nu-s în stare de nimic, mi-am şi şters o postare din greşeală. dacă până acum zăceam în pat până adormeam, acum zac cu ochii beliţi în monitor holbându-mă la nimic, visând la nimic, sperând la nimic, cugetând asupra nimicului. ar trebui să am o stare de împlinire, am tot ce îmi doresc din punct de vedere material, am din nou un loc pe care îl pot numi "acasă", am pat, masă, dulap, rafturi, monitor de 22", tastatură, pixuri colorate, pixuri ce scriu colorat, radieră, corector , două genţi, un ghiozdan, lighean, bascheţi, paturică dulce de tot, am cereale, biscuţi, lapte, brânză telemea, ceapă verde, roşii, pâine, cartofi, şnitele de pui. nu am bani în potofel, dar nu mă simt deranjată de acest mic inconvenient. lipsa banilor din portofel e un obstacol în calea fericirii? dacă nu ştiţi iubi numai cu nişte futute(am zis că nu mai vorbesc urât până vineri, asta e...nu-s în stare) de hartii adunate într-un pulearţ atunci îmi pare sincer rău pentru voi, dar eu chiar nu am de ce să mă simt vinovată că nu am bani să-i cumpăr cadou la anca până dumincă, ce are dacă i-l dau marţi sau miercuri? dacă nu mă poate iubi şi fără cadou înseamnă că prietenia noastră se bazează doar pe cadouri, ceea ce e lame rău de tot