Imi place ploaia...mereu cand sunt trista am impresia ca cerul ma intelege si imi arata compasinea trimitandu-mi ploaia, imi place sa spun ca "ploua pentru mine". Dupa ploaie intotdeauna rasoare soarele si apare curcubeul, rogvaiv, nu? E frumos sa crezi ca e asa si in viata, Laura Stoica zicea: "daca imi vine sa plang, plang si imi trece" ...oare? eu zic ca e ca ploaia...poate sa ploua zile intregi si dupa aceea sa apara curcubeul doar pentru 10 minute si din nou sa se adune norii, sau bineinteles poate sa ploua 10 minute si dupa aceea sa avem parte de seceta. Dar parca nici asa nu e bine...ce viata e aceea fara "sare si piper"...albul e prea alb, arata mai bine cu negru langa el...da...vorbesc despre "yin si yang". Oare chiar exista echilibru? Eu am avut parte de atata "yang"...incat ar trebui sa ma astept numai la "yin" de acum inainte. Si cum luam acest "yin si yang"? o ora, o zi, o saptamana, o luna, x ani, sau totata viata? Inainte sa murim ni se face totalul: "123234253 fericiri - 123234253 nefericiri , egalitate, poti muri" ?

     Stiu ca nimeni nu are grija de chestiile astea, nimeni nu vegheaza asupra "egalitatii" , stiu treaba asta nu pentru ca as fi eu atee, ci pentru ca daca ma uit la oameni in general...vad mult mai multi oameni nefericiti decat cei fericiti. Totusi e frumos sa crezi ca "se-nvarteste roata"...e frumos...dar e doar o iluzie.

   A inceput iar sa ploua.... :) ploua pentru mine :X