Şi-am ajuns să nu fiu capabilă să-mi mai vad sufletul, să nu ştiu ce mai simt!
mi-e frică de fericire ca de dracu! ştiu că nu vine niciodată singură şi ştiu că în mine nu mai încape triteţe din aia ce vine după ea! chiar dacă am avut-o chiar aici, în mâinile mele, puteam să o sorb, să mă imbăt cu ea, am privit-o în ochi ca pe un duşman şi am dat cu ea de pământ! vroiam să o vă spartă, să dispară, să nu mai fie nimic...
acum vreau doar un super-glue!
