povestea trebuie spusă de la sigismund de luxemburg, "unul dintre cei mai longevivi regi ai ungariei" care a donat baronului banffy domeniul de la bonţida, iar regele albert i-a dat acestuia permisiunea de "a-şi ridica o cetate". aşadar in 1543 exista deja la bonţida un conac în stil baroc si renascentist. evident fiecare dintre succesorii baronului şi-au lăsat amprenta asupra construcţiei modificând corpuri ale acesteia. in 1944, "anul tragic pentru românia"*, nemţii au invadat domeniul şi au transformat castelul în spital militar. la sfârşitul celui de-al doilea război mondial cetatea a fost atacată , jefuită şi incediată de către nemţi. ce a mai ramas la banffy? material de construcţii pentru oricine avea nevoie, iar parcul de agrement s-a eclipsat treptat.
încă de prin anii 60 se vorbeşte despre reabilitarea ansamblului, însă doar acum putem vedea câteva grajduri sau locuinţe ale servitorilor restaurate, castelul fiind în continuare o ruină. în prezent la castel se organizează an de an, în ultimul weekend al lunii august, un festival cu scopul strângerii de fonduri necesare pentru reabilitare. anul acesta am fost şi eu prezentă şi am rămas încântată de cele văzute. deşi drumul până la castel este lung şi suspect de drept pentru o zona deluroasă, merită bătut. recitalul ducu bertzi şi focul de artificii pe muzica lui vangelis în incinta ruinelor castelului banffy au creat un cadru mirific. dacă v-am făcut curioşi poate ne întâlnim la anul :).







un clip drăguţ despre castel şi alte informaţii puteţi găsi AICI.

*aşa ne repeta profesoara de istorie din liceu la nesfârşit