acum trei ani, după ce am venit în frankfurt, într-o seară în care orașul își vedea liniștit de viața privată de după muncă, eu încă mai eram la birou ca să încerc să umplu cu trudă lacunele pe care necunoașterea limbii mi le lăsa în urmă. în acel peisaj învăluit de-o liniște resemnată îmi apare o notificare cu numele tău pe telefon. tu, cel pe care-l așteptam de opt ani să-mi de un semn, mi-ai aparăut din senin, în sfarșit în notificari. era doar o notificare a aplicației de chat care mă informa că ai început să folosești și tu aplicația asta. am intrat de nenumărate ori în fereastra de chat în care la o simplă apăsare a ecranului te aduceam mai aproape de mine, acolo unde te așteptam să te întorci de atâția ani. aici unde știu eu că ți-e locul dar tu încă ți-l cauți.
ce era să fac eu cu această notificare? îmi promisesem că nu-ți mai cerșesc atenția, iubirea nici atât. la puțin timp după asta aceeași notificare, de pe altă aplicație. ce înseamnă toate astea? de ce eu te văd și tu nu? de ce pentru tine povestea noastră nu a însemnat nimic iar pe mine m-a marcat pe viață?
