da, am avut momente în care mi se părea aiurea să-mi tot scriu necazurile, frustrările sau fericirile pe blog. de ce să ştie toată lumea că azi m-am trezit cu faţa la cearceaf şi-mi vine să-i înjur pe toţi?
asta gândeam, până nu demult, când am avut o revelaţie... bine, de fapt am ascultat pe cineva povestind întâmplări de viaţă şi m-am simţit foarte aproape de persoana respectivă deoarece şi mie mi s-au întâmplat aproximativ aceleaşi lucruri şi am dobândit aceleaşi învăţăminte în urma acelor întâmplări.
mă gândesc că noi, comunitatea cititorilor de bloguri suntem un fel de AA. ne soarbem o parte din energie găsind oameni care să ne semene, care să gândească ca noi, iar on-lineul ne ajută enorm să ne găsim.
o să curgă cu baliverne, pentru că le am. le am pentru că m-am îndrăgostit de viaţă şi pentru că m-am îndrăgostit de viaţă am câştigat o energie ce mă împinge mereu să fac cumva să fiu fericită şi când plouă şi suflă vântul şi e frig şi mă simt respinsă de toată lumea.
o să curgă cu baliverne pentru că vreau să insuflu această energie si celor din jurul meu.
o să curgă cu baliverne pentru că vreau să cunosc oameni ce-mi seamănă!
să balivernăm, dară!
