"you're the only boy who makes my heart beat faster and slower at the same time. ..."
credeam că e doar o replică remarcabilă dintr-o comedie hollywoodeană cretină, dar... ai auzit şi tu...
în sfârşit am primit mailul de confirmare.... mă duc o săptămână la paris!!! acuma!!! în 17 noiembrie
şi încă cu ina. pis pis hai să ne iubim sub turnul eiffel (it's a joke
). de ce ne ţin parizienii o săptămână la ei şi încă pe banii lor? pentru că, pe lângă faptul că suntem frumoase, suntem şi deştepte
.
sunt boboacă în cadrul organizaţiei studenţeşti BEST şi acum au un proiect cu parisul (spun "au" în loc de "avem" pentru că încă nu am fost aleasă membră, dar sunt sigură că voi deveni).
am scris că aveam nevoie de o "ieşire" în genul celei din aprilie şi ziceam că nu voi merge prea departe... soarta asta... mă trimite tocmai în paris
sper să mă întorc cu chef de scris să vă pot povesti întâmplări de pe chanselize.
când e bine să tac? de ce nu există un manual?
e bine să spui adevărul chiar dacă acesta ar putea răni pe cineva drag şi s-ar opri din visat?
e bine să spui ce simţi chiar dacă reacţia receptorului ţi-ar sfâşia sufletul? sau mai bine amâni amăgindu-te cu ideea că poate mai târziu va ieşi bine? 
uite acum am timp...deşi am seminar doar de la 10, sunt trează de la 7(şapte). de ce? pentru că vreau să fac cât mai multe lucruri într-o zi. acuma să nu credeţi că mă apuc de învăţat, doar mai este până la sesiune...
deocamdată am reuşit să-mi schimb lenjeria de pat, azi noapte la doi (să nu aud comentarii, is dejeancă şi nu mi-i ruşine, la noi ceasu' îi doi nu două) îmi era prea lene, şi acum mănânc. mai ţineţi minte morala mamei de dimineaţă despre importanţa micului dejun? no...îi important.
cred că sufăr de PMS pentru că de câteva zile tot cu faţa la cearceaf mă trezesc. chiar şi în dimineaţa asta mă gândeam la cum îi lumea... ca pula! oooooooooo da... iar pula? "ce urât e pentru o fată să zică pula". nu dragă, tu eşti ăla naşpa ce nu poţi să înţelegi că pula nu mai îi demult organul masculin reproducător, la fel cum "mă-ta" nu e persoana care te-a purtat nouă luni în pâncete. dacă nu eşti în stare.... pula mea la ce să-mi bat capul cu tine?
tocmai am trezit-o pe timi...
, sunt curioasă să văd dacă mă mai roagă vreodată să o trezesc... îmi era lene să mă ridic de pe scaun aşa că am aruncat cu lingura de lemn spre patul ei... şi a aterizat drept în capul ei... nu ştiam că am o ţintă chiar atât de bună
mnah că a îeşit un maglavais, de fapt cam aşa mi-s gândurile mai nou... adunături de idei fără noimă de aceea nu am mai scris.
e uşor să scriu în acea stare mizeră în care ştiu sigur că în jurul meu e doar negrul şi atât. e uşor când ştiu, când trăiesc într-o cutie...doar acele patru colţuri pe care le-am învâţat atât de bine. am trăit în acea cutie ani în care nici nu am îndrăznit să mă întreb dacă mai există ceva dincolo de membrana semi-transparentă prin care întrezăream deseori nişte umbre, eu o numeam perete. deşi eram foarte familiară cu ale mele colţuri puteam zări mereu un element nou...când mă plictiseam schimbam colţul. aceeaşi rocadă, aceeaşi pioni, aceleaşi poziţii...până la furtună. acea furtună de lacrimi ce în timp a dăunat membranei, au creeat o spărtură până dincolo. nu mai există umbre, e agitaţie, nu mai sunt cărări ce să unească doar patru puncte, sunt autostrăzi ce duc spre un necunoscut ce nu l-am putut întâlni în cutiuţa mea.
mi-e frică?
da.
merg pe ele?
da.
(de la mishu am luat ideea cu autostrăzile)
Mishu Calian - Viteza Sangelui Meu
e ca şi capitalismul... trebuie să existe acel moment de cădere pentru a avea de unde ne înălţa.
s-a întâmplat să întâlnesc nişte oameni care m-au fascinat cu povestea lor şi au trezit în mine nişte sentimente foarte sigure. deşi vroiam să mai stau să-i ascult eu simţeam că mă strang pereţii şi că trebuie să fug de acolo. am fugit la el...
