bibi: am trăit un weekend de vis
bubu: adică obositor
bibi: poi eu am tot cerut, am tot cerut şi uite că până la urmă s-a rupt sacul şi a curs totul deodată, e mai bine aşa decât deloc
bubu: aşa şi ce am făcut?
bibi: poi am chemat-o pe mădă la mine, planul era să mergem în grădina botanică să facem poze. i-am cerut naturii soare şi iar am primit mai mult, am primit şi căldură a fost o zi perfectă! au venit până la urmă cu noi şi colegele mele de cameră timi şi nadia
bubu: am văzut că avem poze în ghiocei şi soooooareeeee!
bibi: da, şi după ce am ajuns acasă mi-am dat seama că nu am ce mânca aşa că de voie de nevoie a trebuit să ma urc în bus şi să aterizez la cora să luăm haleală
bubu: şi de când aveam plănuit filmul la cinema city cu razvan, la "vineri 13"?
bibi: da, am întârziat, dar nu din cauza cumparaturilor, ci din cauza lui mădă care nu a venit la ora pe care o stabilisem
bubu: oricum nu am pierdut mare lucru, totuşi era doar un alt film cu jason, mult prea previzibil
bibi: în schimb trebuie să lăudăm sunetul! deciiiiiiiiii super tare!!! jur
bubu: dacă nu era sunetul mişto adormeam, ne trezeam duminică în ceva vreme
bibi: aşadar am stat treji şi am mers cu busu', fără bilet, până pe memo unde am început să ne contrazicem asupra bodegii în care să mergem
bubu: lasă că ne-a prins bine puţin aer pe bancă în matei corvin, până au venit dobitocii ăia să ne streseze
bibi: dacă nu erau ei nu ne hotăram să ne mişcăm bucile
bubu: şi am ajuns în irish, unde ne-a apucat foamea şi am îngurgitat o pizza cu ketchup naşpa, dar lui mădă i-a plăcut şi l-a mâncat gol
bibi: şi după ce a plecat răzvan am purces spre fire, unde....ne-am simţit bine, mai ales pe metallica - whiskey in the jar, ăla moment memorabil
bubu: nu începe...
bibi: nu, chiar nu băteam niciun apropo... hai lasă-mă să zic...
bubu: prea intim...nu trebuie să ştie toată lumea din moment ce nici măcar pentu "el" nu conteză şi pun pariu pe ce vrei tu că nu ştie
bibi: acu că ai zis faza cu intimul o să se gândească lumea la futai
bubu: cine ne cunoaşte ştie ce şi cum, cine nu n-are decât să se gândească la ce vor sau pot începe să-şi dea interesul asupra personalităţii noastre
bibi: apoi a venit duminica pe care am dormit-o aproape toată, vroiam să mergem la teatru la "nu vezi că stai în braţele mele, orbule" de nichita stănescu
bubu: ah.... nichita stănescu e super tare şi titlul suna interesant
bibi: nu mai aveam energie, deşi ne gătise lani, papa buuuun
bubu: mdea...ne-am ridicat din pat pe la 21, teatrul era de la 19...
bibi: dar tot am făcut ceva.... manichiura, mi-a făcut lani floricele pe unghiuţe, aşa de dulci sunt
bubu: mai bine făceai un efort şi mergeai la teatru
bibi: manichiura şi vinul cu fetele putem zice că a fost de consolare şi pentru teatru şi pentru alternosfera(dum trebuia să fie concert, dar s-a anulat)
bibi: în concluzie: fain weekend, păcat că a început săptămâna
bubu: acu' de ce boceşti?
bibi: pentru că am ajuns "colo"
bubu: te credeam mai tare de caracter, uimeşte-mă, care dintre indivizi e de vină de data aceasta?
bibi: nu cred că am mai scris despre el
bubu: avem un new entry
bibi: yup
bubu: femeie, eu nu pot să te mai înţeleg, eşti dependentă de dramă, dacă două clipe te simţi bine deja nu mai eşti în largul tău, il invoci pe ker să nimicească totul
bibi: cum poţi să spui că eu îmi doresc să mă simt mizerabil?
bubu: poi dacă nu ar fi aşa te-ai hotărî naibii odată la ce vrei şi te-ai strofoca să obţii
bibi: şi acum mă iei cu clişee? "nu ştii ce vrei", ţi se pare ţie că nu ştiu ce vreau?
bubu: poi da, acu vrei ceva peste două zile altceva şi tot aşa tu nu te ştii opri
bibi: dar te înşeli amarnic, vrei să încep? ok hai că acu' m-ai pornit, nu mai insist pe poveştile antice şi de demult, îi luăm doar pe ultimii
1) tipul din cauza căruia m-am apucat de blogging, l-am vrut, i-am arătat-o, s-a comportat cu mine ca şi cum aş fi cea mai jegoasă cârpă - normal că am capitulat
2) tipul căruia i-am dedicat toate postările cu eticheta "joc", fie se comportă de parcă nu aş exista pe suprafaţa pământului fie îmi tranteşte sec un "ce faci?" - după 5 luni în care nu am fost în stare să avem o conversaţie, am capitulat
3) tipu ala ce nu a mai dat niciun semn de secole, ce puteam io face? am capitulat
bubu: şi asta "nou" ştie că-l placi? sau că eşti interesată de el?
bibi: o să mă asigur că nu o să afle niciodată
bubu: api tu judeci cu creierul ăla al tău?
bibi: da, tocmai de aceea nu o să-mi permit să mă decopere. nu ştii niciodată cum poate reacţiona şi cum am avut parte numai de eşecuri şi din această experienţă va ieşi doar un fiasco
bubu: deci, te poţi lua liniştită dupa principul: "unu' în plus, unu' în minus, ce mai contează?"
bibi: nu ştiu... poate...nu acum...să fie soare ca să mă pot încărca cu energie, până atunci...dă-mi naibii un şerveţel!
bibi: a fost pentru prima dată când m-am saturat de refuzurile amicilor mei şi m-am luat de una singura şi mi-am îndeplinit ce aveam în gând, şi anume "all nighter-ul" de la cinema victoria propus de cei de la osut
bubu: o da...documentarele, chiar meritau văzute, îmi place de tine ca ştii să apreciezi ceea ce merită şi ceea ce nu
bibi: pfuai am stat de la 22 şi am plecat din cinematograf la exact 06:06, nu am adormit şi nu m-am plictisit, m-am enervat doar puţin pentru că unele subiecte se cam regaseau în documentarele de dinainte
bubu: deci am văzut zeitgeist (iar), zeitgeist addendum, esoteric agenda şi kymatica
bibi: nu e tocmai ok să te uiţi la documentare la cinematograf pentru că atunci când primeşti o informaţie e normal să ai ceva timp să o procesezi, la cinema nu poţi să pui pe pauză sau să derulezi înapoi dacă nu ai înţeles ceva
bubu: god bless the internet, acum că ştim cât de cât despre ce e vorba putem să aprofundăm dând cu "search"-u
bibi: evident
bibi: mi-a venit o idee de un post, un post genial de revenire, mi-am propus sa îl scriu în tren dar acum când vad atâta lume, atâtea bagaje puse alandala, zgomot...ahhh nu-mi place săgeata. erau mai mişto trenurile compartimentate
bubu: serios acuma parcă era altfel altă dată, trenul de seară era aproape gol
bibi: eh acuma asta e...mi-am dorit, mi-am dorit de când eram mică şi mă duceam la cluj şi vedeam studenţii cum se duc cu băgăjoaiele la camin. mi-am dorit să simt şi eu chinurile studenţimii de când mă ştiu pentru că de atunci le-am privit pe mătuşile mele în această postura, de studente în câmin
bubu: 18:54, am pornit din dej
bibi: şuş, ehhh că m-ai făcut să-mi pierd ideea
bubu: nu ne-am mai întâlnit de demult să povestim şi tu îmi zici şuş? eh...ce te bat
bibi: da... nefericitul accident ce ne-a despărţit, acea tornadă care pe mine m-a vârât în abisul dezamăgirii iar pe tine în râpa bolii
bubu: important e că acea perioada a trecut cât de cât şi acum putem baliverna din nou
bibi: iar am idei şi mi-e frică să le împărtăşesc pentru că ...ştii tu...
bubu: ştiu ştiu, lasă că e mai bine aşa
bibi: musulmanii au o vorbă "orice ai face nu poti fugi de destinul tau"
bubu: ţi-ai găsit, musulmani, civilizaţia brutelor
bibi: mă fascinează în ultima perioadă datorită cărţii pe care o citesc, mi-am amintit de telenovela clona , am început să mă uit iar la ea pe youtube, iar apoi piesa care mi-a dat speranţă în iarnă că griul se va colora cândva, metallica - the day that never comes, are un clip tot cu tematică musulmană
bubu: într-adevăr este captivant primitivismul acelor oameni
bibi: tu crezi în destin?
bubu: "a crede" s-a inventat pentru că avem nevoie
