Nu ştiu dacă se observă sau nu, dar am schimbat aspectul blogului, mă plictisisem de "fostul".
În timp ce îmi făceam bannerul mă gândeam să pun şi un motto şi aşa mi-a venit în minte: "cuvintele nu mor..." mi-a plăcut şi am scris!
Am zis să dau un search pe google să vad dacă pot să spun că "e vorba mea" din nefericire am gasit ASTAAA, uecs
sunet toxic - cuvintele nu mor
Asta înseamnă că gândesc ca....ei??? mi se pare cam....trist... Şi mai sunt şi hopperi
Nu mă încântă nici versurile, nici vocea, nici ritmul, nici nimic!!!
Oricum mottoul meu nu are nicio legătură cu această piesă, ideea a venit de la mine, din mine!!! JuR!
Bine că toată lumea beneficiază azi de gratuitate pe tren...eu... eu mi-am uitat buletinul în Dej, şi apoi să nu te enervezi???
Am crezut că pot să mă uit la un film fără subtitrare pe tren…NICIO sansă gălăgia e prea mare…nu se aude nimic, păcat pentru că am un film chiar drăguţ “3 pigs and a baby”. Lumina e prea slabă pentru a citi. Timi, colega mea de cameră zicea :“după ce ajungi la pagina 100 nu-ţi mai vine să laşi cartea din mână” ,aşa e si cartea mea! Nu ştiu în ce mod miraculous am ajuns la pagina 150 a cărţii, adică…ştiu…dar nu pot să scriu pt că s-ar putea sa-mi citească blogul si după aceea voi avea numai zile fripte, nu ca deja nu ar fi fripte…dar ştiţi vorba aia: “se poate şi mai rău”.
Uai…curg apele pe mine ! e mult prea cald in tren…cică chestia aia de sub coşul de gunoi ar trebui să regleze temperatura în compartiment, nu? Ei bine poţi învârti de ea în toate direcţiile că nu se întâmplă nimic!
Ce imbecili sunt unii oameni! Eram pe holul trenului, chiar când am intrat, şi în faţa mea era o tipă care….STATEA. Eu bineînţeles că o intreb: “nu mergi mai în faţă?” iar ea îmi răspunde: “nu are rost să mergi, nu mai sunt locuri”, nu zau… mi-am zis în gând şi m-am strecurat pe langă ea…Eu acum stau jos, cu laptopul în braţe şi scriu această postare…in Word, bineînţeles că doar nu este wireless pe “personal”, iar ea….stă în picioare două compartimente mai încolo…
Il aud undeva în mine pe George: "domnilor e timpul să devenim odată serioşi".
E ora trei dimineaţa, ce bine că nu-i doi că aş fi fost nevoită să zic "două" şi m-aş fi enervat! De ce nu dorm? Pentru că am dormit de amiaz şi acum nu mai am somn...şi nici nu am învăţat azi. Îmi lipseşte complet motivaţia! N-aveţi de vânzare un kil?
Mă simt leneşă şi mă judec pentru asta! Şi dacă mă judec ce? Cu judecatul rămân!
Încep să mă întreb câtă lume îmi citeşte blogul... îmi dau seama că destul de multă, lume din jurul meu şi deja mă simt incomod. Nu mai am sentimentul de eliberare cand scriu...Mă simt...citită!
Văd că nu vrea să-mi vândă nimeni nici măcar un gram de motivaţie, sunteţi răi
Azi e concert Odyssey în Janis! CE?? cum adică dacă mă duc??? bineînţeles că mă duc! am zis concert ODYSSEY, te-ai prins? nu? eh...poate data viitoare.
Fetele in general îşi obligă iubiţii să se uite la filme gen: "Ghost" sau "Titanic" . Eu....eu m-aş uita la "Saw V".
Cică "contrariile se atrag", la dracu' cu asta. Mă îndepărtez de o relaţie ratată care a ţinut destul de mult timp dar vă spun eu ... da, contrariile se atrag şi tot ce ne atrage durează puţin, vine un moment in care "focul" se stinge. Degeaba încercăm să "facem să meargă", încercăm să lăsăm de la noi dar... vine un moment in care zici: "da până când domn'le, până când?".
E frumos să am pe cineva lângă mine şi mai ales dacă m-am obişnuit ca cineva să mă sune mereu şi să arate că ii pasă pe unde umblu şi ce fac şi mă alintă cu drăgălăşenii: "pui mik, gogonel, ciuciunel" şi mai ştiu eu ce, mă dezbar foarte foarte greu. Vin momente cand simt nevoia afecţiunii pierdute! De ce am doi prieteni hopperi în jurul meu? De ce amândoi mă atrag? Oh da...pentru că el era hopper!
Da...muzica are MARE influenţă asupra oamenilor!
Dar... ca orice om învăţ din greşeli şi învăţ să-mi stăpânesc acest "mă atrage" ! Trebuie să mi-l îndrept spre tipi ca mine! Ce? nu sunt pe lumea asta rocări hipioţi şi folkişti cărora să le placă să se uite cu prietena la filme de groază? Şi care bineînţeles să le placă să facă o grămadă din lucrurile care îmi place şi mie să le fac? Şi care să aibă aceleaşi principii ca şi mine? Ei na, eu NU CRED!!!
El:"pui, mi-e foame, hai să facem cartofi prăjiţi"
Ea: "bine dar nu avem ulei, mergem pâna în Plus?"
El: "hai repede"
Ea: "uite ciocolaaată....luăm???"
El îşi dă ochii peste cap
Ea îl sărută
Şi se apucară de curăţat.
Ea: "doamne bine-ţi stă să cureţi cartofi"
El: "nu face mişto de mine"
Ea: "dar vorbeam serios"
El o sărută
câteva minute bune de "ninininanana" după care au continuat cu ritualul curăţării, tăierii şi prăjirii cartofilor.
la oficiu:
Ea: "uai ce greu se fac, hai să-i scoatem"
El: "ai puţină răbdare"
Ea: "îţi baţi joc de mine, nu?"
El o sărută
În sfârşit s-au terminat şi cartofii acum cei doi sunt în camera lui.
Ea: "ce bine am mâncat, şi ce lene m-a apucat"
El: "dormi la mine în noaptea asta"
Ea: "a...păi ştiu şi eu..."
El: "ok deci ramâi"
Şi dimineaţa i-a găsit îmbrăţişaţi.
Nu Ina, nu am minţit, mi-am încălcat un principiu ceea ce e mult mai grav! "Am futut meciul", iar sunt supărată pe mine şi de data asta o să mă iert mai greu!
Bă ce mă mă enervează, bă şi când îi vezi şi bă... gata îmi iau gândul de la aşa ceva ok şi eu aş vrea dar dacă nu se poate nu se poate şi cu asta basta! Eu nu am de gând să mai depun niciun efort cu privire la acest aspect al vieţii , nici intelectual nici fizic! Las să se întâmple totul de la sine şi bineînţeles...AŞTEPT!
Gata, a trecut! Uai de cât am aşteptat, nu ştiu exact din ce cauză, dar s-a enervat, s-a ridicat şi a plecat \:D/
Mereu m-am bucurat de lucrurile simple dar acum parcă e altfel, de câteva zile încoace RÂD, şi râd şi râd şi nu mă pot opri :-??
Ştiu foarte bine că "jocul" nu s-a terminat, nu de alta, dar nu depinde de mine. Joc fie că vreau, fie că nu, fie că sunt veselă, fie că sunt tristă. Oricum vreau să îi mulţumesc lui Noxx pentru comm ce mi l-a dat... parcă parcă mi-a revenit puţin spiritul ludic şi am avut o seară drăguţică.
Nu vă binedispune piesa asta?
Ok, nu mă mai plâng că Travka nu mai există, trebuie "să trec peste". Trebuie să găsesc altă trupă pe care să o aştept cu sufletul la gură să vină în concert la Cluj. Am de ales între Alternosfera şi COMA! Când ascult Coma am o stare "combinatie intre M.Manson si Travka", nu încercaţi să inţelegeţi, nimeni nu imi înţelege mie trăirile, înafară de Mădă, clar ;) .
Prin 2006 am descoperit o trupă sătmăreană despre care nu am mai auzit nimic. Site-ul a rămas acelaşi: SITE. Nimic nou, nici despre muzică, nici despre trupă. Mi se pare trist pentru că, deşi nu am numai 3 piese de-ale lor, mi se par faini tipii. O să postez o piesă care mi-e tare dragă, am ales o baladă pentru că se potriveşte mai bine cu "depresia a cărui rost nu îl înţeleg"
prima pe dreapta - 24
Simt cum mă descompun, mă scindez şi dispar. Am o stare de depresie a cărui rost nu îl înţeleg. Asta se întâmplă în momentele când sunt singură şi fără o ocupaţie palpabilă. În clipele când încep să mă gândesc... Mare prostie şi gânditul ăsta, uitaţi-vă la proşti ce fericiţi sunt, nu au grija timpului, nici a trecutului, nici a viitorului şi totuşi mă resemnez cu găndul că într-o zi se va întoarce roata si proştii vor deveni nişte nenorociţi, iar intelectualii vor descoperi "raiul pe pământ".
Scriind despre proşti mi-am dat seama de generalitatea acestui cuvant: "PROST". Simpla afirmaţie: "Eşti prost!" poate fi interpretată în o grămadă de feluri.
"Eniuei", să revenim la mine, că doar e blogul meu.
Sunt supărată pe mine pentru că m-am îndrăgostit de primul tip izbutit pe care l-am întâlnit, iar din lipsa mea de experienţă in ale combinării şi păstrării tipilor falnici se naşte o stare care nu ştiu cum se numeşte, bănuiesc că vă daţi seama la ce mă refer. Mi-e puţin frică să nu fac vreo "mişcare greşită" şi bineînţeles vreau să fiu eu, nu veau să cad in extrema ipocriziei. OH!! de ce trebuie să fie aşa de complicat? Da, da...ştiu...dacă nu ar fi complicat intreaga existenţă ar fi o banalitate, omul s-ar sinucide de plictiseală!
Vreau neapărat să spun ceva: le urăsc pentru că mi se par perfide şi mediocre!
Acum că am spus-o mă simt puţin mai bine şi pot să continui. Simt nevoia să ies intr-o seară, să beau, să văd un străin fain, să mă cuplez cu el şi să nu mai aud niciodată nimic despre persoana lui. Asta m-ar calma puţin şi mi-ar mai da oareşice talent în arta răbdării.
Mai nou tind să cred că totul ţine de RĂBDARE! Hai să inventăm un slogan: "dacă ai răbdare visele se împlinesc", cam lame, dar mna...ziceţi voi unul mai bun!
Iar mi-am amintit ceva, referitor la răbdare: 11 ani? dă-o-n morţii măsii de treabă!
GATA, pentru noaptea asta!
P.S. recitind articolul ca să îl verific de greşeli mi-am dat seama ce perlă mişto am scos: "dacă nu ar fi complicat intreaga existenţă ar fi o banalitate, omul s-ar sinucide de plictiseală" mooooamă, ce am putut debita chiar îmi place!
În ultima perioadă ma tot cert cu inamicul meu numărul 1: Timpul. E aşa de rău cu mine, trece prea repede iar eu chiar nu pot ţine ritmul cu el. Parcă oricât de tare m-aş strădui, e inutil, e in zadar să încerci sa te sincronizezi cu Timpul.
Trec orele, zilele, săptămânile şi din când în când trag linie şi mă întreb "ce am realizat? ce am făcut?" iar raspunsul mi-l dau simplu: "NIMIC", am pierdut vremea şi nici măcar nu am fost in birturile Clujului, doar într-o seară în "Autograf". 7 săptămâni şi am ieşit doar intr-o seară. Nu de mult am aflat si eu ca, in Obs, "caminul 0" e un birt şi nu un cămin (nu radeţi că nu vă las!). Nu am fost la film, nu am fost la teatru, nu am fost la muzeu...
De ce? Răspunsul e simplu: "m-am înşelat". Credeam că la Cluj totul va fi diferit faţă de Dej, dar sunt bântuită de acelaşi "n-am cu cine".
M-am hotărât să schimb această situaţie, o să mă bag în seamă cu toţi colegii şi vecinii!!! Deşi nu îmi stă în fire deloc! Evident acest "toţi" e relativ.
I have to stop "the game". I knew form the very begining that is hopeless, but dreamy me was hoping... The statistics show that one heart was broken, since is about my heart, is no big deal, I'm used...so:
"Goodbye, my almost lover
Goodbye, my hopeless dream
I'm trying not to think about you"
