mie mi-e frică de albine. le respect şi le apreciez munca, dar mă ţin departe de ele pentru că mă înţeapă chiar dacă nu intenţionez să le fac vreun rău. m-au înţepat de-a lungul timpului de nenumărate ori în cele mai ciudate părţi ale corpului. ţin minte cum făcea toată lumea mişto de mine pentru că şchiopătam din cauză că m-a muşcat o albină de talpă. "cum să te muşte de talpă?", "te-a muşcat? da' a avut dinţi mari?"

după nenumărate episoade de: salivat în faţa vitrinelor, urât japonezii/chinezii, strâns bani, cercetat oferte, căutat ce-i mai convenabil, şi alte bla bla bla-uri, am făcut-o! (evident, împinsă de la spate) . mi-am spart "puşculita", adică lichidat contul de la cec şi burselele de la bt, şi mi-am cumpărat aparat foto. cred că moment mai prost nici nu îmi puteam alege, criză, băse ne promite că ne înjumătăţeşte bursa şi ne dublează regia de cămin, vremuri grele. mă gândesc că cumva, cumva tot va fi bine, nu?

bijuteria mea se numeşte nikon d3000 şi o ador! deşi m-am uitat la nenumărate tutoriale momentan mi-e imposibil să reţin când şi care funţie să o folosesc, doar practica mă poate învăţa!

următorul meu "proiect" e să mă întorc în grădina botanică, la copăcelul cu albine mai exact şi să mă aproprii cu mai mult curaj de albine ca să le pozez, evident şi să mă întorc acasă neatinsă de acul vreuneia.