abia de-mi ştiai numele, ne-am întâlnit întâmplător, iar eu m-am panicat când te-am văzut, vroiam o uşiţă pe unde să mă strecor şi să fiu doar eu, am găsit-o dar tu, bruto, m-ai urmat, mi-ai vorbit de atunci paleta culorilor a pustiit, nu mai am numai alb şi negru şi bineînţeles inevitabilul gri. În tine e clorul... pute, dar albeşte. De unde ştiu eu că albeşte? Sunt doar o naivă! Doar 1% din mine ştie că acel clor poate să şi innegrească, prea puţin. Oricum jocul nu se termină până ce eroul nu îşi pierde toate vieţile.