mi-au tuns șuvițele verzi din păr, nu prea scurt, căci doar cât de urâtă este o femeie cu părul scurt. evident, o femeie feștită verde în cap nu poate să exprime altceva decât disperearea după pulă.

mi-au pus sutien, scopul lui principal este de a acoperi sfârcurile. sânii trebuie acoperiți ca o rană, e rușinos să ai mameloanele la vedere. ideea e că, dacă tot îmi bandajez rușinea, de ce să nu o fac cu cât mai mult burete? trebuie să las impresia că aș putea alăpta o cireadă întregă doar cu o țâță. asta doar pentru alimentarea fanteziilor sexuale ale bărbaților: un sfârc îi dizgrațios, probabil pentru că te propulseasă puțin către realitae, dar niște sâni grotești sunt acceptați și încurajați. nu avem vreun rol mai important în activitatea noastră zilnică decât acela de a alimenta fanteziile bărbaților.

"nude-ul" este culoarea acceptată pentru unghii și gri-ul pentru haine. orice pată de culoare pe care o port îmi strigă disperarea după pulă, chiar dacă eu tânjesc după pizdă. orice: o eșarfă la gât, niște colanți, pantaloni sau tricouri nu mai vorbim. albul sau negrul la haine denotă o eleganță aparte, un statut, e pentru doamnele cu bani iar eu trebuie să-mi respect locul în societate și să mă pierd în peisajul gri muncitoresc.

despre culorile de pe piele nici nu are rost să vorbim, sunt categoric interzise tatuajele. acum îmi place cicoarea, pentru că-i o proastă îndrăgostită de macul roșcovanul. măcar atât, încă nu au interzis muzica bună. nu e promovată sau încurajată, dar măcar nu e interzisă, încă.

condiția cicorii, a femeii proaste ce visează la prințul salvator pare a fi cea mai ușoară carte de jucat în ziua de azi. parcă suntem încurajate să ne agățăm de o poveste bieștiută de veacuri și să o cântăm la infinit. a avea visuri, idealuri, idei, gânduri proprii este de neconceput, doar niște intemperii în calea împlinirii bărbatului.

așa arată iluzia unei lumi "open minded". așa arată o societate intelectuală care și-a depășit condiția animalică.