bă da chiar nu mai are voie omul sa sufere fară să fie etichetat?
"suferi? ptuuuuuu mâncate-ar purecii, eşti imou" [aci trebuia sa pun un smile da m-or părăsit toate]
ceea ce nu înţeleg e ce te doare pe tine capul de viaţa mea din moment ce nu ai de gând să faci absolut nimic pentru a mă simţi eu mai bine. o da... curiozitatea... eşti în stare să îmi dai şi o batistă, poate-mi cumperi şi o bere, numai să mă apuc odată să mă confesez. dar eu nu.... eu zic doar "viaţa-i de căcat, dar nu-i tristă" prima parte o ştiai demult...te strâmbi ca bou' la a doua, te ridici să pleci, faci un gest din mână şi mormăi "asta-i nebună".
dobitoc retardat, nu te puteai abţine până te îndepărtai de mine, trebuia să-mi răneşti şi tu sentimentele? de asta mai aveam nevoie...un necunoscut să mă facă să mă simt de tot căcatul, şi încă unul să zică că-s nebună.
da de ce-s nebună domn'le? de ce-s nebună? că am zis că viaţa nu-i tristă? poate a ta o fi... nu ştiu... poate eşti tu prea orb şi nu ştii unde să te uiţi ca să poţi zâmbi. sau poate îs io pre sadică de râd aşa de bine la ironia vieţii. am zis sadică nu nebună!
numai looseri pe lumea asta... mulţi vin, te întreabă "what's up?", "cine te-a supărat, domnişoara?", "care-i baiu?" şi aşa mai departe. ba se mai trezeşte unu să îmi zică: "nu fii supărată că ţi-i găsi pe altu'" greu m-am abţinut să nu-l întreb "altu ce?" da nu avea rost să dau apă la moară.
da nici unu' nici unu nu ar veni să zică "hai sus, şttt nu întreba, vino"