dacă blogul meu ar fi o carte acum aş începe să scriu volumul doi. dacă până acum am scris despre ofuscări adolescentine, acum simt nevoia sa scriu despre cum mi-am dat seama că viaţa e pur şi simplu SIMPLĂ. staţi liniştiţi, o să urmeze şi volumul trei... căci doar ce urcă trebuie să şi coboare... mai putem spune că nu suntem înconjuraţi de matematică când vedem clar că viaţa e o sinusoidă? dar până la acel volum trei am de trăit o viaţă liniştită, sunt studentă, mă doare în pulă (doar nu-s la poli degeaba)!

oamenii vor răni mereu. dacă m-am resemnat cu ideea asta nu înseamnă că sunt şi de acord, însă ce pot face eu? de trăncăneli despre oamenii secolului nostru m-am săturat. suntem pe maxima negativă a sinusoidei, vom urca, încet, dar vom urca.