ăă, deci faptele-s clare, nu mai are rost să exemplific ce s-a întâmplat. acum vreau să pun doar accent pe ceea ce simt în legătură cu această decizie a lui.


în mod normal ţi-aş zice că eşti copil, dar, doamne, copiii din ziua de azi au o luciditate în gândire încât încep să-mi regret generaţia.

eşti... "netrăit", ştiu că nu-i un cuvânt, dar exprimă bine ceea ce gândesc. nu cred că "neexperimentat" s-ar potrivi mai bine.

jur că îmi laşi, câteodată, impresia că toată viaţa ţi-ai trăit-o închis, izolat de tot ce înseamnă viaţă. doar nu-i fi fost ceva deţinut din ăla "special", foarte periculos, pe care îi ţin ăia în cuşcă. de obicei ăia-s condamnaţi la moarte, dar tu încă mai ai puls. poate-ai evadat...

sau... şi cred că aici o nimeresc: eşti un răsfăţat! "vai, dar nu cumva să te rănească cineva, puiu' mamii"

zău că ai fi numa' bun drept cobai pentru ăştia ce fac cercetare în sociologie.

nici nu ştii câte nopţi nedormite am trăit încercând să te înţeleg, să mă pun în locul tău, să nu mă arunc spre concluzii pripite, să fac să fie totul bine, să nu fiu afurisita colerică ce acţionează din impuls.

ştii prea bine că "îmi pare rău" nu-mi sunt cuvinte străine. ştii prea bine că nu am un ego atât de mare încât să nu recunosc că am greşit, că nu-s atât de orgolioasă încât să nu-mi văd defectele.

da, da, culegem ce semănăm, ce să-i faci? futu-i mama mă-sii de proverb şi cine l-o inventat!

da' io înţeleg, înţeleg că, din moment ce, nu ştii ce e durerea, copil crescut în puf, nu ai cum să fii conştient de suferinţa ce mi-ai putut-o provoca.

nu dau doi bani pe faptul că nu ştii dacă mă iubeşti sau nu. ştiu unde vom ajunge şi ţi-am zis: "nu te voi aştepta!"