mi-e dor de blog, însă nu mai am chef de batut câmpii despre subiecte precum iubirea sau prietenia. m-am apucat de gândit asupra lor şi încă nu am terminat. din păcate sunt singurele care-mi vuiesc prin minte în ultimele patru luni. nu mai am chef de nimeni. orice biped cu capacitate de gândire şi exprimare e duşmanul meu. m-am certat şi ofuscat cu el, cu ea şi cu ele. şi tot lor m-am plâns şi tot ele m-au ascultat.

cred că am nevoie iar de o pauză. m-aş duce, nu ştiu unde, nu la mare...e prea departe. escapada din aprilie mi-a făcut un bine enrorm, o recomand oricui, indiferent de pierderi, pentru că tu trebuie să fii persoana cea mai importantă pentru tine, iar când tu nu te simţi bine cu tine trebuie să iei măsuri, "cueste lo que cueste". poate de crăciun o să reuşesc o nouă evadare. mai repde nu-mi imaginez. până atunci nu am decât să mă descurc cu întrebările fără răspuns şi răspunsurile fără întrebări... .