nu-i ușor să ai o relație, mai ales să-l cunoști cu adevărat pe cel de lângă tine și să-l accepți așa cum este, cu toate defectele și bagajele. jack mi-a confesat frica lui de a fi respins dacă l-aș cunoaște cu adevãrat, dacã s-ar arăta cum este cu adevãrat. jack a realizat că după doi ani nu mă cunoaşte deloc, nici eu pe el. ca să ne iubim cu adevărat avem nevoie să ştim adevărul unul despre celălalt, chiar dacă acesta nu este uşor de înghiţit. aşa că i-am spus adevărul, că nu l-am înşelat niciodată. și deasemenea i-am spus că l-am văzut pe mathieu tocmai în după-amiaza aceea. nu s-a supărat pe mine pentru ca nimic nu s-a întâmplat, desigur. i-am confesat că cel mai greu lucru este să decizi că vrei să fii cu cineva pentru totdeauna, ideea că el este omul cu care să-mi petrec restul vieţii. să decid dacă merită să fac efortul să lămurim lucrurile şi să nu fug în minutul în care apare o problemă este dificil pentru mine. i-am spus că nu pot fi cu un singur bărbat pentru restul vieţii mele. era o minciună, dar am spus-o totuşi. m-a întrebat dacă
mă credeam o veveriţă, colecţionez bărbaţii ca nucile să le ţin pentru iernile friguroase. mi s-a părut destul de haios. apoi a spus ceva care m-a rănit. tonul s-a schimbat drastic. apoi nu l-am înţeles. am crezut că a zis că nu mă mai iubeşte şi că vrea să ne despărţim.
- vrei să ne despărţim?
întotdeauna m-a fascinat cum pleacă oamenii de la o iubire nebună, la nimic. nimic. doare atât de tare. când cred că cineva vrea să mă părăsească am tendinţa să rup eu prima relaţia până să aud prea mult. asta e. una în plus, una în minus, altă poveste de iubire pierdută. chiar l-am iubit. când mă gândesc că s-a terminat, că nu o să-l mai văd niciodată așa... păi, mă voi întâlni cu el, ne vom cunoaşte noua prietenă şi noul prieten, ne vom purta ca şi cum nu am fost niciodată împreună. apoi, încetul cu încetul ne vom gândi din ce în ce mai rar unul la celălalt, până ne uitam complet. întotdeauna la fel pentru mine: o despărţire, o depresie. beau, mă prostesc, mă întâlnesc cu un tip, apoi altu', mă culc cu toți ca să-l uit pe unicul. apoi, după câteva luni de goliciune, încep iar să caut iubirea adevărată. caut peste tot, disperată şi, după doi ani de singurătate, găsesc altă iubire şi jur că asta este, panâ când şi asta se duce naibii. vine un moment în viaţă când nu-ţi mai poţi reveni iar după o despărţire. chiar dacă tipul te enervează 60% din timp, tot nu poţi trăi fără el. şi chiar dacă te trezeşte zilnic strănutând în faţa ta, păi, îi vei iubi strănuturile mai mult decât sărutările altcuiva.
