îmi amintesc ce fericitiă eram când nu mă aveam decât pe mine. eu cu marea alături. cum dormeam pe plajă cănd toţi se ascundeau toropiţi de căldura putenicului soare, eu îl lăsam să-mi ardă pielea. cum păstram sarea mării în păr pentru că mi-l fixa în bucle, îmi plăcea cum îmi stătea cu bucle. mai ţin minte cum miroase marea? cum am lăsat să se întâmple asta? unde am fost astă vară? de ce ce, iubito, nu am putut ajunge la tine? cum de m-am lăsat să cad în asemenea abis încât să nu aud că mă chemi? m-au dat jos de pe sârmă. nu mă pot acomoda în lumea lor unde totul se rezumă la...praf. răsăritul...vreau un răsărit... când efectul berii ieftine dispare, când nu mi-e somn dar mintea-mi doarme, când briza mă trezeşte la realitate...la realitatea MEA. mai ştiu oare cum e să dorm când toată lumea e la terasă şi bea, iar seara să înceapă pentru mine la cinci dimineaţa? mai ştiu oare cum e să-mi ardă tălpile pe nisipul fierbinte, cum mă îmbrăţişai.

şiroiul de lacrimi ce-mi curge pe obraji la ora patru diminieaţa e pentru tine, pentru că nu te pot uita, pentru că te iubesc, te iubesc pentru că nu îmi pot răspunde la întrebarea "de ce?", de ce iubesc marea şi nu someşul sau sighişoara, braşovul, munţii, iarba,brazii? te iubesc pentru că eşti departe? te iubesc pentru că te văd atât de rar şi pentru mult prea puţin timp?pentru că îmi oferi libertate?dar prizoniera cui sunt? te iubesc pentru că îmi înapoiezi minele mie?nu ... te iubesc, şi atât

totul a început cu piesa asta:

vama - undeva in vama
nu am cum să nu îmi amintesc de mirosul de kebab, stejaru ce-l sorbeam în "la piraţi", ce bun şi ieftin mâncam la "la canapele", cum dormeam la "tanti paula", apa rece de la duş, pletoşeala noastră cea de toate serile pe unde apucam, baie noaptea în mare, limbi împrăştiate în toate părţile, cu toată lumea, indiferent de etnie, religie, lungimea părului, sex, naţionalitate, vârstă.... undeva în vamă... dar să nu uităm nici de white horse!