din nou la drum...

pot să spun cu mâna pe inimă că am avut acea relaţie pe care mi-am îmaginat-o întotdeauna. felul cum vorbeam, cum ne înţelegeam, cum rezolvam, cum nu renunţam.
dar... suntem prea la fel şi în acelaşi timp prea diferiţi (nu cred că aş putea explica acest sentiment, pur şi simplu se simte). prea ne-am grăbit şi am ignorat total lipsa acelui "ceva". credeam că putem fără el, dar nu a fost aşa.

acum mă simt derutată, singură la un drum lung, trebuie să am grijă să nu devin vulnerabilă în faţa oricui se oferă să mă ia.