ok ştiu că-s minunată!
mi-e frică de fericire ca de dracu! ştiu că nu vine niciodată singură şi ştiu că în mine nu mai încape triteţe din aia ce vine după ea! chiar dacă am avut-o chiar aici, în mâinile mele, puteam să o sorb, să mă imbăt cu ea, am privit-o în ochi ca pe un duşman şi am dat cu ea de pământ! vroiam să o vă spartă, să dispară, să nu mai fie nimic...
şi pe când credeam că-i gata, că nu se mai poate, că am ajuns la capătul puterilor, ce se întâmplă? mi se demonestreză că se poate şi mai rău, că mai am lovituri de primit, că ăsta-i numai începutul.
m-ai făcut să simt că oraşul mă strânge, clujul meu drag, clujul la care am visat toată viaţa. l-ai convins să mă sufoce, am ajuns să-l urăsc, să fug de el. am ajuns înapoi de unde am plecat: o fetiţă tristă într-o cameră goală de mine, o cameră pe care, deşi am trăit în ea ani buni, nu am simţit-o niciodată a mea. înapoi la jurnalul decepţiilor. înapoi la viaţa-mi goală.
înainte să încep balivernele propriu-zise vreau să le urez "la multi ani" tuturor celor ce au nume de flori, să aveţi un an plin de soare!
