lasă "honey" că dacă nu mă apreciezi tu, mă apreciez io sângură sau... m-or aprecia alţii.


deci, am un job de tot câcatu' pe care-l port de-o săptămână jumate. cică io-s angajată pe şase ore deci, în mod normal la 14:30 sau la şi 45 ar trebui să o tulesc în varză (cu tot cu pauza de masă care încă nu ştiu dacă îi de juma' de oră sau de patrujcinci de min pt că încă aştept să văd contractu'). aha... ce ziţeţi de 18? nu sună mai bine ca 14:30?

asta bineînţeles când nu am laboratoare, că aşa ne-a fost învoiala: cică mă angajează pe şase ore ca să pot găta facultatea. da da, de fapt ca să mă poată plăti mai putin. dară că mi-i ciudă că stau cât altu' ce-i pe opt şi câştig cu mult mai puţin, mă tăt gândesc ce-aş putea face cu diferenţa aia de bani...

ioooi, i-aş putea strânge până la vară, iar după licenţă mi-aş putea permite un eurotrip boem.

eniuei, ziua mea începe la şase jumate dimineaţa şi se gată musai la unşpe, alfel mi-i greu să mă trezesc aşa devreme. alţii lucră numa opt ore, şi-mi amintesc cum se victimizau şi-mi spuneau cât de greu li-i lor că ei lucrează. iar eu care stăteam toată ziua trebuia să mă simt vinovată că fac "fiţe" când el vine obosit de la lucru. şi mă simţeam, că am zis că mi-a veni şi mie rândul şi m-or înţelege şi alţii pe mine la fel cum i-am înţeles şi eu.

tu stai opt ore la lucru, pe ceas, io stau câte unşpe.
tu când ajungi acasă ai mâncare în frigider, io tre să stau să mă gândesc ce să-mi fac şi să mă apuc de treabă
tu nu mai ai de citit cursuri şi de făcut laburi, eu trebuie să-mi găsesc timp să-mi includ şi astea-n program
tu nu trebuie să te epilezi pe picioare
ţie îţi ia cinci minute să-ţi faci manichiura, mie zeci
pe tine nu te doare burta/pi...tpalacu' în timp ce faci toate astea

şi amu tăt io să mă simt naşpa din cauza ta? da în puii mei, timpu meu când vine??

în seara asta îs foarte supărată pe bărbati aşa că mi-am turnat un pahar de vin şi mi-am pus o rochie pe mine. îi plin de oglinzi la mine acasă (stau în chirie cât timp se renovează căminul) şi mă tăt mir cât de bine arăt. jur, arăt bine! m-am bucurat exact două minute cât m-am fâţâit printre oglinzi, că apoi am ajuns în bucătărie unde mi-am dat seama că tre să-mi fac de mâncare şi să-mi spăl cratiţele. asta ni-i oare soarta? să nu putem să ne bucurăm ca suntem frumoase că ne strigă bucătăria sau ne freacă creierii ceva bărbat ce nu munceşte şi nu va munci în veci cât noi?