când am scris, am scris de nervi. eram sătulă de noi ăia ciudaţii, vroiam să fim normali. era cât pe ce să-ţi spun că vreau să ne schimbăm, poate destinul a fost cel care a intervenit şi ne-am despărţit. mi-ai lipsit? nu... aş putea trăi foarte bine şi liniştită fără prezenţa ta. e ciudat doar cum se învârteşte roata şi acum tu vorbeşti de normalitate. dar obişnuitul nu e pentru noi!
Se afișează postările cu eticheta nu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nu. Afișați toate postările
când zic "nici nu mă gândesc să fac x lucru", "nici în ruptul capului nu o să...", "niciodată nu o să...", "n-are cum să...", "pur şi simplu nu"...etc, ce credeţi că se întâmplă?
acum ştiind această regulă, să ne gândim...
eu chiar nu-mi pot imagina că eu cu el am putea fi împreună vreodată!
1 la mână: deşi ne ştim de mult timp, ne-am dat limbi, am povestit, nu i-am văzut dinţii. ştiu numai că are. şi chestia asta mă scoate din sărite
2 la mână: nu-mi place vocea lui
3: e mare!!! mie îmi plac baietii aia schilozi pe care-i suflă vântul
4: um...
mda...e vorba despre un tip pe care l-am..."cunoscut" înt-o bodegă plină cu beţivi. come on, nu îţi alegi prietenu' dint-un astfel de loc. de fiecare dată când ne întâlneam era beat, nici măcar nu îşi amintea de mine, dar tot venea şi se dădea la mine...asta mi se pare tare, dintre totate tot pe mine mă alegea. suddely, se întâmplă să dau de el şi el să fie treaz, iar se dă la mine şi îşi aminteşte de mine şi stăm să povestim şi descopăr că nu e chiar ratatu' pe care mi-l imaginam eu
şi totuşi... chiar mi se pare imposibil!
