să creşti e minunat, dar în acelaşi timp dureros.
am ales să scriu acest post ca să îi răspund andradei pentru comentariului postat la "rămasă fără cuvinte".
chestia cu greşeala gramaticală e doar ambalajul unei cutii în care am adunat timp de doi ani tot ce m-a deranjat la persoana lui eugen. bineînţeles că oricine poate să facă greşeli, dar nu oricine are demnitatea de a le recunoaşte, asuma şi corecta.
pentu mine e important ca intr-o relaţie să am garanţia că mă pot baza pe cel de lângă mine atunci când am nevoie. nu îmi puteam duce cartea la bibliotecă pentru că eram la cluj, la facultă, unde cursurile se ţin de la 8 la 20 în fiecare zi, cu ferestre bineînţeles, doar că ferestrele sunt de numai 2 ore, in acele 2 ore nu aveam cum să mă teleportez până în dej şi înapoi, de aceea l-am întrebat pe prietenul meu: "îmi duci cartea la bibliotecă?". am întrebat pentru că ştiam că făcea zeci de drumuri pe lângă biblioteca municipală, îmi imaginam că o să îmi acorde şi mie cinci minute din săptămâna lui, dar am cerut prea mult. putea să-mi răspundă: "nu am timp", "nu am chef să-ţi rezolv treburile", dar a spus: "da".
de ce am stat cu eugen? el ştie foarte bine de ce, mereu am fost sinceră cu el şi l-am susţinut în ceea ce îşi propunea, iar dacă am fost în stare să-i spun că-l iubesc nu prea cred că l-am tratat ca pe un cobai.
vina pentru care se destramă relaţiile o au amândoi, fiecare luându-şi procentul de 50 din vină.
ce i-am făcut mădălinei? nu ştiu, ea mi-a reproşat doar faptul că am fugit de problemele familiale la mare fără să o anunţ. mi-a trimis un mesaj care m-a enervat: "răspunde tu pe mess că nu am chef să-mi consum credit" (sau ceva de genul). nu putea spune ce avea de zis în acel mesaj? mi s-a întâmplat o chestie foarte gravă, care m-a marcat şi încă mai are efect asupra mea (nu o să mai vorbesc niciodată despre asta, mi-e greu şi să mă gândesc la ea) iar prietena mea cea mai bună nu are chef să cheltuie câţiva cenţi pe mine. oricum eram pe autobus atunci şi nu puteam să răspund pe moment, i-am răspuns doar când am ajuns acasă. eu nu consider că am greşit cu nimic. vroiam să o chem dar mi-a dat acel mesaj şi m-am răzgândit. avea doar două ore să se pregătească. după ce m-am întors am încercat de nenumărate ori să vorbesc cu ea, să clarificăm lucrurile, doar eram prietene şi "ne iubeam orice ar fi", chiar orice? dar ea mă trata mereu cu indiferenţă şi nu vroia să renunţe nicicum la acel ton nepăsător.
material? hm...cu cine mergea oare la gară şi în gherla?
vă sună cunoscut acest nume? poate numele nu, dar unii dintre voi veţi recunoaşte nişte versuri. am dat peste "autobiografia incomodă" mai demult şi acum că am regăsit-o aş vrea să citez din ea:
"Datorează mult prietenilor şi foarte mult duşmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un şef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuinţă care să îi aparţină, se simte acasă la Biblioteca Naţională, Sala de ştiinţe sociale, locul 4 sau la cîrciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe.
Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \"prea multe lucruri ce nu îmi fac folosinţă\", nu îl interesează ce mănâncă, ce bea, unde doarme. Se simte bine doar când face ceea ce îi place - să citească, să scrie şi mai ales - crede el - să gândească.
O singură marotă: să nu umble fără cravată ( nu îşi scoate cravata decât atunci când doarme)."
"Îndrăgostit de mare şi mereu îndrăgostit, a iubit foarte multe femei şi unele chiar au încercat să îi lase impresia că îl iubesc pe el. Îi place muzica simfonică, Borges, Keats, ţăgările tari, cafeaua nu prea amară, dar multă, votca, Tudor Gheorghe şi chansoneta, discuţiile cu oameni inteligenţi, bîrfa făcută de faţă cu cel bîrfit, independenţa în politică şi mai ales politica fără dependenţe.
Ordinea de preferinţă descrescătoare a fiinţelor vii este : copiii, bătrânii, câinii, caii şI în cele din urmă, femeile. Iată de ce, preferă să crească flori pe care, de obicei, le fură de pe unde apucă şI le creşte de mici până devin flori în toată firea.
Se îmbracă aproape asemenea cum se îmbracă oricare, merge cu aceleaşi mijloace de transport, intră în aceleaşi localuri în care intră toată lumea şi nu l-ar recunoaşte nimeni pe stradă, dacă nu ar semăna ce cel care este el: Tel Lămureanu."
şi aşa cum v-am promis am să postez o poezie ale cărei versuri s-ar putea să vă sune familiar.
scrisoare dintr-o tranşee planetară
Zborul era perfect, egal, tăcut.
Morţii-n tranşee mâncau lut,
gândul ne flutura hai-hui
peste planeta nimănui.
Gândul când doarme, când petrece
glasul de piatră şi e rece
aici, în timpul din pământ.
Trupul tău miere e şi vânt.
La colţuri viaţa vinde flori,
se moare des de două ori.
Eu mă desfac, tu te desfoi,
stelele trec adânc prin noi,
prietenii se duc, se-ntorc,
porcul mai este încă porc.
Fiarele flămânzesc în miei,
strada miroase tot a tei,
dragostea stă în aprozar,
o întâmplare e un zar,
ceasul se pierde printre maci,
eu mă desfoi, tu te desfaci,
în gură-mi creşte câte-un cuc,
nopţile plâng şi-apoi se duc,
domnul cel negru este mort,
doamna cea blondă e de tot,
glontele alb e glonte gri,
eu mă desfac, tu nu mai vii,
frigul adoarme-n câte-un lemn,
eu sunt, tu eşti, noi nu sântem;
soldaţii mor, soldaţii-s morţi,
unii sânt ei, alţii sânt toţi,
unii sânt tot, alţii nimic,
pământul este curb şi mic.
Din ochi îmi curge un poem,
eu sunt, tu eşti, noi nu sântem,
între noi doi mai e un geam:
eu sunt, tu eşti, noi nu eram,
între noi doi mai e un gând,
ceasul ofta suav trecând,
clipa în clipă se făcea,
era un timp şi nu era.
m-am gândit că celor care ştiu melodia le-ar plăcea să citească versurile în întregime. enjoy it!
vroiam să scriu despre prieteni şi falsitate, dar oare mai are rost? oameni în care am avut încredere ani de zile, ani buni acum îl preferă pe fostul meu prieten decât pe mine. dacă ei au ales aşa ce rost are să mă mai amăgesc cu gândul că îşi vor reveni din moment ce e doar o chestiune de alegere. dacă se "simpt" mai bine în compania lui decât în a mea, dacă au discuţii mai interesante cu el decât cu mine, dacă se pot baza pe el mai mult decât pe mine, ei bine în cazul acesta eu rămân complet neputincioasă, pentru că asta sunt şi nu mă voi schimba pentru că mi-a luat locul(de pe hi5 căci aşa se exprimă persoanele la care fac referire) un om care "simpte" şi nu a fost în stare o săptămână să-mi ducă o carte la bibliotecă (pe vremea aceea eram împreună). dacă ăsta e nivelul pe care vi l-aţi ales atunci accept cu plăcere indiferenţa voastră. mă doare enorm să văd că persoane pe care le-am considerat prietene se încăpăţânează să nu atingă ceea e merită şi îşi irosesc inteligenţa prefăcându-se că iubesc mediocritatea în loc să o fructifice iubind sincer, frumosul. nu aş vrea să-i las nimănui impresia că aş fi preferat să rupă orice legătură cu ex-ul meu, ci doar să-şi fi ales altfel priorităţile. să fi ales prietenia în favoarea avantajelor materiale. am observat că le face plăcere să-mi toarne constant sare pe rană şi nu pot să înţeleg, de ce? nu vă e suficient că m-aţi abandonat la amanet mai ales în acel moment? v-aş ruga, deşi ştiu că e în van, să nu o mai faceţi pentru că mă doare enorm. nu-mi pot imagina cu ce v-am greşit atât de mult încât să fi meritat să faceţi rana în sine, darămite sarea...
aşadar din nou pe blogspot. de ce? pentru că pentru mine e foarte important aspectul blogului, iar pe wordpress nu aveam libertatea de a-mi alege o temă care să mă reprezinte şi să mă inspire. cine mă ştie de mai demult a observat că îmi place să îmi schimb destul de des aspectul, atât al blogului cât şi al meu. trebuia să văd cu ochii mei cum stă treaba cu wordpressul, nu pot să zic că am rămas cu un gust amar sau că e oribil, dar mie mi-e mai convenabil blogspotul.
When our souls were introduced
what we will be going through
feeling high, feeling low
Being in heal, being above
i've cryed for help
i've cryed for love
and when darkness, sleeps beside you
and the mornings... far away
i wanna hold your hand...
and guide you
Out of heal, out of darkness
finaly were able to see
to see the beauty, not the beast
that once have fel her up at least
one day...
We will shine, we will shine
we will fly so high (x2)
haaay
hay..
one day...
we will shine, we will shine
we will fly so high (x3)
haaaaay (x4)
*dragă băiete, nicio femeie nu-i genială. femeile aparţin sexului decorativ.n-au nimic de spus, dar acest nimic îl spun într-un mode fermecător. femeia reprezintă triumful materiei aspura spiritului, aşa cum bărbatul reprezintă triumful spiritului asupra moravurilor.
*oamenilor le place să renunţe la ceea ce ei înşişi au nevoie.
