e pentru copii. nu! e pentru mine! e pentru cine vrea. e ca să ne jucăm în nisip. a găsit-o petro, dar mi-a dat-o mie. cred că nu-mi place. nu e neapărat pentru joc, poţi să priveşti cum se scurge nisipul printre dinţii ei. mulţumesc petro, nu pentru greblă ci pentru că ai fost ca mine şi nu ca ei. dinţii greblei...dinţii. am uitat-o înfiptă în ciment. totuşi, câteodată e ca mine. m-aş fi descălţat să simt nisipul dar firişoarele de deasupra cimentului nu mi-au ajuns. eu cu mine ne ştim de mult timp şi ne povestim mereu, ne-am bucurat când am întâlnit grebluţa, ne săturasem de gândurile noastre şi le-am ascultat pe ale ei. se întâmplă să fie rău, dar nu cred că-şi dă seama. e acolo cu ea. nu ştiu a cui e vina. am desenat o maimuţică pe nisip. taaaaaci că era maimuţică! am râs cu toţii. datorită ei :). m-a întrebat dacă vreau să stau. am adormit cu gândul la ea.