vreau să devin zâna, zână adevărată!

povestea a început demult, cam pe când aveam vreo 7 ani şi au început să apară rând pe rând verişorii mei. acum sunt 6 în total, cu vârste cuprinse între 14 şi 4 ani şi toţi mă adoră, nu ştiu de ce, ştiu doar că, atunci când vine vremea să ne luăm "la revedere" le văd feţele pline de regret sau lacrimi, în funcţie de vârstă. îmi place să mă joc cu ei şi să le citesc poveşti, accept orice rol: supererou, monstru infriorător, caluţ, prinţesă, de toate. nu ştiu cum de reuşesc să mă prostească să le indeplindesc toate poftele.

în clasa a 12-a mi-am căpătat reputaţia de zână din cauza pozei de album. nu aveam coroniţă, baghetă si rochiţă roz, însă aveam parul lung, lung şi multe, multe bucle, fapt pentru care diriga mi-a scris în album ceva de genul: "nu ştia dacă să devină programator sau zână".

acum ştiu: vreau să fiu zână, zâna tuturor copiilor!

şi acuma să vă fac şi pe voi să plângeţi! (eu ascult+vizionez pe "repeat" clipu' ăsta de juma' de oră şi am nevoie de şerveţele. domne trist poate să fie!)