gotye cu kimbra

http://www.youtube.com/watch?v=8UVNT4wvIGY

noo, să o luăm de la început.

mă gândesc oare la când eram împreună? neeee, niciodată, după ce?

mă simțeam atât de fericită încât puteam să mor? oooof, țin minte cum adormeai mereu înaintea mea. îmi plăcea să te privesc și plângeam de fericire gândindu-mă: ”cum să fac să te am lângă mine mereu?” deci: nu, ce-s cu prostiile astea?

mi-am zis vreoată că ești persoana potrivită pentru mine? neee, te simțeam parte din destinul meu, parte din mine

singură în prezența ta? niciodată

durere pe care mi-o amintesc? în fiecare zi, câteodată de mai multe ori pe zi

putem fi dependenți de durere? ce-i cu masochismu ăsta în lume?

resemnare? rămâne altceva?

nu facem sens? cine era proasta ce te ținea în brațe și zicea: putem?

să fim prieteni? cum pușca mea să fiu ”just friends” cu omul pe care-l iubesc?

erai fericit că s-a terminat? erai, nu pot să uit cum mă alungai....

dar nu trebuia sa mă... trimiți acasă când ți-am descoperit idila ce-o ascundeai de mine.

bla bla bla, bla bla bla...

nu trebuia să mă înjosesc așa? te iubesc fraiere, aș fi făcut orice pentru tine

acuma ești... încă unu pe care-l iubesc.

you screwed me over? că te-ai dus cu fosta la concert când eu te așteptam la tine în cameră să vii să mă ajuți să învăț și te-am mai și iertat pentru asta. sau când îți tot ziceam că vreau să mergem cu bicicletele și tu te-ai dus cu fosta... și după toate astea în viziunea ta nu m-ai ”screwed over” ci pur și simplu ”nu a mers între noi” apoi așe-i, nu m-ai frecat veci!!!

mă gândeam, tot timpul, că io-s de vină, că-s io cu figuri în cap

...sunt doar cineva pe care îl știai

mi-ar plăcea să fii conștient de tot ceea ce ai fost pentru mine. dar sunt deja șase luni de când tot aștept un semn de apreciere din partea ta.

nu-s dumnezeu, dar pur și simplu nu mi se pare corect ca eu să stau să plâng în fiecare noapte gândinu-mă la iubirea ce ți-o port ție, care ai fost mereu prins într-o altă relație. eu te iubeam când tu iubeai pe altcineva și în timpul ăsta mă mințeai și te mințeai cu noi.

vreau să fii conștient de ceea ce ai făcut, de cum m-ai distrus. dar atitudinea ta mă dezgustă, pur și simplu nu poți să înțelegi...

știu că, în câțiva ani o să vezi și tu iubirea ca pe ceva sacru între două persoane și o să realizezi ce ai avut cândva doar pentru tine. știu asta, nu bănuiesc, știu! testat și verificat.

iubirea e scopul vieții mele, nu o să încetez să mă înjosesc pentru a o simți a mea.

sper totuși la acea iubire înălțătoare

cu ce se spală trădarea?

am încercat de atâtea ori să te iert numai petru a putea sta lângă tine şi să fim cum eram. îmi amintesc perfect cum eram. total nepotriviţi, dar când te priveam în ochi ştiam că eşti al meu şi eu a ta, îmi era suficient să ştiu atât şi puteam să mor în acel moment.

durerea

m-ai făcut să simt că oraşul mă strânge, clujul meu drag, clujul la care am visat toată viaţa. l-ai convins să mă sufoce, am ajuns să-l urăsc, să fug de el. am ajuns înapoi de unde am plecat: o fetiţă tristă într-o cameră goală de mine, o cameră pe care, deşi am trăit în ea ani buni, nu am simţit-o niciodată a mea. înapoi la jurnalul decepţiilor. înapoi la viaţa-mi goală.

teamă

mi-e teamă că nici măcar de dragul lui nu o să te pot uita!

minţi!

minţi! da, tu! nu te mai tot uita în spate, despre tine vorbesc.

să mă exprim? nici nu ştiu cum să fac asta... nu ştiu altfel decât cum am făcut-o toată viaţa: spunând ce simt, ce cred atunci când vorbim. tu vezi în gândurile mele reproşuri şi nicidecum teama ce zace în mine.

ce trebuie făcut în astfel de situaţii? crezi că pot să ţin în mine? ţin de ieri în continuu şi simt că explodez! de ce trebuie să complici totul? de ce nu poţi renunţa? de ce nu ai lăsat-o unde era?

ceartă (fragment)

Am cunoscut odat-o fată
Ce era sangele meu scurs
Pe-o foaie albă, nepătată
Conturul macului parcurs
Şi printre tonurile-n roşu
Părea şi ea, ce eram eu
Aproape tot, doar acel roşu
Doar el, el nu era al meu.

(născocirile lui)

doar o altă filă de basm

s-a întâmplat în 28 martie 2010, CONCERT ALTERNOSFERA la cluj-napoca!!!

din păcate s-a ţinut în club ring, a fost ca şi faza "concert vama în obosession ".

cu o seară înainte a fost concert phoenix în polus de la 20:oo, vroiam să merg însă exact de la acea oră, acea dată aveam programat altceva, totuşi gândindu-mă că s-ar putea să se întârzie măcar cu o oră începerea concertului am mers până în polus cu speranţa că o să prind măcar zece minute de concert... da de unde... era terminat bine pe când am ajuns.

pe afişele cu alternosfera scria ora 20:00, aşa că la opt fără câteva minuţele am fost prezenţi la uşa ringului unde ni s-a zis: "nu s-a deschis"

"în cât timp să revenim?"

"jumătate de oră"

ok, am mers de mi-am luat un sandwich, am mâncat, au trecut vreo 40 de min... şi mă duc iar la concert...."nu se poate intra"

pula amu'.... ce câcat are dacă intru şi beau liniştită o bere, n-au decât să-şi fută ăia sculele cât vor, ce-mi pasă mie?

într-un final am intrat, cei de la todo îşi zdrăngăneau instrumentele... ne-am pus şi noi la o bere (minuscula şi scumpa) şi am aşteptat, da-de da-de începe...

între timp am mai văzut un moldovean pe care-l cunoşteam şi l-am chemat la masă cu noi să nu stea săracu' singur în picioare sau proptit de vreun perete, după care am mai vazut pe unu' ce era cu un prieten, una peste alta m-am trezit la masă singură cu 4 moldoveni! de fapt... cam toţi de pe acolo erau moldoveni nu ştiu zău dacă eram 5 români!

văzând că nu sinchisesc să înceapă am mers în booha să bem şi noi o bere adevărată, că aia de fiţe de 0.33 mi-o uscat buzunaru'.

pe când ne-am întors au început şi ăia de la todo să cânte, dapoi.... era un emolău ce grohăia şi se manifesta tare comic, cu maieu roz şi tunsoare <ştiţi voi de care>, dădea din cap mişcându-şi mâna ca o piţipoancă. măcar m-au amuzat...

iar într-un aşteptat final au venit pe scenă şi cei de la alternosfera... nu sunt cuvinte care să descrie un concert alternosfera, trebuie trăit!

dând cu capul de cer

am văzut un nor perfect pentru doi. nu oricare doi, noi doi. am vrut doar să-l probăm dar ne-a prins şi am început să luăm altitudine. captivi ai norului am urcat şi am urcat până acum ce... am dat cu capul de cer.

trebuie să-mi doresc să cobor. cum să-mi doresc aşa ceva odată ce am cunoscut raiul? nu sunt supraom să mă pot exila în iadul cotidian! tu ai putea? ne-am înălţat întru iubire împreună şi e minunat aici sus.

am rămas în ochii lumii ca doi protagosnişti de basm ce "au stat o zi şi o noapte la foc".

noi nu avem nevoie de lume, lumea poate şi fără noi...atunci DE CE?

asta-i menirea omului: neîmplinirea!

deci vrând, nevrând trebuie să mai cobor printre oameni! "ce mai faceţi? cum vă simţiţi?"

eu incerc să învăţ să folosesc "liftul". ajunsesem chiar prea în afara lumii. ca în "the truman show" am atins decorul...

de spus n-am numai poveşti cu prinţi şi zâne şi viaţă roz.

îmi amintesc de rev... jucam jungle speed şi beam şi jucam şi beam şi m-am ameţit bine, bine de tot de a fost nevoie să ieşim la aer. am intrat în ceaţă odată cu păşirea pragului. parcă la un moment dat m-a tăiat pişarea şi am mers "departe" şi am urinat la baza unui gard de sârmă, iar la întoarcere am zărit un foc şi ne-am apropiat de el. ştiu că era nesupravegheat. şi a început să tot rupă copaci să-mi facă un foc mare că-mi era firg. din suta de oameni, noi eram singurii ce am stat la foc de tabară. s-a mai apropiat un cuplu de noi, dar atunci am început să devin posesivă şi să le induc cumva ideea că noi suntem stăpânii acelui timp şi spaţiu. aşa că am rămas noi doi cântând...alternosfera şi făcându-ne declaraţii cum numai noi ştim.

nu ştiam că, de sus, lumea ne privea... .

când s-au terminat lemnele şi am început să simţim frigul am luat-o spre cabană târâind după noi căştile :(. când ne-am dat seama rămăsesem doar cu un fir.

poate că n-am fi fost

poate că "noi" nu s-ar fi format dacă în ultimele zile din a doişpea nu ar fi ascultat diriga alternosfera în timp ce încheia medii, dacă marcel nu ar fi cântat "ciudat", dacă nu mi-ar fi trimis diriga "ploile nu vin", dacă nu aş fi redescoperit piesa în toamnă, dacă nu aş fi cântat-o pe holul căminului, pe alee, în bus, pe stradă, dacă nu aş fi căutat toate melodiile lor, dacă "poştaş" nu ar fi început cu "nimi", dacă nu ar fi zis ciupa că eşti moldovean (asta chiar că!), după ce mi-o zis iulia că eşti fain (asta nu prea m-a interesat pentru că sunt destui "keni") , dacă nu am fi fost în aceeaşi grupă la engleză, dacă nu ţi-aş fi cerut id-ul (ce urât scrii, era să nu-l nimeresc), dacă nu ţi-aş fi trimis "flori de mai", dacă nu m-ai fi bătut la cap zile întregi cu piesa aia, dacă nu am fi ascultat muzică la playerul tau (cel lent), dacă nu am fi vorbit pe foaie(în timpul cursului de matematici speciale... ce studenţi conştiincioşi eram)....despre alternosfera (iar?), dacă nu ai fi venit la examen la engleză, dacă nu ne întâlneam să bem şase beri de unu (nu mai beau cu tine că ies prea scump)...

aveam piesa noastră/ formaţia noastră de dinainte să fim împreună, ne trebuie un concert alternosfera !

cadouri

în sfârşit am început să primesc acel gen de cadouri pe care mi le-am dorit dintotdeauna. mereu mi-am imaginat crăciunul mai mult decât o masă imbelşugată, un brad înalt şi o casă care să lucească de curăţenie.

mi-am imaginat linişte... să stau şi să susţin în mod repetat "da mă, mi-e bine. mi-e chiar bine!".

să fie cât mai dese serile în care adorm în braţele lui şi să îl simt cum încearcă grijuliu să-mi scoată ochelarii .

mulţumesc, te iubesc!

the hot chick(2002)

"you're the only boy who makes my heart beat faster and slower at the same time. ..."

credeam că e doar o replică remarcabilă dintr-o comedie hollywoodeană cretină, dar... ai auzit şi tu...

acea zi de 3 noiembrie

trebuie notată...ştiu eu de ce.

certitudine

s-a întâmplat să întâlnesc nişte oameni care m-au fascinat cu povestea lor şi au trezit în mine nişte sentimente foarte sigure. deşi vroiam să mai stau să-i ascult eu simţeam că mă strang pereţii şi că trebuie să fug de acolo. am fugit la tine...

ce se întâmplă?

azi noapte am avut un vis la care mă gândesc în continuu. se face că am născut un băieţel fosrte mic şi draguţ pe care l-am luat în braţe şi nu se mişca, nu respira. eu am zis că-i mort, dar persoanele din jurul meu mi l-au luat din braţe şi ziceau: "cum să fie mort? uite la noi mişcă", după acea conversaţie eu am adormit, iar când m-am trezit am vrut să-l caut, dar tot ce am găsit, erau alţi bebeluşi mult mai mari şi un loc unde nu era decât o hârtie pe care scria un nume de familie.

da... cunosc un tip cu acel nume de familie...şi mă tulbur de fiecare dată când mă gândesc la el după ce am avut acel vis.

azi m-am jucat cu kiky, draga mea chitară. nu am mai pus mâna pe ea de când...de atunci... şi azi am cântat cu tot dragul, am redescoperit-o, parcă ceva a înviat în mine... sper să nu aibă legătură cu visul, sper din tot sufletul, pentru că dacă are... atunci înseamnă că istoria se repetă, aceeaşi fătucă visătoare, alt tip...

toată magia a dispărut după ce mi-am rupt o coardă... miiiiii-jbeng...nu mai este niciun mi. nu-i stres, oricum trebuia sa-mi cumpăr alte corzi.

smiorcăieli astenice

bubu: acu' de ce boceşti?
bibi: pentru că am ajuns "colo"
bubu: te credeam mai tare de caracter, uimeşte-mă, care dintre indivizi e de vină de data aceasta?
bibi: nu cred că am mai scris despre el
bubu: avem un new entry
bibi: yup
bubu: femeie, eu nu pot să te mai înţeleg, eşti dependentă de dramă, dacă două clipe te simţi bine deja nu mai eşti în largul tău, il invoci pe ker să nimicească totul
bibi: cum poţi să spui că eu îmi doresc să mă simt mizerabil?
bubu: poi dacă nu ar fi aşa te-ai hotărî naibii odată la ce vrei şi te-ai strofoca să obţii
bibi: şi acum mă iei cu clişee? "nu ştii ce vrei", ţi se pare ţie că nu ştiu ce vreau?
bubu: poi da, acu vrei ceva peste două zile altceva şi tot aşa tu nu te ştii opri
bibi: dar te înşeli amarnic, vrei să încep? ok hai că acu' m-ai pornit, nu mai insist pe poveştile antice şi de demult, îi luăm doar pe ultimii
1) tipul din cauza căruia m-am apucat de blogging, l-am vrut, i-am arătat-o, s-a comportat cu mine ca şi cum aş fi cea mai jegoasă cârpă - normal că am capitulat
2) tipul căruia i-am dedicat toate postările cu eticheta "joc", fie se comportă de parcă nu aş exista pe suprafaţa pământului fie îmi tranteşte sec un "ce faci?" - după 5 luni în care nu am fost în stare să avem o conversaţie, am capitulat
3) tipu ala ce nu a mai dat niciun semn de secole, ce puteam io face? am capitulat
bubu: şi asta "nou" ştie că-l placi? sau că eşti interesată de el?
bibi: o să mă asigur că nu o să afle niciodată
bubu: api tu judeci cu creierul ăla al tău?
bibi: da, tocmai de aceea nu o să-mi permit să mă decopere. nu ştii niciodată cum poate reacţiona şi cum am avut parte numai de eşecuri şi din această experienţă va ieşi doar un fiasco
bubu: deci, te poţi lua liniştită dupa principul: "unu' în plus, unu' în minus, ce mai contează?"
bibi: nu ştiu... poate...nu acum...să fie soare ca să mă pot încărca cu energie, până atunci...dă-mi naibii un şerveţel!