baliverne roşii

zâmbeşte şi o lume întreagă va zâmbi cu tine!

tanana, uite că am fost, dar m-am şi întors din minunata franţa. după cum am promis o să postez câteva pozuci:

paris noiembrie 2009


prea multe detalii nu o să dau pentru că "what happens in BEST stays in BEST", dar pot să spun că am avut o săptămână plină de distracţie şi.....scări, foarte foarte multe scări în paris...

în primul rând aş vrea să-i mulţumesc adiei că mi-a amintit că am şi eu un blog pe care ar trebui să mai scriu din cănd în când. mi-a plasat leapşa asta, iar eu invit pe cine vrea să o preia.

1. dacă vorbeşti cu mine în timp ce dorm, putem purta o discuţie normală, însă după ce mă trezesc nu-mi amintesc nimic.

2. când îmi amintesc de ceva amuzant mă apuc de râs chiar dacă sunt singură pe stradă sau în magazin.

3. nu mă gâdil numai când îmi fură iubitu' minţile.

4. mi se întâmplă să râd fără motiv minute întregi şi mă enervez la culme când mă întreabă cineva în repetate rânduri "de ce râzi?". dacă vă spun o dată că nu ştiu de ce râd atunci aşa e, lăsaţi-mă în pace.

5. dorm în jur de 12, 14 poate chiar 16 ore pe zi, cu telu' pe silent, aşa că nu vă panicaţi dacă nu daţi de mine sunt safe în lumea viselor. nu începeţi să vă bucuraţi că aveţi după cine bea ţuiculiţă şi mânca colac.

6. picioarele sunt f. importante, când mi-i frig la picioare mă iau toţi dracii. 

7. mă apucă din când în când crizele de genul: "azi nu înjur", "azi nu beau" , dar îmi trec repede.

8. cânt pe stradă, urlu pe stradă, râd pe stradă.

încă două nu mai ştiu 

the hot chick(2002)

"you're the only boy who makes my heart beat faster and slower at the same time. ..."

credeam că e doar o replică remarcabilă dintr-o comedie hollywoodeană cretină, dar... ai auzit şi tu...

în sfârşit am primit mailul de confirmare.... mă duc o săptămână la paris!!! acuma!!! în 17 noiembrie
şi încă cu ina. pis pis hai să ne iubim sub turnul eiffel (it's a joke). de ce ne ţin parizienii o săptămână la ei şi încă pe banii lor? pentru că, pe lângă faptul că suntem frumoase, suntem şi deştepte.

sunt boboacă în cadrul organizaţiei studenţeşti BEST şi acum au un proiect cu parisul (spun "au" în loc de "avem" pentru că încă nu am fost aleasă membră, dar sunt sigură că voi deveni).

am scris că aveam nevoie de o "ieşire" în genul celei din aprilie şi ziceam că nu voi merge prea departe... soarta asta... mă trimite tocmai în paris

sper să mă întorc cu chef de scris să vă pot povesti întâmplări de pe champs-élysées.

când e bine să tac? de ce nu există un manual?
e bine să spui adevărul chiar dacă acesta ar putea răni pe cineva drag şi s-ar opri din visat?
e bine să spui ce simţi chiar dacă reacţia receptorului ţi-ar sfâşia sufletul? sau mai bine amâni amăgindu-te cu ideea că poate mai târziu va ieşi bine?

trebuie notată...ştiu eu de ce.

matinal

uite acum am timp...deşi am seminar doar de la 10, sunt trează de la 7(şapte). de ce? pentru că vreau să fac cât mai multe lucruri într-o zi. acuma să nu credeţi că mă apuc de învăţat, doar mai este până la sesiune...

deocamdată am reuşit să-mi schimb lenjeria de pat, azi noapte la doi (să nu aud comentarii, is dejeancă şi nu mi-i ruşine, la noi ceasu' îi doi nu două) îmi era prea lene, şi acum mănânc. mai ţineţi minte morala mamei de dimineaţă despre importanţa micului dejun? no...îi important.

cred că sufăr de PMS pentru că de câteva zile tot cu faţa la cearceaf mă trezesc. chiar şi în dimineaţa asta mă gândeam la cum îi lumea... ca pula! oooooooooo da... iar pula? "ce urât e pentru o fată să zică pula". nu dragă, tu eşti ăla naşpa ce nu poţi să înţelegi că pula nu mai îi demult organul masculin reproducător, la fel cum "mă-ta" nu e persoana care te-a purtat nouă luni în pâncete. dacă nu eşti în stare.... pula mea la ce să-mi bat capul cu tine?

tocmai am trezit-o pe timi... , sunt curioasă să văd dacă mă mai roagă vreodată să o trezesc... îmi era lene să mă ridic de pe scaun aşa că am aruncat cu lingura de lemn spre patul ei... şi a aterizat drept în capul ei... nu ştiam că am o ţintă chiar atât de bună

mnah că a ieşit un maglavais, de fapt cam aşa mi-s gândurile mai nou... adunături de idei fără noimă de aceea nu am mai scris.