...luptei împotriva tuberculozei epidemice, conform wiki, însă pentru mine a fost o zi a respingerii. de parcă aș fi satana:

-te lepezi de satana?
- nu, mă lepăd de mădă!

ziua asta de sărbătoare a început cu mama. am fost până în dej și cum am intrat pe ușă mă ia mama cu "da' când pleci?"... ăă, amu am vinit, wtf? și-mi tăt explica cum am picat io intr-un moment prost și că n-are chef de mine așa că mi-am zis că-i mai bine să mă întorc la cluj.

pe drum îmi sun boyfriendu: ”ce faci diseara?”, poi că blablabla și bla bla bla, de unde am dedus că nici prin partea aia nu-s binevenită.

închid, sun si io o prietenă, ”că hei, ce faci, n-ai chef să ieșim?” poi că nu, ca de la 22 la 3 dimineața am planuri (nu vreau să știu), dar am putea să ne întâlnim undeva între 21:59 și 22:00. apreciez dar nu...

mă resemnez io și mă duc acasa, în cămin. nimeni în cameră, îmi pun pijamaua, pornesc serialu' și m-apuc să-mi fac niște sendvișuri calde cand deodată..... aud cheia în ușă și-un: ”oh, mădă, ești acasă, haha, um... ce faci?”, colegă-mea de cameră cu noua ”achiziție” în spatele ei.

da-n puii mei? cu ce v-am greșit de peste tot vă-ncurc? n-am voie să am și eu un loc al meu unde să zac liniștită?

that was a fuckin awkward day!