vacanţa mea a început in seara de 25 iunie, imediat după ce am aflat rezultatele susţinerii licenţei. a urmat o săptămână de aşteptare şi relaxare...prin 0, bineînţeles. am aşteptat ca şi ceilalţi prieteni şi colegi ai mei să termine cu nebunia licenţei şi să plecăm la mare!!!
vorbeam aiurea despre cum nu există viaţă după licenţă şi încercam să ne facem tot felul de planuri. am auzit un "hai să mergem la mare" şi duşi am fost, cel puţin cinci dintre cei care-şi doreau asta.aşadar în 3 iulie eram pe plaja goală din vama veche.cheers to us, the graduates!


a fost o vacanţă scurtă, dar suficientă, soarele ardea îngrozitor! ne-am întors la fix pentru summer course-ul BEST unde am petrecut două săptămâni de lucru, distracţie şi telenovele în căminul doi din observator. excepţia făcând-o savage trip-ul de la padiş, o excursie cu multe peripeţii. din păcate de acolo nu am poze :(.

unii oameni se mai interesează despre: zonă, traseu, etc. înainte de a pleca. eu... mi-am impachetat un tricou, un hanorac şi o pereche de iegări 3/4 (nici măcar nu am avut pantaloni lungi). mi-am luat sacul de dormit şi izolirul şi am pornit!

se pare că drumul până la padiş este destul de greu. am avut la dispoziţie un autocar care ne-a dus din cluj până în ic ponor (atât a fost drumul bun). pe drum, normal mai multe maşini, depăşiri, alea alea. la un moment dat se opreşte autocarul. noi toţi cu privirea aţintită pe geam. şoferul nostru era jos se certa cu doi indivizi... strigăte, zbierăte, urlete, noi cu emoţii... se aude de afara ceva de genu' "avem martori". cei din autocar nu ştim nimic... emoţii, ne mirăm, ne întrebăm, facem scenarii, haz de necaz. la un moment dat îl vedem pe unul dintre inamici că scoate o damigeană. mă gândeam...no, amu ne dă foc... se mai zbiară, ne mai holbăm, mirăm şi ne întrebăm. vedem că şoferul dă mâna cu inamicii, se urcă înapoi la volanul autocarului, închide uşa şi ne continuăm excursia. ce s-a întâmplat, care a fost problema, nici în ziua de azi nu am aflat!

mai mergem cât mai mergem... iar ne oprim! coloană în faţa noastră. evident, noi iar cu tot felul de filme, ce s-o mai fi întâmplat?
cei de la drumuri lucrează... am mai stat vreo juma' de oră ca să asistăm la turnarea nu-ştiu-ce-ului (ceva cu mult beton pe lângă drum). unii au avut de învăţat din asta, eu nu-s la construcţii, m-am plictisit!

într-un final, sau mai bine zis, într-un amurg ajungem la destinaţie: ic ponor. ne mirăm, ne întrebăm.... destinaţia noastră nu trebuia să fie padiş??? ba da... de aici începe o altă poveste, mult mai interesantă decât aceasta!