ceea ce vreau, dar nu am prieteni care să mă protejeze de ceea ce vreau.
schimbare...m-am schimbat. nu-mi mai pasă. de ce? mi-am dat seama că exist şi eu pe lângă restul. ce vorbesc... mereu am fost egoistă...m-am schimbat pentru că din când în când viaţa-ţi fute o palmă de-ţi întoarce capu' şi te obligă să schimbi direcţia.
nou... mi-e frică de nou! mie frică de noul ce nu e cum mi-l imaginez. chiar dacă ar putea fi mai bun tot mi-e frică şi mai bine rămân cu vechiul ce mă chinuie. şi totuşi se întâmplă să îi pese lumii de mine. de ce? pur şi simplu pentru că suntem oameni şi nu avem cum să stăm indiferenţi la trăirile celor din jur. ştiu că îţi pasă de mine pentru că şi eu mă sinchisesc pentru tine. îmi place când duce lumea muncă de lămurire cu mine până mă face să accept noul.
vinul... e mai bun vechi... vinul şi atât
viaţa... nu stă
mădă... îşi aminteşte mai multe lacrimi şi mai mulţi nervi decât râsete isterice şi dezbateri fără concluzii desfăşurate de-a lungul a luni întregi
trecutul... nici măcar nu constituie o bază pentru viitor
verde..."eşti verdele din roşul meu"
blogul... nu-şi mai are rostul (în forma actuală) pentru că mi-am atins scopul.
ultima postare!(de pe blogspot)
primăvară,soare, hormoni, ploaie, iubiri pierdute, păpădii suflate... TU, şi tu eşti din mai. îmi puteţi spune "cri" (aşa mi-e şi numarul la maşină) sau "cristi". dacă nu "boo" sau "hrubi" sau "tu pizdă, cretină, proastă, etc. etc.". nu întrebaţi "de ce?", deşi e cam evident, nu o să răspund pentru că nu îmi place să-mi public problemele serioase. prietenii mă vor înţelege şi le mulţumesc pentru asta. restul... nu contează.
când zic "nici nu mă gândesc să fac x lucru", "nici în ruptul capului nu o să...", "niciodată nu o să...", "n-are cum să...", "pur şi simplu nu"...etc, ce credeţi că se întâmplă?
acum ştiind această regulă, să ne gândim...
eu chiar nu-mi pot imagina că eu cu el am putea fi împreună vreodată!
1 la mână: deşi ne ştim de mult timp, ne-am dat limbi, am povestit, nu i-am văzut dinţii. ştiu numai că are. şi chestia asta mă scoate din sărite
2 la mână: nu-mi place vocea lui
3: e mare!!! mie îmi plac baietii aia schilozi pe care-i suflă vântul
4: um...
mda...e vorba despre un tip pe care l-am..."cunoscut" înt-o bodegă plină cu beţivi. come on, nu îţi alegi prietenu' dint-un astfel de loc. de fiecare dată când ne întâlneam era beat, nici măcar nu îşi amintea de mine, dar tot venea şi se dădea la mine...asta mi se pare tare, dintre totate tot pe mine mă alegea. suddely, se întâmplă să dau de el şi el să fie treaz, iar se dă la mine şi îşi aminteşte de mine şi stăm să povestim şi descopăr că nu e chiar ratatu' pe care mi-l imaginam eu
şi totuşi... chiar mi se pare imposibil!
eşti cu spatele, vorbeşti la telefon. îţi văd profilul, plângi? o "ea" e de vină? ştii foarte bine că în mine vei regăsi mereu un prieten cu care să poţi evada din închisoarea gândurilor tale. de ce alegi calea asta? ce faci cu sticla aia în mână? vrei să mă săruţi? deja ţi-ai dat şi tu seama că pentru mine e mai mult decât atât, mai mult decât atât...
unde ai dispărut? te-am căutat peste tot. cine e tipa de pe scări? de ce plânge? mie îmi păsa doar de tine...sau de mine...
aşadar am făcut şi eu "noaptea albă a caietului de practică", evident nu înainte de a bea o bere în oraş cu ina, stela artois (cred că a fost prima dată când am băut aşa ceva), în "downtown". am stat până la 5 dimineaţa să îl completez de pe la vreo 1... mi-am pus ceasul să sune la 7.30, dar colega mea de cameră, timi, ştiind că eu am examen de la 8 a tras de mine până ce am fost în picioare la 7. m-am dus şi eu ca tot omul la budă şi am îngheţat de frig, deci când m-am întors în cameră m-am aciuit din nou în pat şi evident că am adormit. minunea e că la 8 fix am reuşit să mă trezesc. m-am îmbrăcat repede, mi-am luat caietul sub braţ şi m-am căutat de bani pentru bilet. aveam nevoie de 3 afurisiţi de lei, ghiciţi câţi aveam în potofel.... la 8 şi 12 minute am fost în staţia de autobus, la 8.10 a pelcat deja 46B, următorul fiind la 8.30. au trecut trei 35-uri pe lângă mine, eu am zis că mă duc la risc, dar văd că parchează în faţa mea o dacia solenza cu inscripţia "regia autonomă de transport urban de călători " şi sliga deasupra. mie mi-a trecut automat prin gând "acolo sunt controlori şi fix în 46B se vor urca" aşa că la şi vreo 25 am luat 35-u', pe care am abonament, şi din avram iancu o iau pe jos. am ajuns la 9 fără ceva. când m-a văzut profa, mi-a bagat o moacă gen: "sper că nu vrei să dai examen acum", eh...m-am dus frumos la ea, i-am spus că am aşteptat autobusul până mi-am dat seama că nu am bani aşa că am luat-o pe jos. m-a poftit în prima bancă, mi-a controlat sub nasul meu caietul, şi-a continuat studiul la catedră, au început colegii să ducă lucrările. bun!!! no, dă-i şi bagă!!! am dus şi eu lucrarea:
profa: "ai absenţe!"
eu: "da, s-a mai întâmplat să lipsesc"
profa: "văd că ţi-ai completat caietul, dar trebuie să vii să recuperezi"
eu am început să scotocesc în minte după "a recupera". după mine acest verb se foloseşte când ai anumite lipsuri şi trebuie să pui ceva acolo.
eu: "dar ce să recuperez? am scris tot ceea ce trebuie să avem scris"
un coleg: "timpul"
profa: "să vii la recuperat"
NO SHIT!!! mai bine mă droghez sau îmi fac un copil în timpul acela. de fapt mă gândesc că mai bine dorm..... mizerii...
am venit acasă şi am băgat somn, nu am mai apucat să mă duc la recuperare la sport..., dacă vrea să mă admită cu 2 absenţe bine, dacă nu...blesteme!
m-a sunat ina iar eu, om conştiincios, i-am spus la telefon "mergem să mâncăm şi după aceea mergem la şcoală" aha...am ajuns în polus şi ne-am luat o gramadă de tricouri şi maieuri
seara evident că am băut ca scroafele în "retro", super tare oferta de acolo, super, super! am venit acasă la 1, pentru că nu am avut unde să dansăm. în fire era gol şi muzică aiurea, iar janisu' pe bani
de la zuzu
SUNT "visătoare cu plumb în ochi"
AŞ VREA să te păstrez
PĂSTREZ obiecte ce îmi aduc aminte de clipele fericite
MI-AŞ FI DORIT să am mereu 5 ani
NU IMI PLACE să mint şi să fiu minţită
MĂ TEM mereu că mă depăşeşte timpul
AUD culori
ÎMI PARE RĂU că te văd, iubito, atât de rar
ÎMI PLAC marea, ploaia, chitariştii, roşu, ciocolata, exploziile de sentimente
NU SUNT scufiţa roşie
DANSEZ mult şi des
NICIODATĂ să nu spui niciodată!!!
RAR tac sau sunt timidă
PLÂNG da
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA în pas cu lumea
NU ÎMI PLACE DE MINE când nu apuc să fac tot ceea ce îmi propun
SUNT CONFUZĂ în ceea ce te priveşte
AM NEVOIE de prieteni, apreciere şi dragoste reciprocă.
AR TREBUI să-mi cumpăr ceas subacvatic
"nu stiu cum facem cu banii, dar fata asta bea cu noi!"
adică ce vrei să spui cu asta?
în momente ca acelea îmi vine să cred în destin. nu sunt om rău, dar văzându-ţi expresia am avut o stare de împlinire de nedescris. şi când te gândeşti că nu am plănuit nimic, pur şi simplu s-a întâmplat. poate pentru că meritai? clipe d'astea să tot fie. roata morii se-nvârteşte ţac ţac ţac...
* pe capul meu prost. pentru că m-am apucat să copiez o lucrare de laborator ce o aveam deja (aia cea mai lungă ) şi nu mi-am dat seama numai după ce am terminat de scris
* pe labu' de iie. că am stat o oră juma în cur şi n-am făcut nimic pentru că nu mergea q-metru. pentru asta m-am trezit la 7? eu?
* pe mâinile mele blegi. mi-am spart paharul cu tutulaş de la dorna ce l-am confiscat din umbra de noapte
* pe sport. de ce trebuie să facem "materia" asta???
* am făcut-o la propriu în curtea unei proprietăţi private din râmeţ (i-am spus lui lili că o să scriu despre asta pe blog, lili e martorul)
şi anul acesta, ca şi anul trecut, 1 mai l-am petrecut la munte, în cheile râmeţului. în campusul albamontului s-a desfăşurat concursul "perpedes", ina a fost organizator, deci nu a avut vreme de nimeni, m-a plasat lui măriusică, care m-a dădăcit bine. merită un premiu că a avut răbdare să facă traseul cu mine. ba nu, nu merită nimic, i-a ajuns că mi-a făcut nişte vânătăi de zile mari. 4 la numar . cel mai important e că am tricou cu sigla perpedes şi scrie "cheile râmeţului 2009" . tare mândră sunt de el, şi de mine că am făcut traseul.
luată de la unde?
1. ia cartea cea mai aproape de tine, deschide la pagina 18 şi caută rândul 4.
* "but just like a bike, the first time you ride without stabilisers can be very precarious"
2. întinde-ţi braţul stâng pe spate cât mai mult. ce atingi?
* pe nadia
3. care a fost ultima emisiune pe care ai urmărit-o la tv?
* how it's made
4. fără să te uiţi la ceas, ce oră este?
* 21
5. acum, uită-te la ceas, ce oră e?
* 20:56
6. când ai făcut ultimul pas afară? ce ai făcut?
* dormeam pe picioare
7. înainte să începi chestionarul acesta, ce ai făcut?
* stateam aiurea pe net
8. ce porţi acum?
* uuuu...tricoul de la perpedes şi bluji
9. (ce) ai visat noaptea trecută?
* nu prea îmi amintesc ce am făcut, dapoi dacă am visat ceva
10. când ai râs ultima dată?
* azi
11. ce e pe pereţii camerei în care te afli?
* o gramada de chestii lipite
12. dacă ai deveni mulţi-milionar peste noapte, ce ai face cu banii?
* i-aş cheltui, nu i-aş da la săraci
13. la ce te gândeşti acum?
* tre' să fac duş, să despachetez bagajul şi după aia soooooooomn
14. dacă ţi-ai pune o dorinţă, şi aceea s-ar împlini sigur, care ar fi aceea?
* secret
15. imaginează-ţi că primul tău copil este fetiţă. Cum s-ar numi?
* sonia sau lorelai
16. imaginează-ţi că primul tău copil este băieţel. Cum s-ar numi?
* ovidiu sau dragoş
17. gata. s-a terminat. mai vrei?
*da
