am ajuns în mangalia, vântul sufla incredibil de tare şi de rece, frigul mi-a intrat direct în oase. am aşteptat o oră microbus spre vamă. pe bus, un cocălar vine să ne ia banii. ajungem şi suntem întâmpinate de acelaşi frig plus cerul cenuşiu închis, închis de tot. cu băgăjoaiele în spate ne îndreptăm spre plajă. acolo ne-au urat "bun venit" haite întregi de câini care ne lătrau din totate direcţiile. ne-a fost frică să ne plimbăm am luat-o spre tanti paula, dar ne-a tăiat calea cumnata dânsei, tanti valentina. simţind frigul am vrut să ne orientăm spre cazarea la cameră, dar gazda refuza să ne spună preţul camerei aşa că am rămas la cort cu 8 lei pe noapte. am platit pentru 3 nopţi, am instalat cortul, ne-am luat toate hainele pe noi şi am ieşit la plimbare până la frontieră. ne-am uitat spre stânga şi am văzut o pistă. ne-am plimbat pe ea până am dat de vameşii dintr-un jeep de pe plajă ce ne-au luat la întrebari ca pe cele mai jegoase infractoare. s-au mai calmat dupa ce le-am spus de mii de ori că nu am ajuns la nicio arătură, pur şi simplu ne-am plimbat pe pista vieţii. tot ne-au luat buletinele...inainte de 1 mai nu găseşti mai nimic deschis, totuşi am găsit un restaurant, bere scumpă, muzică de cocălari. bine că era meci, cfr cluj - steaua, şi le-am spus că pot opri muzica pentru că vrem să vedem meciul. nu am avut răbdare să stăm până la sfârşit, am mers la culcare.

a doua zi, tot frig, am mers pe plajă, tot câini. pe stradă numai cocălari. din loc în loc vedeai maşini cu portierele deschise şi manele la max . nimic nu se potriveşte cu vama pe care o ştiam eu... ŞI TOTUŞI...