locul unde soarele răsare de două ori.
dintre toate piscurile masivului, două se înalță atât de mult, încât soarele răsare de după primul și dispare după al doilea, urmând să răsară încă o dată și să lumineze din nou, de data asta pentru tot restul zilei, acoperișurile caselor din rimetea.
prima oară m-au atins razele plăpmânde ale dimineții în vara lu' 2013. habar n-aveam ce mi se întâmplă, ştiam doar că e bine şi că mai vreau. am alimentat în doi acea energie feerică până ne-a explodat în faţă. am rămas doi copii ce şi-au distrus propria creaţie cu frică.
mi-au trebuit cinci ani să înţeleg cine este inamicul basmelor cu prinţi şi prinţese şi viaţă veşnică: FRICA.
din fericire, la piatra secuiului soarele răsare şi a doua oară, mai puternic şi mai hotărât. i-am simţit magia în această primăvară târzie. ştiam că vine, nu mi-a fost frică, l-am îmbrăţişat cu căldură, era aşteptat.
soarele meu, sursa mea de energie, esenţa vieţii. nicicând altcândva nu m-am simţit eu pe mine cum m-am văzut şi acceptat în prezenţa lui. a fost ca o operaţie pe creier. pot să jur că am simţit cum îmi decupează cutia craniană cu flexul şi mi se plimbă prin creier ajutându-mă să mă descopăr. când am plecat a rămas arzând un arc electric de 57 de km.
aşa forţe e bine să le lăsăm deconectate (de frică) sau merită să le creştem până atingem veşnicia?
din nou de pe o zi pe alta, ne-am hotărât să mergem... pe omu. deci, sfinxule (mereu am zis că seamănă cu eminescu) vezi că vin să te văd şi din faţă căci în poze numai cu spatele stai, iar cu voi babelor vreau să stau la o bârfă.
de data aceasta nu am mai corupt pe nimeni să vină cu mine la mare ci m-am lăsat aburită de prietenul meu azi noapte la două. aşadar în seara asta uuuuucici pe tren. ina ai putea să vii şi tu dacă tot sunt acolo luci cu didi :) sau...ţi-e frică pe tren? lasă că tot mai mergem la mare anu' ăsta, până în 31 decembrie avem vreme :*. pupicei, vă las în compania lui jason mraz
şi anul acesta, ca şi anul trecut, 1 mai l-am petrecut la munte, în cheile râmeţului. în campusul albamontului s-a desfăşurat concursul "perpedes", ina a fost organizator, deci nu a avut vreme de nimeni, m-a plasat lui măriusică, care m-a dădăcit bine. merită un premiu că a avut răbdare să facă traseul cu mine. ba nu, nu merită nimic, i-a ajuns că mi-a făcut nişte vânătăi de zile mari. 4 la numar . cel mai important e că am tricou cu sigla perpedes şi scrie "cheile râmeţului 2009" . tare mândră sunt de el, şi de mine că am făcut traseul.
a fost cea mai tare chestie ce am facut-o în viaţa mea. am multe idei în capu' ăsta micuţ şi prost, bineînţeles că nu toate prind o formă reală, dar când îmi tratează cineva intenţiile cu "aha, om face cum am făcut şi data trecută" îmi iau automat gandul de la orice. după ce am început să mă înţeleg cu ina mi-a zis că ar fi mişto să mergem în weekend-uri aiurea prin ţară. eu evident că i-am răspuns cu "mergem!". luni bune nu am mers nicăieri, plănuiesm aradul şi timişoara. m-am trezit într-o zi spunându-i "hai să mergem in huedin", am ajuns în dej. iar apoi am zis hai în vamă, şi a venit. pe tren îmi zicea în continuu "nu e bun capul ăla al tău", iar eu îi răspundeam "dar al tău că mă susţine, cum e?". de pe tren am rămas îngrozite de bădărănia celor din sud. în budă aveam hârtie igienică şi mirosea bine până în ploieşti. după bucureşti era căcat pe jos.în vamă, cuprinse de vrajă, cu băgăjoaiele după noi am mers direct pe plajă. intrarea în "la piraţi" era bătută în scânduri, dar de după ele am auzit un "salut", lumea se uita la noi şi zâmbea. gazda noastră a fost foarte draguţă, ne-a oferit nişte pături. după ce ne-am cazat am ieşit la plimbare. am stat puţin de vorbă cu un vameş care ne-a spus că suntem originale că am venit acum la mare.
a doua zi am îndrăznit să ne băgăm picioarele în apă, seara am vrut să mergem în costineşti, dar nu mai erau autobuze aşa că am luat-o iar spre plajă, dar ne-am întâlnit cu luci, un homeless ce s-a mutat la mare în dubiţa volkswagen, apoi au venit spre noi şi dop şi victor (cei ce ne-au salutat). am stat şi am băut cu ei în "la piraţi" acea noapte. când am rămas fără băutură ne-am suit toţi în dubiţă să mergem la non-stopul din doi mai să luăm băutură. sincer...mi-am ţinut răsuflarea tot drumul pentru că la volan era luci, mort de beat. încă suntem în viaţă (eu şi ina cel puţin)
următoarea zi ne-am făcut curaj, ne-am dezbrăcat în costume de baie şi am intrat în mare. brrrrr, a fost orgasmic!!! jur!!! am stat la soare în barca din faţa stufului şi am ascultat numai jhonny cash. seara am vizitat costineştiul, white horse-ul. pustiu. apoi în constanţa ne-am întâlnit cu soso, un prieten de-a lui "tati" şi am fost într-un local unde am ascultat alternosfera şi travka. orgasmic!!!
pe drum la întoarcere am asistat la "abureala" a doi tineri de-a 12-a ce mergeau la cluj să participe la olimpiada internaţională de biologie. booooring abureala geniilor.
eşti în stare să trăieşti? să priveşti partea plină a paharului? să vezi realitatea şi să te ştergi la fund cu ea? eşti în stare să deschizi ochii şi să priveşti, să asculţi şi să respiri? eşti în stare să nu mai întrebi şi pur şi simplu să fii? eşti în stare să taci? eşti în stare să simţi vama? ce îţi trece prin cap când stai pe plaja pustie? te uiti în stanga, niciun om , te uiţi in dreapta, pustiu. e frig, nu te-ai pregatit pentru o astfel de vreme, stai pe plajă cu şapte bluze pe tine şi o geacă. baieţii de la stuf au terminat de montat boxele, dintr-o dată se aude la max johnny cash, ce faci? eşti în stare să învii? într-o fracţiune de secundă hainele au disparut şi m-am trezit în apă. al doilea gest pe care îl fac fără să mă întreb ce se poate întâmpla. regret? nici gând! nu m-am putut abţine, pentru mine e magnetică. aud expresii de genul:"vama şi-a pierdut spiritul". eşti în stare să îţi pui curul în faţa pistei, în faţa vilelor să iei dracului o bere în mână, să asculţi marea, să mângâi nisipul, să respiri briza şi să îţi opreşti mintea aici? dacă poţi asta, te întreb: ce şi-a pierdut vama? dacă nu poţi numai să critici du-te repede până la mare cât e apa al dracului de rece şi fă o baie, poate îţi revii, sau poate nu, acum depinde de fiecare.
