saaaaluuuuut, lume!

gata, mi-am propus să revin pe blog! tare mult mi-a lipsit, însă, de fiecare dată când simţeam nevoia să mă exprim în "public" nu îmi găseam motivarea necesară aşa că am tot adunat în mine tot felu' de frustrări.

nu contează asta acum. trebuie să ne încrustăm memoria cu momentele frumoase care ne-au făcut fericiţi, cum or fi ele, mari sau mici!

încep cu cel mai recent: "ora pământului". vă spun sincer nu ştiu care îi diferenţa între "festivalul

luminii", "ziua pământului" şi chestia de azi, dar eu m-am bucurat, pentru că a fost un bun prilej de a scoate aparatul din casă!

deci aşa arăta piaţa unirii, adică aia cu matei corvin!

înainte de stingerea luminilor:

după stingere:

acum, să explic ce reprezintă poza, nu de alta, dar dacă nu mi se zicea nici eu nu mă prindeam!

lumânările sunt aranjate sub forma hărţii pământului, iar mai în spate, oamenii ce ţin în mâini candele sunt aranjaţi într-un 60 gigantic.

au mai fost jonglerii cu focul:

şi să nu-i uit pe oamenii frumoşi ce ne-au încântat cu chitările lor:

ăăăă, vroiam să mai zic o chestie: să mă pupe în fund toţi cei ce au zis despre aparatul meu, nikon d3000, că nu e în stare să facă poze cu iso 1600. aproape că v-am crezut, ni, vedeţi? POATE. atât.

vreau să devin zână

vreau să devin zâna, zână adevărată!

povestea a început demult, cam pe când aveam vreo 7 ani şi au început să apară rând pe rând verişorii mei. acum sunt 6 în total, cu vârste cuprinse între 14 şi 4 ani şi toţi mă adoră, nu ştiu de ce, ştiu doar că, atunci când vine vremea să ne luăm "la revedere" le văd feţele pline de regret sau lacrimi, în funcţie de vârstă. îmi place să mă joc cu ei şi să le citesc poveşti, accept orice rol: supererou, monstru infriorător, caluţ, prinţesă, de toate. nu ştiu cum de reuşesc să mă prostească să le indeplindesc toate poftele.

în clasa a 12-a mi-am căpătat reputaţia de zână din cauza pozei de album. nu aveam coroniţă, baghetă si rochiţă roz, însă aveam parul lung, lung şi multe, multe bucle, fapt pentru care diriga mi-a scris în album ceva de genul: "nu ştia dacă să devină programator sau zână".

acum ştiu: vreau să fiu zână, zâna tuturor copiilor!

şi acuma să vă fac şi pe voi să plângeţi! (eu ascult+vizionez pe "repeat" clipu' ăsta de juma' de oră şi am nevoie de şerveţele. domne trist poate să fie!)

aripi

simt că mi-au crescut aripi şi vreau să le folosesc. nu ştiu de ce am sentimentul ăsta pentru că nu mai am stabilitatea financiară pe care o aveam iar, ceea ce vine, ei bine, nimeni nu poate şti cum va fi. tu mi-ai spus că am aceste aripi şi vreau să zbor într-un loc unde nimeni altcineva să nu mai ştie de mine, să fim doar noi. să nu mă vadă nimeni cum plec, să-şi dea seama dupa un timp şi să realizeze că m-am evaporat in fericire, că sunt una cu ea. să nu trebuiască să le spun decăt: "sunt bine, nu-ţi face griji" şi să se mulţumească cu atât. vreau, vreau, vreau să ies din colivie, acum!

tata

nu cred ca sunt cuvinte prin care să pot descrie ce om minunat este tatăl meu, dar sunt cuvinte prin care pot spune că sunt mândră că sunt fiica lui şi mă bucur enorm că îi seamăn.

cred că într-o zi cineva va realiza şi despre mine acest lucru, chiar dacă acel cineva va fi copilul meu.

aşa-s eu şi tata... nişte nenorociţi. aş putea da vina pe gene. avem multa dragoste de dat şi prea puţină de primit. iertam prea uşor, iar cei pe care-i iubim ne rănesc necontrolat.

nu înţeleg de ce nu am fost niciodata fetiţa care să-i sară în braţe când se întorcea din delegaţii. nici nu ştiu când l-am îmbrăţişat ultima dată sau dacă am făcut-o vreodată. dar nu asta regret cel mai mult.. ştiu că tata ar fi putut fi un pireten bun, care să mă sfătuiască şi să mă încurajeze când aveam nevoie, insă nu am ştiut niciodata cum să îi cer asta.

tata are mereu încredere în mine, nu înţeleg de ce. or fi genele alea... suntem nişte naivi amandoi.

te iubesc, tati!

i love rock'n roll

s-a întâmplat ca acum, după vreo 2-3 ani de căutări intensive, să-mi gasesc pierce-ul mult dorit, pierce de ureche, în ţările nemedievale se numeşte pierce industrial. şi tot acum am redescoperit piesa "i love rock'n roll", care ferească sfantu' NU-i a lu' britney spears! piesa asta ştie toată lumea ca e cea mai tare, ever! ştiam io că e cântată de o anume joan jett, or something, eu mă bucuram de muzică, retsul... detalii nesemnificative.

în seara asta am avut chef să mă uit la un film cu roackeriţe, că doar noh...în sfârşit mi-am îndeplinit visul din adolescenţă, parcă m-a apucat o poftă de rockăit, beţie, vamă...stuff, aşa că am apelat la "oracolul" meu, meaning my boyfriend: "recomandă-mi un film, recomandă-mi un film", el: "ce gen", io: "cu rockeriţe" (am inventat un nou gen cinematografic), el că ăla, că ăla, ştiţi voi cum îi cu băieţii, îs ei deştepţi, informaţi şi le ştiu pe toate, însă numai când nu trebuie.

mă duc io pe imdb şi o caut pe kristen stewart, aia cu toiletu' (twilight), partea bună e că am văzut filme cu ea de dinainte de toilet şi cum am vazut-o mi-am zis: "ce tare-i tipa, aş fute-o". so, am văzut lista de filme, aleg the runaway....în gându' meu: "whatever, să vedem ce-o fi şi cu ăsta", boon, mai caut vreo şepte filme, că doar am un net de câcat, de ce să nu se descarce toate odata ca să aibă măcar un motiv serios să se blocheze. într-un final mă uit la film!

deci... ce tare eeee!!!! recomand recomand. vă daţi seamă că dacă scriu pe blog despre el înseamnă că îi chiar fain (eu nu prea mai scriu).

îi despre o trupa care chiar a existat, începuturile lui joan jett, am căutat pe wiki şi toate detaliile is foarte fain surprinse în film, până şi costumaţiile de la concerte. m-a surprins foarte mult joan prin atitudinea ce a avut-o după the runaway, mi se pare foarte de apreciat un om care are a avut o asemenea cădere (din lumina reflectoarelor în câcat) şi care se ridică şi dă lumii o piesă nemuritoare precum "i love rock'n roll". eu cred că joan ar putea trăi bine merci numai de pe urma acestei piese. bravo ei.

braids braids braids!!!

anu' ăsta universitar am avut păr în cap (de lungime medie) şi ne-am dat seama, io cu timi că ştim amândouă să împletim în spic. partea naşpa îi că nu pot să o iau cu mine pe timi în buzunar şi să o pun să îmi facă păru cănd am eu chef, dar a fost fain când ne tot împleteam una pe alta.
azi am dat peste o gramada de tutoriale faine pe youtube. si primul pas a fost sa invaţ să-mi împletesc singura spicul (învăţ...mă rog, să exersez astfel încât să pot să ies pe stradă cu parul împletit de mine ), apoi am învăţat să împletesc în mai multe moduri: în2, în4, în5, spic invers şi altele. abia aştept să fac pe cineva. de sunteţi prin cluj, aveţi paru' lung, să ştiţi că îmi face plăcere să împletesc, gratis!
ma dor mâinile de mor de la cum m-am tot frezat. asta înseamnă că nu mă mai gândesc dacă să mă tund sau nu, îi clar ca îmi las iar părul lung lung ca şi în liceu.
pun un singur clip, cu spicul invers pentru că m-am întrebat multă vreme cum se face. SPIC INVERS

restante, joburi si alte griji

m-am procopsit cu două restanţe pe toamna, deocamdata nu e tragică situaţia, dacă nu le trec în septembrie nu ştiu cum o să fie.
am cel mai tare job din lume! însă nu e suficient pentru a ma putea întreţine, e aşa pt a câştiga o ciocolata, cel mult o bluză.
am gasit un job la call center fară să depun absolut niciun efort, insă am intrat într-o stare de panică şi am renunţat la el. acum...caut şi caut... nu ştiu unde o să rămân peste vară, dacă are rost să rămân, îs în ceaţă. m-aş duce la mare să-mi caut ceva însă al meu are practica la cluj, şi nici nu vrea să vină cu mine.
să plătesc căminul încă o lună? dacă nu-mi găsesc nimic? să mă decazez? dacă îmi găsesc totuşi ceva? acasă să stau nu vreau!