baliverne roşii

zâmbeşte şi o lume întreagă va zâmbi cu tine!

bibi: nu pot să dorm
bubu: iar visezi la căcaturi?
bibi: nu pot să înţeleg ce e rău în a visa, despre orice ar fi vorba în vis
bubu: îţi ocupi mintea gândindu-te la evenimente ce nu s-au desfăşurat şi cel mai important nu se vor petrece niciodată, care-i scopul?
bibi: eu ştiu? te face să speri
bubu: să speri? şi care-i rostul speranţei? te face să trăieşti pentru a împlini o iluzie. te minţi considerând ficţiunea realitate
bibi: dar lumea spune că e bine să speri, cel mai important lucru e speranţa, tocmai ea moare ultima sau nu moare niciodată
bubu: nu mă interesează pe mine cine moare, ce face şi când moare. eu vreau de la tine să trăieşti pentru realitate
bibi: dar ce e realitatea? realitatea înseamnă iluzie. realitatea e interpretată diferit de fiecare, la fel ca ficţiunea. realitatea e iluzie, iluzia e speranţă deci realitatea e speranţa
bubu: bravo!!! ai prins ideea
bibi: am luat-o doar matematic, dar tot nu înţeleg ce vrei să spui prin faptul că realitatea e speranţa
bubu: poi atunci când ţi se întâmplă ceva de rău nu o stai să speri că se va face o minune. pui mâna şi vezi ce se poate face, evident nu o să se rezolve din prima, ideea e să încerci până reuşeşti. nu zic neapărat că e rău să speri. vreau să îţi spun că e foarte important să te gândeşti bine dacă are rost să îţi pierzi timpul sperând
bibi: speranţa returnează mereu un rezultat
bubu: da, evident, pentru că nu te laşi, chiar dacă ai căzut în extrema obsesiei, nu renunţi până nu reuşeşti
bibi: deci a spera înseamnă a avea răbdare
bubu: cam da
bibi: înseamnă că noi nu am sperat niciodată
bubu:poi am început să sperăm acum 3 luni şi ceva
bibi: da dar...

vine revu'

bibi: nu trăiesc nici în trecut nici în viitor în caz că asta vă întrebaţi. pot să sărbătoresc ce am chef, când am chef, bănuiesc că nu deranjez pe nimeni, dacă aveţi de comentat, well... faceţi-o liniştiţi pentru că pe mine nu mă interesează!
bubu: uu...sună interesant să mai aud.
bibi: cândva îmi plăcea iarna, îmi plăcea mult. mergeam pe cabic să ne dăm cu săniile, ne bulgăream, făceam oameni de zăpadă...asta în zilele când era soare...şi erau destule zile. acum iarna înseamnă doar ger. poate la munte e altfel (nu ştiu că nu am fost) dar aici e destul de aiurea. fără zăpadă, fără soare... îmi pare rău iarnă, but you are dissmisted!
bubu: aha aha...dar ce legătură are asta cu revu'?
bibi: vreau rev de 1 martie. venirea primăverii mi se pare un eveniment care chiar trebuie sărbătorit. nu am făcut tam tam de revul adevărat, nu regret...dar vreau să încep o tradiţie.
bubu: ok, începi o tradiţie, dar ai cu cine?
bibi: încă nu am vorbit cu nimeni. bineînţeles că mă gândeam la mădă, nu cred că va zice nu. apoi anul ăsta pică sâmbăta, zi de chef oricum
bubu: da... la cum v-au ieşit planurile vacanţa asta...sigur vă iese party-ul
bibi: înţeleg că ai motivele tale să fii mai sceptic, dar merită să încerc
bubu: dar promiţi că dacă nu iese nu vii la mine să te plângi, nu pot să te înţeleg pui totul la suflet aşa de uşor...
bibi: bineînţeles că nu promit aşa ceva!
bubu: am încercat
bibi: ce idei ai... ti-i fi săturat de mine
bubu: nu trebuie să răspund, nu? şi cum te-ai gândit să fie revu ăsta?
bibi: poi de una singură nu prea ar merge (totuşi o să fie ultimul plan în caz că restul nu ies) aşa că mă gândesc ori o seară cu fetele mădă şi anca... ori întrebăm lume dacă au chef să faca rev primăvara. de fapt nici nu trebuie să se numească rev... putem să botezăm sărbătoarea cum vrem.
bubu: eu zic să întrebăm lume să vedem dacă ar fi cineva disponibil, dacă este lume putem începe să planificăm, dacă nu...o să rămânem cu mădă şi poate anca
bibi: aha...kind of

mers la oftalmolog -3

incredibil

bubu: am auzit de ultima chestie ce ţi-a toncat prin creieri

bibi: ups

bubu: asta ai tu de zis? ups? şi mai şi rânjeşti ca dementa. cum poţi să spui că ţi s-a pus pata pe el? da...dacă ar fi vorba despre o fantezie aş înţelege, oricine poate să aibă fantezii cu oricine...dar tu vorbeşti aşa de serios mă sperii. cum poţi să zici că îţi place din moment ce nu te-ai întâlnit nicodată cu el? nici măcar nu i-ai văzut zâmbetul, nu ziceai tu că dinţii unei persoane îţi spun totul despre acea persoană? ai văzut doar o amărâtă de poză...

bibi: ei bine... la faza cu dinţii tu mă tot baţi la cap, remember? fac eu ceva fără să nu mă las influienţată de tine? iar în ceea ce priveşte chestia aialaltă...uite...eu aşa simt, simt că dacă ne-am întâlni m-ar plăcea şi ar ieşi ceva între noi

bubu: nici măcar nu ştie de existenţa ta!

bibi: nici nu trebuie să ştie până ce nu ne întâlnim

bubu: ok hai că îţi ţin isonul până îţi demonstrez cât de patetică eşti. cum ai de gând să te întâlneşti cu el?

bibi: cumva, cândva, undeva..pur şi simplu o să se întâmple

bubu: să presupunem..dar măcar fii te rog conştientă de faptul că mai mult de o seară nu poate fi.

bibi: măi, tu ai ceva împotriva dragostei! o să discutăm împreună despre cum o să decurgă relaţia noastră, dar evident nu o să ne risipim iubirea întrun penibil "one night stand". o să fie exact cum am visat

bubu: deci nu pot să cred, a câtea oară se întâmplă chestia asta? visezi cu un tip şi hop ţi se pune pata pe el. te rog revino-ţi. ştii că o să te bat la cap non-stop până îţi revii

bibi: ştiu...tocmai de aia vreau să negociem, trebuie să ajungem la un compromis, aşa cum facem noi mereu

bubu: fii atentă, acum te linişteşti, numim asta "fantezie" şi poate noaptea asta visezi cu un pământean şi te îndrăgosteşti de el, la ce-ţi tre ţie toţi luceferii?

bibi: ok, mă liniştesc, dar sub nicioformă nu renunţ la idee!


bubu: e aiurea...nu-mi place de nicio culoare bannerul, e atât de sec, de gri...noi suntem drăguţi, recunosc...în rest...aiurea

bibi: repede tu cu negativismul tău, e doar prima variantă, făcută în fugă şi cu nervi, bineînţeles că se va îmbunătăţi

bubu: bine, promit că o să fiu răbdător şi o să aştept ceva mai bun, vreau să spun: TREBUIE să apară ceva mai bun. apropo de chestia cu noi doi, chiar crezi că va ţine? chiar crezi că e cineva în stare să ne scrie nouă balivernele...la cât vorbim noi...ohoho...

bibi: ştii că sunt optimistă de felul meu. nu pot să mă dau cu părerea despre cât va ţine faza asta, dar trebuie să recunoşti că e tare. mie mi se pare super mişto

bubu: da măi trebuie să recunosc că nu am mai văzut pe nicăieri, destul de original, să sperăm doar că nu dispărem după două zile

bibi: vom trăi şi vom vedea

hooooo băieţi ho, nu vă apucaţi de salivat că nu se schimbă nicio tipă, balivernele se schimbă. în primul rând aspectul... ştiţi că îmi place să fiu originală şi deşi arată bine şi acum blogul, pe mine mă sâcâie poza că e luată de pe www.wallcoo.com
apoi se schimbă stilul. boo dispare din peisaj... o să faceţi cunoştinţă cu bubu şi bibi. nu dezvălui mai multe mă apuc de făcut bannnere...se anunţă o noapte lungă.

chiar nu vreau să scriu nimic acum. i'm not in the mood. nu vad nimic, îmi caut ochelarii, dar nicio şansă să dau de ei...ce aiurea o oarbă se uită după ochelari... adică cum propui să îi VĂD din moment ce am nevoie de EI ca să văd ceva ...oh... i-am găsit, i-am auzit...mă strigau de sub pat, atâta noroc că atunci când ne pierdem un simţ celelalte devin mai bune...

o da ... trebuia să scriu de ce nu am chef de "balivernat" şi totuşi o fac. poi... povestea începe acum mult mult timp... odată...cam pe la jumătatea sesiunii... într-un loc foarte foarte îndepărtat...peste şapte mări şi şapte ţări...în observator, în camera de cămin (ce? depinde din ce unghi priveşti), unde o studentă foarte silitoare se plictisea, putea să ia cartea de analiză să mai tocească ceva, dar nu... ea a zis..."ce ar fi să scot de pe retea un serial" şi a scos.... înafară de ultimul sezon că doar s-a gândit că e sesiune şi nu are vreme de pierdut cu filmele. aha... ni că am ajuns acasă, am terminat cele patru sezoane şi am început să fluier, că de dansat lambada nu pot că-s gripată. şi atunci...s-a întâmplat un alt miracol (um...traiască google-ul) am găsit un site unde poţi vedea episoade întregi din ce serial vrei (aproape) DAAAAAAAR băga-mi-aş piciorul că există şi un dar la fiecare episod jumate îmi apare un afiş cum că mă uit de 75 de minute şi că nu mă mai pot uita numai după 54 de minute..... deci la un episod jumate, ăştia vor să fac 54 de minute pauză...hello...ce vrei să fac în astea 54 de minute? îs prizonieră în pat ce vrei să număr punctele negre de pe tavan? sunt mioapă nu văd până pe tavan fraiere! deci...sunt în pauză şi încerc să-mi omor timpul cu ceva... probabil o să cedez psihic...dar... nu-i stres

şi dacă tot m-am apucat să scriu în această zi în care oamenii ca mine pot liniştiţi să se închidă în casă cu o tonă de ciocolată în braţe...mă simt oarecum obligată să îmi spun şi eo părerea despre Sfântul Valentin. azi e, nu? am citit pe alte bloguri numai căcaturi despre această sărbătoare şi bineînţeles că m-am întristat! un om, acum mii de ani, se lupta pentru împlinirea în dragoste, a murit pentru treaba asta... a fost executat chiar, iar acum tinerii din ziua de azi să zică... valentin...deh...căcaturi.
trist...nu înţeleg de ce e asa de greu pentru unii să fie recunoscători? ok... ne iubim în fiecare zi(voi aţi zis-o) ce are dacă ne iubim şi azi, şi mâine, şi de dragobete... ce are dacă azi mâncăm din ciocolata sub formă de inimioară ambalată în staniol roşu. oh...protestaţi că sunt pline străzile de kitsch-uri. io-s copilă naivă şi cum vreţi voi...dar mi-ar plăcea la nebunie să primesc o "chichi michi" d'aia.
în ochii mei toţi cei care sunteţi împotriva aceste sărbători sunteţi nişte ofticoşi. şi da anu' ăsta (ca şi până acum de altfel) am fost prinsă în ofsaid dar vă zic vouă celor ce "aveţi cu ce" face-ţi-mi în ciudă, pupaţi-vă până vă sar capacele, faceţi schimb de cadouri de două parale, ţine-ţi-vă de mânuţă.... ah ce ciudă mi-e pe voi