nu-s prima şi cu siguranţă nici ultima care-şi aruncă ani din viaţă la gunoi. ani investiţi în sentimente. da, recunosc că exagerez când spun că nu mi-au adus nimic bun, am învăşat multe împreună, ne-am schimbat, am crescut, ne-am maturizat. ăsta era oare rostul? să ne dezvoltăm până când ne dăm seama că suntem prea diferiţi pentru a mai continua relaţia? nu trebuia să creştem împreună această dragoste a noastră?

1 comentarii:
ce mai faci, Madalinuţă scumpă si dragă? asa-i ca-i greu sa vezi rostul cand nu poti strange pe cineva strans-strans in brate, cand nu poti sa saruti si sa simti ca esti iubit, cand freamatul inimii tale nu mai rasuna in pieptul celuilalt?! lume nebuna in care nu ai de ce sa tii, momente cand nu ai de ce sa mai traiesti si momente cand ti-i mai scumpa viata.. ce rost are totul si de ce ni-i mintea asa beteaga cand trebuie sa alegem!! mi-i dor sa vorbesc cu tine si mi-i frica de ura din ochii tai, poate-mi dai si tu un semn...
Trimiteţi un comentariu