în sfârşit am început să primesc acel gen de cadouri pe care mi le-am dorit dintotdeauna. mereu mi-am imaginat crăciunul mai mult decât o masă imbelşugată, un brad înalt şi o casă care să lucească de curăţenie.

mi-am imaginat linişte... să stau şi să susţin în mod repetat "da mă, mi-e bine. mi-e chiar bine!".

să fie cât mai dese serile în care adorm în braţele lui şi să îl simt cum încearcă grijuliu să-mi scoată ochelarii .

mulţumesc, te iubesc!