plină lumea de bărbați iar eu, până la vârsta de douăzecișișapte de ani, nu am fost în stare să găsesc unul potrivit pentru mine.
sună a cuvinte de reproş din partea mamei, bunicii, mătuşilor şi a multor femei incapabile de a înţelege realitatea relaţiilor prezentului.
nu ştiu alte relaţii cum sunt şi nici nu mă interesează. ştiu cum au fost relaţiile mele, ştiu cine sunt şi ce pot oferi şi categoric ştiu ce merit lângă mine. cel mai important este că am viziunea relaţiei dorite şi nu mă voi linişti până nu voi găsi omul care îmi poate oferi exact ceea ce caut.
nu, nu am întâlnit un om care să aibă suficientă răbdare să stea pe lângă mine suficient de mult timp astfel încât să ajungă să spargă zidul primei impresii. sunt un om cu filtru aplicat şi nu-mi pare rău. dacă vrei să vezi ce şi cum îi cu mine, just stick around and you'll find out. pe testate, cam două săptămâni îi ia unui om să se ataşeze, apoi se sperie şi se îndepărtează.
e un drum greu şi întortocheat, plin de obstacole, dar simt că sunt aproape!
am început să spăl rosturile podelei din baie, cu domestos. îs pline de tot felul de depuneri, calcar maybe? ar trebui să fie gri închis dar pe alocuri erau mai mult negre...acum sunt albe, simt că am făcut ceva greşit, dar reparabil.
mă gândesc şi fac tot felul de conexiuni între bărbaţii cu care am trăit scântei la prima intersectare de priviri. am aşternut pe o hârtie patru nume. între doi dintre ei am pus egal. deşi-s vreo douăzeci de ani şi juma' de continent între ei, îs uimită de multitudinea de similitudini la ei (mai ales la nivel comportamental când vine vorba despre mine).
eşti cu spatele, vorbeşti la telefon. îţi văd profilul, plângi? o "ea" e de vină? ştii foarte bine că în mine vei regăsi mereu un prieten cu care să poţi evada din închisoarea gândurilor tale. de ce alegi calea asta? ce faci cu sticla aia în mână? vrei să mă săruţi? deja ţi-ai dat şi tu seama că pentru mine e mai mult decât atât, mai mult decât atât...
unde ai dispărut? te-am căutat peste tot. cine e tipa de pe scări? de ce plânge? mie îmi păsa doar de tine...sau de mine...
în momente ca acelea îmi vine să cred în destin. nu sunt om rău, dar văzându-ţi expresia am avut o stare de împlinire de nedescris. şi când te gândeşti că nu am plănuit nimic, pur şi simplu s-a întâmplat. poate pentru că meritai? clipe d'astea să tot fie. roata morii se-nvârteşte ţac ţac ţac...
nu vreau să mă judeci, ştiu că totul e în mintea mea...dar pur şi simplu aşa simt că îmi judeci orice mişcare. ştiu că nu mă vrei! ştiu! dar lasă-mă să te am în lumea mea imaginară, lasă-mă să te privesc fără să întrebi, lasă-mă să mi te imaginez dacă nu vrei să te cunosc.
si ce daca e vant
si ce daca sunt ploi
nu ne vom opri din noapte in zori
ne-ati dat puterea, ne-ati dat speranta
de a fi impreuna mereu
de azi, duminica 25.01.09 până în 01.02.09 NU mă mai joc, PRO-MIT!
si ce daca pana acum n-am prea avut noroc ?
se intoarce roata si intr-o zi am sa ma scot.
si ce daca am cazut printre flori
am prins in palme culori si le-am aruncat peste ploi
privesti ingandurata dupa un loc ciudat ca-ntr-o masca cu casca
dar iubirea lor nu e perfecta si parca lumea e inceata
dar reflecta cortina aplecata dupa alta marioneta
si ridicata in pat vede ingropat in zapada dand din cap
ca sa topit pentru ultima data ecoul sculptat pe o pajiste albastra plina de flori
parfumezi fiole la fiecare acord alungat din viol
si visezi culori cand nu dormi
apusul iti sopteste prostii
viszi ca zbori spre oftaluri vioi ce presar in clipa
si ce daca am cazut printre flori
am prins in palme culori si le-am aruncat peste ploi
privesti ingandurata dupa un loc ciudat ca-ntr-o masca cu casca
dar iubirea lor nu e perfecta si parca lumea e inceata
dar reflecta cortina aplecata dupa alta marioneta
si ridicata in pat vede ingropat in zapada dand din cap
ca sa topit pentru ultima data ecoul sculptat pe o pajiste albastra plina de flori
parfumezi fiole la fiecare acord alungat din viol
si visezi culori cand nu dormi
apusul iti sopteste prostii
viszi ca zbori spre oftaluri vioi ce presar in clipa
Si ce daca nu pot dormi
Si ce daca noaptea e zi
Port in minte cuvintele tale, furtuna ta draga
Si ce daca lumea e rea si posaca si nu ne vrea
Eu te vreau, tu ma vrei,
Lumea noastra e OK si imi e draga
Si ce daca ploua mereu
Si e ceata in jurul meu
Tu imi apari ca un val
Si ma aduci la liman si la viata
Si ce daca nu pot dormi
Si ce daca noaptea e zi
Port in minte cuvintele tale, furtuna ta draga
Si ce daca lumea e rea si posaca si nu ne vrea
Eu te vreau, tu ma vrei,
Lumea noastra e OK si imi e draga
Si ce daca ploua mereu
Si e ceata in jurul meu
Tu imi apari ca un val
Si ma aduci la liman si la viata
eu stau culcat(ă) în patul tău, de ochii altora ferit(ă)... şi tu ca de obicei nu eşti... de ce doar când nu eşti se ivesc ocaziile? de ce când vreau eu tu nu eşti şi tu vrei doar când mă vezi cu cioko? ne urăsc!
am ieşit din cameră, tu erai pe hol, te îndreptai spre baie ţi-ai întors privirea, te uitai perplex şi continuu în direcţia mea, după mine a ieşit şi timi, care te-a salutat şi te-ai trezit. eu eram fără ochelari nu am ştiut că erai tu, bănuiam doar... timi mi-a spus că mă priveai şi era să treci de baie.
abia de-mi ştiai numele, ne-am întâlnit întâmplător, iar eu m-am panicat când te-am văzut, vroiam o uşiţă pe unde să mă strecor şi să fiu doar eu, am găsit-o dar tu, bruto, m-ai urmat, mi-ai vorbit de atunci paleta culorilor a pustiit, nu mai am numai alb şi negru şi bineînţeles inevitabilul gri. În tine e clorul... pute, dar albeşte. De unde ştiu eu că albeşte? Sunt doar o naivă! Doar 1% din mine ştie că acel clor poate să şi innegrească, prea puţin. Oricum jocul nu se termină până ce eroul nu îşi pierde toate vieţile.
Aşa nu am niciun chef să te bag în seamă şi nu înţeleg ce ai împotriva atitudinii mele. Mă iei cu "nu mai ştii vorbi?" nu înţeleg ce-ţi pasă ţie dacă te salut sau nu, tu trebuie să mă saluţi primul căci tu eşti băiat. Nici nu am mai trecut pe la tine, deloc, iar tu ai venit deja de două ori, la ce-mi vii?
fug intr-o cursă ca un şoarece în cuşcă mergând spre nicăieri, dar măcar încerc...
aşadar ăsta e finalul, a sosit vremea recoltei...mi-e frică, nu am învăţat nimic pentru sesiune, ar fi trebuit să fac măcar câteva exerciţii aşa, de bun simţ că sunt primul an şi măcar în primul semestru să-mi iau examenele, nu e şcoala de mine...mai bine mă faceam stewardesă pe avion sau pe vapor, sau făceam curs de croupier şi cine ştie poate ajungeam în Vegas, aveam eu idei tâmpite că numai cu facultate poţi face bani, da pe naiba! Ce a fi a fi...
pe care să o aleg? sunt atâtea, aceeaşi formă, aceeaşi culoare, dacă nu ar fi aşa aş alege una cu floricele, dar...nu pot, se diferenţiază doar după nişte numere pe tocul de sus... e ceaţă dar văd perfect cele treci cifre...o fi deschis? clanţa, de câte ori să mai fi fost apăsată? repir greu, ceva-mi apasă pieptul...nu doare, e chiar bine, mâinile-mi sunt ude, o să murdăresc clanţa, poate-ţi pasă de clanţă, mie nu mi-ar păsa, dar tu... cine eşti? nu te cunosc şi totuşi vreau să trec pragul, ce am făcut? am apăsat-o nici nu-mi amintesc când m-am hotărât să o fac... împing uşa...se mişcă, intru, închid uşa după mine...beznă...dumnezeule(nici nu ştiu de ce am spus asta, nu sunt un om religios, îmi place doar cum sună) se aude un foşnet aştept două secunde şi totul devine calm, negru de calm, genul de calm care mă sperie, incerc să înaintez dar dau cu piciorul de ceva, un obstacol...nu pot ajunge la tine târându-mi picioarele, trebuie să le ridic...nu mă dor...nu mă deranjează...am ajuns lângă patul tău, ridic plapuma, intru în pat, te sperii, îşi şoptesc la ureche: şşşşt, te linişteşti, mă iei în braţe ca şi cum m-ai fi aşteptat de mult timp, pe mine m-ai aşteptat? de unde ai ştiut că sunt eu? îmi cunoşti mirosul? dacă era altcineva cum ai fi reacţionat, tot aşa? mă întristez la aceste gânduri, dar mă simt aşa bine în braţele tale, mereu am vrut să-ţi mângâi chipul, o fac acum şi fără să gândesc te sărut, un sărut furat, dar cel mai bun de până acum, tu eşti prea adormit ca să-mi răspunzi sau poate nu vrei... mă ridic şi plec, mă îndoiesc că o să-ţi aminteşti vreodată asta.
