un citat hip de pe fb-ul zilelor noastre. pă ingliș, evident, doar cine să se mai ocupe la noi de protejarea moștenirii primite de la surorile noastre primordiale?

de când mi-o dau pe bullshit-uri new age am început să am curaj să-mi las viața în mâinile destinului. la întrebarea: ''da' totuși, eu cine sunt?/de unde vin?/ ce mi-am propus viața asta? am primit răspuns: ''ești creatorul''. holly shit! poți alege să fii exact cine vrei tu să fii. no și de aci începe distracția: cine vreau să fiu când pot să fiu oricine? am fost năcăjită rău să am asemenea responsabilitate pe umeri. ăsta pare așa un task mai potrivit pentru niște zei, gen... dumne...zeu!

am învățat că, decât să te lupți împotriva unui sistem, mai bine îi cauți și-i repari fisurile. am hotărât să mă joc. sunt mădă hruban și accept provocarea de a-mi împlini destinul.

am crescut într-un cuib de vrăjitoare. din punctul meu de vedere vrăjitoarele au fost primii energeticieni ai planetei. mie mi-a fost mult mai ușor să înțeleg vrăjitoria aplicând cunoștințele de fizică cuantică și energetică pe care le-am dobândit până acum. ''liniștiți-vi-ți'', dragi bărbați: vrăjitoarele există, voi le-ați creat.

ce este o vrăjitoare? well... o femeie. pot și bărbații să fie vrăjitori, bineînțeles însă forța creatoare a bărbatului este alimentată altfel față de forța creatoare a femeii. ca să vezi, femeia, cărând după ea portalul creator, uterul, este direct conectată la generator. creația se naște prin durere pentru că așa i-a spus dumnezeu evei: ''în dureri vei naște copii''. evident, lecție învățată din fitness, te doare când rupi bucăți din tine ca să te dezvolți. nouă femeilor ni se activează puterile de la prima sângerare. bărbații, orbiți de invidia puterii noastre ați reuțit să ne înhibați sufletul ca unui pui căruia îi tai aripile cu brutalitate în loc să fiți recunoscători pentru accesul în universurile noastre pe care vi-l permitem iubindu-vă. ne-ați ars de vii, ne-ați pus să cerem îndurare și acum ne mirăm de ''abominațiile naturii''.

cel mai probabil stau eu prea drept și judec strâmb dar întrebarea asta mi-a rămas mereu în negura neclarității: cum mama naibii să te aștepți să dai viață unui personaj mistic ce trăiește doar în imaginația ta arzând femei istețe fără să te gândești că această acțiune ar putea avea vreo consecință?