şi pe când credeam că-i gata, că nu se mai poate, că am ajuns la capătul puterilor, ce se întâmplă? mi se demonestreză că se poate şi mai rău, că mai am lovituri de primit, că ăsta-i numai începutul.


da fraţilor, întotdeauna se poate mai rău, răul la rău trage, şi orice maximă despre zile negre cum se transformă în şi mai negre este adevarată!

după ultimul episod de pe planul sentimental am vrut să-mi focusez energia pe planul semi-profesional până să încep alt serial despre viaţa-mi amoroasă.

aşa că am luat în mână o foaie şi un creion şi-am început să-mi desenez visul. îmi creştea inima văzând că prinde contur. am privit foaia din toate părţile şi mi-am zis: "e perfect"!

dar... a pus cineva mâna pe foaia mea perfectă şi s-a şters la fund cu ea, trăgând apa după fără nicio fărâmă de regret, fără să-i pese cât suflet am pus eu în drămuirea ei.

am rămas cu un singur gând: "unde?"
dacă nici acolo, nici dincolo nu pot, nu-i locul meu, atunci unde pizda mă-sii? UNDE?