marea... apare în o grămadă de filme, în general ca imagine de background pentru generic întruchipând "happy end"-ul. geniile de la hollywood ne-au indus că marea e locul unde poţi să stai să te bucuri de prada câştigată cu atâta trudă de parcă fericirea ar fi un lucru după care fugim precum poliştii în goană după răufăcători pe străzile los angeles-ului, iar, în final, o prindem şi o ţinem captivă într-o cutie metalică până când ajungem într-un loc sigur pentru a o putea elibera şi bucura de ea... la mare.

privită din acest punct de vedere marea pare a fi locul ideal pentru petrecerea revelionului. ar fi un cadru de film reuşit: să ne plimbăm pe plajă de mână şi să ne uităm spre trecut, să reflectăm asupra faptului că deşi am parcurs un traseu dificil, am reuşit până la urmă să găsim comoara, fericirea.

dar... eu nu ţin captivă fericirea într-o cutie. fericirea e o mingiuţă zburătoare jucăuşă ce se tot plimbă de jur-împrejurul meu. când e în spatele meu şi nu o pot vedea, când e în faţă şi îmi scoate ochii. acum începem să ne împrietenim şi încet încet îmi dau seama cum pot să o manipulez, să o fac să-mi bâzâie numai în faţă. e mult de muncă şi din păcate una migăloasă care îmi solicită mult răbdarea, dar sunt pe drumul cel bun. evident...fără ajutor m-aş fi dat bătută demult, m-aş fi enervat, aş fi prins-o în mâna dreaptă şi aş fi aruncat-o căt mai departe de mine ca şi cum aş arunca un bulgăre în marea infinită de alb.

marea mi-e inutiă aşa. nu îmi place să ma duc la mare vara sau "de rev" pentru că aşa am văzut la "teveu". la mare mă duc când mă cheamă!

deşi am planuri frumoase pentru acea seară când 2009 dispare din viaţa cotidiană tare am sentimentul că o să-mi petrec revu' pe tren sau într-o gară. ştiţi... cfr, românia, zăpezi, condiţii neprielnice... bla bla bla, dar... şi aşa sună interesant, abia aştept .