baliverne roşii

spun NU somnului

2012-01-26T19:58:00.005+02:00

de ce nu vreau/mi-e lene să dorm?

pentru că simt ca mi-e prea scurtă viața

când mă trezesc e noapte

când ajung acasă e noapte

când să mai traiesc?

ajung acasă seara și tot ce vreau să fac e să dorm. dar mă abțin pentru că după ce mă trezesc trebuie să merg iar la lucru și când ajung iar acasă mi-e somn și vreau să dorm și tot așa....

... am ajuns să dorm câte cinci ore pe noapte

acum mi-e somn și vreau să dorm!

without hard feelings

2012-01-18T21:59:00.007+02:00

de la o vreme încoace am început să îi privesc pe oamenii din jurul meu altcumva. de când am realizat că eu văd prietenia altfel decât restul lumii am început să îi privesc ca pe un experiment. nu mă mai miră nimic la comportamentul lor.

concluzia e simplă: oamenii sunt răi și meschini. manipulează și calcă în picioare doar pentru a-și atinge scopurile. mint, mint și.... mint.

minciuna e un drog în ziua de azi. minți azi despre un lucru minor, mâine despre două și tot așa, în progresie aritmetică.

dar, sunt și eu om și am suflet și prostii din alea. deși încerc să mă educ să nu mă atașez de oameni, mai dau chix din când în când.

îmi pare rău și mă întristez când realizez că persoana pe care am îndrăznit să o privesc ca pe un potențial prieten are total alte principii de viață și trebuie să...”îi dau drumul”.

îți spun acum ”drum bun”, de aici încolo suntem doar cunoștințe. o să-mi lipsească discuțiile noastre!

the vampire diaries - s3ep6 - smells like teen spirit

2012-01-04T15:24:00.004+02:00

ceea ce imi place cel mai mult la mine esti tu.

2 zile în paris

2012-01-02T23:14:00.005+02:00

nu-i ușor să ai o relație, mai ales să-l cunoști cu adevărat pe cel de lângă tine și să-l accepți așa cum este, cu toate defectele și bagajele. jack mi-a confesat frica lui de a fi respins dacă l-aș cunoaște cu adevãrat, dacã s-ar arăta cum este cu adevãrat. jack a realizat că după doi ani nu mă cunoaşte deloc, nici eu pe el. ca să ne iubim cu adevărat avem nevoie să ştim adevărul unul despre celălalt, chiar dacă acesta nu este uşor de înghiţit. aşa că i-am spus adevărul, că nu l-am înşelat niciodată. și deasemenea i-am spus că l-am văzut pe mathieu tocmai în după-amiaza aceea. nu s-a supărat pe mine pentru ca nimic nu s-a întâmplat, desigur. i-am confesat că cel mai greu lucru este să decizi că vrei să fii cu cineva pentru totdeauna, ideea că el este omul cu care să-mi petrec restul vieţii. să decid dacă merită să fac efortul să lămurim lucrurile şi să nu fug în minutul în care apare o problemă este dificil pentru mine. i-am spus că nu pot fi cu un singur bărbat pentru restul vieţii mele. era o minciună, dar am spus-o totuşi. m-a întrebat dacă

mă credeam o veveriţă, colecţionez bărbaţii ca nucile să le ţin pentru iernile friguroase. mi s-a părut destul de haios. apoi a spus ceva care m-a rănit. tonul s-a schimbat drastic. apoi nu l-am înţeles. am crezut că a zis că nu mă mai iubeşte şi că vrea să ne despărţim.

- vrei să ne despărţim?

întotdeauna m-a fascinat cum pleacă oamenii de la o iubire nebună, la nimic. nimic. doare atât de tare. când cred că cineva vrea să mă părăsească am tendinţa să rup eu prima relaţia până să aud prea mult. asta e. una în plus, una în minus, altă poveste de iubire pierdută. chiar l-am iubit. când mă gândesc că s-a terminat, că nu o să-l mai văd niciodată așa... păi, mă voi întâlni cu el, ne vom cunoaşte noua prietenă şi noul prieten, ne vom purta ca şi cum nu am fost niciodată împreună. apoi, încetul cu încetul ne vom gândi din ce în ce mai rar unul la celălalt, până ne uitam complet. întotdeauna la fel pentru mine: o despărţire, o depresie. beau, mă prostesc, mă întâlnesc cu un tip, apoi altu', mă culc cu toți ca să-l uit pe unicul. apoi, după câteva luni de goliciune, încep iar să caut iubirea adevărată. caut peste tot, disperată şi, după doi ani de singurătate, găsesc altă iubire şi jur că asta este, panâ când şi asta se duce naibii. vine un moment în viaţă când nu-ţi mai poţi reveni iar după o despărţire. chiar dacă tipul te enervează 60% din timp, tot nu poţi trăi fără el. şi chiar dacă te trezeşte zilnic strănutând în faţa ta, păi, îi vei iubi strănuturile mai mult decât sărutările altcuiva.

2012

2012-01-02T21:30:00.002+02:00

început de an, început de atitudini?

nu privesc anul nou ca pe un început ci mai degrabă ca pe ceva ce se continuă. nu mă ~~mai~~ văd spunând: ”de la anu' o să fiu mai bună” ci: ”anul viitor o să continui să dau tot ce am eu mai bun”. nu o să mi se termine brusc viața și să înceapă una nouă fără repercursiunile celei de anul trecut, pur și simplu continuăm să fim. putem fi mai buni și de la întâi aprilie sau, de ce nu, chiar de acum :).

azi, m-am trezit brusc și dintr-o dată spunându-mi în gând: ”îmi iubesc viața”, deși nu mi-e roz deloc. poate anul nou aduce, totuși, ceva nou în sufletele oamenilor.

perioada de probă a expirat

2011-12-25T22:33:00.005+02:00

am de zis despre toate, dar am să încep cu jobul pentru că mă face să mă simt bine, mă simt puternică și încrezătoare când mă gândesc că împlinesc trei luni de când muncesc alături de ingineri energeticieni.

știu că am zis că e greu (ore multe în plus) și total nesatisfăcător financiar jobul meu, însă colegii îs faini și munca în sine plăcută, nimic complicat. mă tot gândesc că într-o zi o să devin și eu inginer... oooo, câtă responsabilitate pe capul unui inginer proiectant. mă tot gândesc că dacă pun ceva componentă în plus sau în minus se poate întâmpla un scurtcircuit și va lua foc cladirea și vor muri oameni. sau, se poate întâmpla să îmi pice stâlpul de înaltă tensiune și să rupă conductorii and so one... tot felul de calamități. nu cred că voi fi niciodată pregătită să îmi asum asemenea responsabilități.

deocamdată mă mulțumește statutul meu, și mă bucur de acei bănuți ce-mi intră pe card în fiecare întâi a lunii. puțini, da-s ai mei și știu că mă pot baza pe ei.

ce va fi din vară în colo... bănuiesc că o să stau să plutesc pe valurile destinului, că văd că nu mă împinge spre maluri prea periculoase

stres

2011-12-12T22:57:00.002+02:00

îs stresată. mă stresează gândul celor ”n-șpe” mii de absențe de la laboratoare. licența nu mă deranjează deloc. e ca un proiect mai maricel sau ca o parte minusculă dintr-un proiect de la lucru. de ce ar merita oricine altcineva mai mult ca mine acea diplomă? am aproape trei luni de experiență în proiectarea instalațiilor electrice. colegii mei nu au nimic, nu știu nimic, și au mai multe șanse la nenorocita aia de diplomă decât mine. de ce? pentru că au mers la școală și s-au jucat pe telefon în timp ce profa de lab le explica cum să tragă două linii și-un cerculeț în autocad? da noh... au prezențe, yuuuhuuu bravo lor. bine că io tăt stau zeci de ore într-un futut de birou și risc sa nu devin inginer???? ma piș pe sistemul educațional din țara asta! nu înveți nimic, nimic până nu pui mâna sa faci, până nu greșești de zeci de ori, până nu-ți urlă patronu în cap de sute de ori... punct.

gotye cu kimbra

2011-11-29T23:26:00.002+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=8UVNT4wvIGY

noo, să o luăm de la început.

mă gândesc oare la când eram împreună? neeee, niciodată, după ce?

mă simțeam atât de fericită încât puteam să mor? oooof, țin minte cum adormeai mereu înaintea mea. îmi plăcea să te privesc și plângeam de fericire gândindu-mă: ”cum să fac să te am lângă mine mereu?” deci: nu, ce-s cu prostiile astea?

mi-am zis vreoată că ești persoana potrivită pentru mine? neee, te simțeam parte din destinul meu, parte din mine

singură în prezența ta? niciodată

durere pe care mi-o amintesc? în fiecare zi, câteodată de mai multe ori pe zi

putem fi dependenți de durere? ce-i cu masochismu ăsta în lume?

resemnare? rămâne altceva?

nu facem sens? cine era proasta ce te ținea în brațe și zicea: putem?

să fim prieteni? cum pușca mea să fiu ”just friends” cu omul pe care-l iubesc?

erai fericit că s-a terminat? erai, nu pot să uit cum mă alungai....

dar nu trebuia sa mă... trimiți acasă când ți-am descoperit idila ce-o ascundeai de mine.

bla bla bla, bla bla bla...

nu trebuia să mă înjosesc așa? te iubesc fraiere, aș fi făcut orice pentru tine

acuma ești... încă unu pe care-l iubesc.

you screwed me over? că te-ai dus cu fosta la concert când eu te așteptam la tine în cameră să vii să mă ajuți să învăț și te-am mai și iertat pentru asta. sau când îți tot ziceam că vreau să mergem cu bicicletele și tu te-ai dus cu fosta... și după toate astea în viziunea ta nu m-ai ”screwed over” ci pur și simplu ”nu a mers între noi” apoi așe-i, nu m-ai frecat veci!!!

mă gândeam, tot timpul, că io-s de vină, că-s io cu figuri în cap

...sunt doar cineva pe care îl știai

mi-ar plăcea să fii conștient de tot ceea ce ai fost pentru mine. dar sunt deja șase luni de când tot aștept un semn de apreciere din partea ta.

nu-s dumnezeu, dar pur și simplu nu mi se pare corect ca eu să stau să plâng în fiecare noapte gândinu-mă la iubirea ce ți-o port ție, care ai fost mereu prins într-o altă relație. eu te iubeam când tu iubeai pe altcineva și în timpul ăsta mă mințeai și te mințeai cu noi.

vreau să fii conștient de ceea ce ai făcut, de cum m-ai distrus. dar atitudinea ta mă dezgustă, pur și simplu nu poți să înțelegi...

știu că, în câțiva ani o să vezi și tu iubirea ca pe ceva sacru între două persoane și o să realizezi ce ai avut cândva doar pentru tine. știu asta, nu bănuiesc, știu! testat și verificat.

iubirea e scopul vieții mele, nu o să încetez să mă înjosesc pentru a o simți a mea.

sper totuși la acea iubire înălțătoare

dragostea, animal de companie

2011-10-22T23:20:00.004+03:00

nu-s prima şi cu siguranţă nici ultima care-şi aruncă ani din viaţă la gunoi. ani investiţi în sentimente. da, recunosc că exagerez când spun că nu mi-au adus nimic bun, am învăşat multe împreună, ne-am schimbat, am crescut, ne-am maturizat. ăsta era oare rostul? să ne dezvoltăm până când ne dăm seama că suntem prea diferiţi pentru a mai continua relaţia? nu trebuia să creştem împreună această dragoste a noastră?

tu nu ştii

2011-10-12T21:18:00.002+03:00

că mă gândesc la tine în fiecare minut al zilei.

apreciaţi-ne!

2011-10-11T20:46:00.007+03:00

lasă "honey" că dacă nu mă apreciezi tu, mă apreciez io sângură sau... m-or aprecia alţii.

deci, am un job de tot câcatu' pe care-l port de-o săptămână jumate. cică io-s angajată pe şase ore deci, în mod normal la 14:30 sau la şi 45 ar trebui să o tulesc în varză (cu tot cu pauza de masă care încă nu ştiu dacă îi de juma' de oră sau de patrujcinci de min pt că încă aştept să văd contractu'). aha... ce ziţeţi de 18? nu sună mai bine ca 14:30?

asta bineînţeles când nu am laboratoare, că aşa ne-a fost învoiala: cică mă angajează pe şase ore ca să pot găta facultatea. da da, de fapt ca să mă poată plăti mai putin. dară că mi-i ciudă că stau cât altu' ce-i pe opt şi câştig cu mult mai puţin, mă tăt gândesc ce-aş putea face cu diferenţa aia de bani...

ioooi, i-aş putea strânge până la vară, iar după licenţă mi-aş putea permite un eurotrip boem.

eniuei, ziua mea începe la şase jumate dimineaţa şi se gată musai la unşpe, alfel mi-i greu să mă trezesc aşa devreme. alţii lucră numa opt ore, şi-mi amintesc cum se victimizau şi-mi spuneau cât de greu li-i lor că ei lucrează. iar eu care stăteam toată ziua trebuia să mă simt vinovată că fac "fiţe" când el vine obosit de la lucru. şi mă simţeam, că am zis că mi-a veni şi mie rândul şi m-or înţelege şi alţii pe mine la fel cum i-am înţeles şi eu.

tu stai opt ore la lucru, pe ceas, io stau câte unşpe.

tu când ajungi acasă ai mâncare în frigider, io tre să stau să mă gândesc ce să-mi fac şi să mă apuc de treabă

tu nu mai ai de citit cursuri şi de făcut laburi, eu trebuie să-mi găsesc timp să-mi includ şi astea-n program

tu nu trebuie să te epilezi pe picioare

ţie îţi ia cinci minute să-ţi faci manichiura, mie zeci

pe tine nu te doare burta/pi...tpalacu' în timp ce faci toate astea

şi amu tăt io să mă simt naşpa din cauza ta? da în puii mei, timpu meu când vine??

în seara asta îs foarte supărată pe bărbati aşa că mi-am turnat un pahar de vin şi mi-am pus o rochie pe mine. îi plin de oglinzi la mine acasă (stau în chirie cât timp se renovează căminul) şi mă tăt mir cât de bine arăt. jur, arăt bine! m-am bucurat exact două minute cât m-am fâţâit printre oglinzi, că apoi am ajuns în bucătărie unde mi-am dat seama că tre să-mi fac de mâncare şi să-mi spăl cratiţele. asta ni-i oare soarta? să nu putem să ne bucurăm ca suntem frumoase că ne strigă bucătăria sau ne freacă creierii ceva bărbat ce nu munceşte şi nu va munci în veci cât noi?

răceală

2011-10-09T21:43:00.005+03:00

nu ştiu cum am reuşit eu să mă răcesc în ultimele zile când soarele era pe cer şi ne încălzea cu aproape 30 de grade. la fel de dubios mi se pare cum tocmai ieri, când a fost concertul scorpions la cluj, a început adevarata toamnă cu frig şi ploi.

nu-s eu mare fană scorpions, dar îmi era dor de un concert mare, mai ales că le-am ratat pe toate celelalte: metallica, iron maiden, bon jovi şi care or mai fi fost. de la ei îmi place să ascult "wind of change" şi "rock you like a hurricane", la fel ca restul lumii, mă gândesc.

oricum mi-am zis că bani pe bilet nu dau, dacă se întâmplă să ajung voluntar mă duc, dacă nu, nu. nu ştiu dacă să mă bucur sau nu că am primit această şansă, indeea principală e că am murit de frig. eu sunt un om foarte sensibil la firg, dacă mi-i frig nu pot sa văd nimic frumos în jurul meu şi nu pot să mă bucur de ceea ce mă înconjoară. pot să spun doar ce am văzut: oameni frumoşi, din generaţia părinţilor mei, oameni ce au aşteptat acest concert de zeci de ani. atmosferă de vis pe piesele lente cu sute de mii de luminiţe.

mare mare păcat de frig. am reuşit să mai colectez o răceală peste cea existentă deja :(.

am fugit acasă înainte de a asculta cele două piese pe care mi le doream de la acest concert, acestea fiind lăsate doar pentru bis.

oricum mă bucur că am văzut live nişte legende rock şi că am ajuns să păşesc pe cluj arena.

prima săptământă

2011-10-07T22:45:00.003+03:00

mă gândeam că măcar în prima săptămână o să fiu în stare să scriu impresii despre job în fiecare seară. vroiam tare mult să scriu despre prima zi, însă am ajuns acasă şi nu ştiam cum să fac să ajung mai repede în pat să dooooorm.

şi cum azi e vineri, deci am fost la lucru, iar paharul de vin e gol, mizez pe ziua de mâine, că-i sâmbătă şi vine pofta de bloggărit!

cartea vieţii

2011-09-26T17:45:00.004+03:00

ultima săptămână înainte să încep capitol nou în viaţa mea.

începând cu luni, 3 octombrie o să încep să lucrez. adică pe bune, cu contract de muncă şi toate cele şi încă job pe profilul facultăţii pe care trebuie să o termin cumva la vară. deci gata cu joburi penibile de max 3 săptămâni. gata cu fiţele gen: "nu-mi mai place, nu mă mai duc".

ce simt faţă de toată aventura ce urmează? păi, frică şi panică. habar nu am cum o să fie, dacă pot să îmbin jobul cu şcoala (dacă alţii au putut eu de ce nu aş putea?). totul devine din ce în ce mai real şi mă ia cu ameţeală.

cum mi-ar plăcea să-mi petrec această ultimă săptămână de "libertate"? în primul rând să dorm. şi cum nu am avut niciodată probleme la capitolul asta, totul e "pe sistem". mi-i cam dor de vechile vremuri, când ieşeam cu fetele, ne ameţeam bine şi ne apucam de combinat tipi. asta aş vrea să fac. mereu chestia cu combinatul îi o soluţie pentru mine, nu am înţeles niciodata de ce.

totuşi, e o diferenţă între "ce vreau" şi ce "ce pot". îmi pare tare rău că vara asta mi-am tot făcut planuri să ies cu o grămadă de lume dragă mie, din dej, şi nu am reuşit!

de ce e îmi e tot mai greu să mă reîntânlnesc cu prietenii care odata îmi erau foarte dragi? parcă între dej şi cluj ar fi un hău!

cu ce se spală trădarea?

2011-07-27T00:48:00.002+03:00

am încercat de atâtea ori să te iert numai petru a putea sta lângă tine şi să fim cum eram. îmi amintesc perfect cum eram. total nepotriviţi, dar când te priveam în ochi ştiam că eşti al meu şi eu a ta, îmi era suficient să ştiu atât şi puteam să mor în acel moment.

post de fufă

2011-07-01T23:56:00.003+03:00

ok ştiu că-s minunată!

înţeleg eşti super impresionat de spiritul meu ludic, că te atrage gândirea mea pacifistă şi eco, că nu te aşteptai să fiu aşa sensibilă şi să iubesc tot ce mişcă.

înţeleg că te topeşti după zâmbetul meu şi că visezi mereu că-mi mângâi coapsele.

gata, mi-aţi demonstrat-o cu toţii că-s sexi şi că nu am motive să fiu frustrată că n-am ţâţe.

vă mulţumesc tuturor pentru că m-aţi făcut să am încredere în mine.

ACUM: lăsaţi-mă dracului în pace, TOŢI, măcar o zi....

acum

2011-06-28T01:03:00.008+03:00

Şi-am ajuns să nu fiu capabilă să-mi mai vad sufletul, să nu ştiu ce mai simt!

fericire

2011-06-10T13:06:00.003+03:00

mi-e frică de fericire ca de dracu! ştiu că nu vine niciodată singură şi ştiu că în mine nu mai încape triteţe din aia ce vine după ea! chiar dacă am avut-o chiar aici, în mâinile mele, puteam să o sorb, să mă imbăt cu ea, am privit-o în ochi ca pe un duşman şi am dat cu ea de pământ! vroiam să o vă spartă, să dispară, să nu mai fie nimic...

acum vreau doar un super-glue!

mai?

2011-05-05T00:35:00.003+03:00

şi pe când credeam că-i gata, că nu se mai poate, că am ajuns la capătul puterilor, ce se întâmplă? mi se demonestreză că se poate şi mai rău, că mai am lovituri de primit, că ăsta-i numai începutul.

da fraţilor, întotdeauna se poate mai rău, răul la rău trage, şi orice maximă despre zile negre cum se transformă în şi mai negre este adevarată!

după ultimul episod de pe planul sentimental am vrut să-mi focusez energia pe planul semi-profesional până să încep alt serial despre viaţa-mi amoroasă.

aşa că am luat în mână o foaie şi un creion şi-am început să-mi desenez visul. îmi creştea inima văzând că prinde contur. am privit foaia din toate părţile şi mi-am zis: "e perfect"!

dar... a pus cineva mâna pe foaia mea perfectă şi s-a şters la fund cu ea, trăgând apa după fără nicio fărâmă de regret, fără să-i pese cât suflet am pus eu în drămuirea ei.

am rămas cu un singur gând: "unde?"

dacă nici acolo, nici dincolo nu pot, nu-i locul meu, atunci unde pizda mă-sii? UNDE?

durerea

2011-04-20T01:13:00.002+03:00

m-ai făcut să simt că oraşul mă strânge, clujul meu drag, clujul la care am visat toată viaţa. l-ai convins să mă sufoce, am ajuns să-l urăsc, să fug de el. am ajuns înapoi de unde am plecat: o fetiţă tristă într-o cameră goală de mine, o cameră pe care, deşi am trăit în ea ani buni, nu am simţit-o niciodată a mea. înapoi la jurnalul decepţiilor. înapoi la viaţa-mi goală.

la mulţi ani!

2011-04-17T14:56:00.006+03:00

înainte să încep balivernele propriu-zise vreau să le urez "la multi ani" tuturor celor ce au nume de flori, să aveţi un an plin de soare!

mie, de obicei, nu-mi plac onomasticile. de ce să venerz nu ştiu ce om ce, cică, ar fi fost sfânt la viaţa lui? şi de aia mă cheamă pe mine cum mă cheamă? ne... nu-mi place gândirea asta. dar, această sărbătorire e un pic altfel. nu-i cu sfinţi, deşi e o sărbătoare religioasă. astăzi sărbătorim florile, şi curajul lor de a se arăta soarelui. şi, bineînţeles, persoanele care, zi de zi, aduc recunoştinţă acestor fiinţe gingaşe purtându-le numele.

trebuie să mă obişnuiesc cu ideea că, de florii, nu se felicită numai florinele şi florinii ci şi daliile, lăcrămioarele, cameliile, crinele, violetele, vioricile, zambilicile, etc. în prostimea mea era să clachez şi încă destul de naşpa. mă sunase o prietenă ieri, că cică să ieşim duminică că îi ziua ei şi face cinste. eu, în gândul meu, cum dracu' să fie ziua ei? dar accept, cum să nu accept? după ce am închis telefonul, ţuşti pe facebook şi-mi confirm că nu-i ziua ei. o fi nebună? treaba ei, "beutura"-i gratis, ce-mi pasă? până la urmă, azi dimineaţă, am realizat că pe prietena mea o cheamă dalia, şi că dalia e o floare şi am început să mă gândesc: câţi cunoscuţi, pe care nu-i cheamă florin/a, trebuie să felicit?

neputând să-mi răspund am ales această cale, mai uşoară, şi anume acest post, pentru a le putea ura tuturor onomastică fericită!

papucii

2011-04-17T03:08:00.010+03:00

ăă, deci faptele-s clare, nu mai are rost să exemplific ce s-a întâmplat. acum vreau să pun doar accent pe ceea ce simt în legătură cu această decizie a lui.

în mod normal ţi-aş zice că eşti copil, dar, doamne, copiii din ziua de azi au o luciditate în gândire încât încep să-mi regret generaţia.

eşti... "netrăit", ştiu că nu-i un cuvânt, dar exprimă bine ceea ce gândesc. nu cred că "neexperimentat" s-ar potrivi mai bine.

jur că îmi laşi, câteodată, impresia că toată viaţa ţi-ai trăit-o închis, izolat de tot ce înseamnă viaţă. doar nu-i fi fost ceva deţinut din ăla "special", foarte periculos, pe care îi ţin ăia în cuşcă. de obicei ăia-s condamnaţi la moarte, dar tu încă mai ai puls. poate-ai evadat...

sau... şi cred că aici o nimeresc: eşti un răsfăţat! "vai, dar nu cumva să te rănească cineva, puiu' mamii"

zău că ai fi numa' bun drept cobai pentru ăştia ce fac cercetare în sociologie.

nici nu ştii câte nopţi nedormite am trăit încercând să te înţeleg, să mă pun în locul tău, să nu mă arunc spre concluzii pripite, să fac să fie totul bine, să nu fiu afurisita colerică ce acţionează din impuls.

ştii prea bine că "îmi pare rău" nu-mi sunt cuvinte străine. ştii prea bine că nu am un ego atât de mare încât să nu recunosc că am greşit, că nu-s atât de orgolioasă încât să nu-mi văd defectele.

da, da, culegem ce semănăm, ce să-i faci? futu-i mama mă-sii de proverb şi cine l-o inventat!

da' io înţeleg, înţeleg că, din moment ce, nu ştii ce e durerea, copil crescut în puf, nu ai cum să fii conştient de suferinţa ce mi-ai putut-o provoca.

nu dau doi bani pe faptul că nu ştii dacă mă iubeşti sau nu. ştiu unde vom ajunge şi ţi-am zis: "nu te voi aştepta!"

blogul

2011-04-13T00:35:00.002+03:00

da, am avut momente în care mi se părea aiurea să-mi tot scriu necazurile, frustrările sau fericirile pe blog. de ce să ştie toată lumea că azi m-am trezit cu faţa la cearceaf şi-mi vine să-i înjur pe toţi?

asta gândeam, până nu demult, când am avut o revelaţie... bine, de fapt am ascultat pe cineva povestind întâmplări de viaţă şi m-am simţit foarte aproape de persoana respectivă deoarece şi mie mi s-au întâmplat aproximativ aceleaşi lucruri şi am dobândit aceleaşi învăţăminte în urma acelor întâmplări.

mă gândesc că noi, comunitatea cititorilor de bloguri suntem un fel de AA. ne soarbem o parte din energie găsind oameni care să ne semene, care să gândească ca noi, iar on-lineul ne ajută enorm să ne găsim.

o să curgă cu baliverne, pentru că le am. le am pentru că m-am îndrăgostit de viaţă şi pentru că m-am îndrăgostit de viaţă am câştigat o energie ce mă împinge mereu să fac cumva să fiu fericită şi când plouă şi suflă vântul şi e frig şi mă simt respinsă de toată lumea.

o să curgă cu baliverne pentru că vreau să insuflu această energie si celor din jurul meu.

o să curgă cu baliverne pentru că vreau să cunosc oameni ce-mi seamănă!

să balivernăm, dară!

aş vrea să te întâlnesc, iubitule!

2011-04-02T23:29:00.003+03:00

daca pot să-ţi simt prezenţa înseamnă că nu eşti departe. câteodată eşti aşa de viu în mine, încât te caut în ochii oricui mi-e aproape. o să te caut, o să te caut până te găsesc!

încă una de pe tren

2011-04-01T23:32:00.005+03:00

azi m-am trezit cu un singur gând: să mă văd acasă, la dej, în faţa maşinii de spălat îndesând haine! rău îi când se strică maşina de spalat de pe etaju' tău şi nu poţi face niciun mişmaş ca să speli la alt etaj!

fiind împinsă de visu' ăsta, mă trezesc io în gară la trenu' de 14:28 (tren cu care nu m-am mai dat veci pururi). toate bune şi fumoase, până văd trenu': ruginit, etajat, cu toate uşile deschise şi cu luuuumeeee, lume multă cu şi mai multe bagaje. ok, îmi fac curaj, urc şi-mi explodează în nări un miros de caş, caş din ăla adevărat, miros ce persista în fiecare vagon, şi lumea vorbea despre "mărs la uăi", şi se stătea în picioare sau peste bagaje.

cred că am mai scris, dar o să repet, în tren întotdeauna sunt locuri, trebuie doar să ai răbdărică, să răzbaţi printre bătrâni şi praşcalăi, şi bineînţeles, să întrebi zâmbind oriunde vezi loc gol, dacă nu cumva e liber.

după ce mi-am găsit loc, nu m-am mai simţit deranjată de miros, mi-am adus aminte de copilărie când o ajutam pe oma să prepare laptele de la "uăi". ştiu că pentru telemea şi urdă trebuia să fiu prezentă, pentru că sunt preferatele mele!

oma? mda... aşa îi spun eu bunicii mele de la ţară, de când eram mică. se pare că eram ceva super-geniu şi primele mele cuvinte au fost în germană, sau o fi greşit "barza" adresa, sau am rămas setată pe limba ce o utilizam în viaţa anterioară ( există o mare probabilitate să fi fost hitler). oma înseamnă bunică în germană, şi mi s-a făcut dor de ţăranii mei (de ce sună wrong spus aşa?) poate reuşesc să-l conving pe tata să mă lase să conduc până la ei.

visul nostru

2011-04-01T21:28:00.004+03:00

e frumos să visezi cu ochii deschişi, însă e mult mai frumos să visezi vorbind cu cineva despre "ce vom face", chiar dacă ştim că nu avem şanse să obţinem ce ne-am propus, pe moment o să ne simţim bine, puternici, vom avea lumea la picioare!

totuşi, care erau şansele să avem amândouă acelaşi năcaz?

important e să încercăm, poate, poate reuşim!!!

teamă

2011-03-28T03:25:00.002+03:00

mi-e teamă că nici măcar de dragul lui nu o să te pot uita!

cugetare

2011-03-27T06:11:00.005+03:00

la ora asta, târzie în noapte, pentru mine, pentru alţii e, probabil, dimineaţă devreme (06:13, ar fi fost 05:13, dar acum trecem la ora de vară, yeeey!!), mă roade o cugetare: de ce nutella din străinătate e muuult mai bună decât nutella de la noi?

saaaaluuuuut, lume!

2011-03-27T01:08:00.010+02:00

gata, mi-am propus să revin pe blog! tare mult mi-a lipsit, însă, de fiecare dată când simţeam nevoia să mă exprim în "public" nu îmi găseam motivarea necesară aşa că am tot adunat în mine tot felu' de frustrări.

nu contează asta acum. trebuie să ne încrustăm memoria cu momentele frumoase care ne-au făcut fericiţi, cum or fi ele, mari sau mici!

încep cu cel mai recent: "ora pământului". vă spun sincer nu ştiu care îi diferenţa între "festivalul

luminii", "ziua pământului" şi chestia de azi, dar eu m-am bucurat, pentru că a fost un bun prilej de a scoate aparatul din casă!

deci aşa arăta piaţa unirii, adică aia cu matei corvin!

înainte de stingerea luminilor:

după stingere:

acum, să explic ce reprezintă poza, nu de alta, dar dacă nu mi se zicea nici eu nu mă prindeam!

lumânările sunt aranjate sub forma hărţii pământului, iar mai în spate, oamenii ce ţin în mâini candele sunt aranjaţi într-un 60 gigantic.

au mai fost jonglerii cu focul:

şi să nu-i uit pe oamenii frumoşi ce ne-au încântat cu chitările lor:

ăăăă, vroiam să mai zic o chestie: să mă pupe în fund toţi cei ce au zis despre aparatul meu, nikon d3000, că nu e în stare să facă poze cu iso 1600. aproape că v-am crezut, ni, vedeţi? POATE. atât.

vreau să devin zână

2011-01-28T01:27:00.002+02:00

vreau să devin zâna, zână adevărată!

povestea a început demult, cam pe când aveam vreo 7 ani şi au început să apară rând pe rând verişorii mei. acum sunt 6 în total, cu vârste cuprinse între 14 şi 4 ani şi toţi mă adoră, nu ştiu de ce, ştiu doar că, atunci când vine vremea să ne luăm "la revedere" le văd feţele pline de regret sau lacrimi, în funcţie de vârstă. îmi place să mă joc cu ei şi să le citesc poveşti, accept orice rol: supererou, monstru infriorător, caluţ, prinţesă, de toate. nu ştiu cum de reuşesc să mă prostească să le indeplindesc toate poftele.

în clasa a 12-a mi-am căpătat reputaţia de zână din cauza pozei de album. nu aveam coroniţă, baghetă si rochiţă roz, însă aveam parul lung, lung şi multe, multe bucle, fapt pentru care diriga mi-a scris în album ceva de genul: "nu ştia dacă să devină programator sau zână".

acum ştiu: vreau să fiu zână, zâna tuturor copiilor!

şi acuma să vă fac şi pe voi să plângeţi! (eu ascult+vizionez pe "repeat" clipu' ăsta de juma' de oră şi am nevoie de şerveţele. domne trist poate să fie!)

aripi

2010-08-30T13:19:00.004+03:00

simt că mi-au crescut aripi şi vreau să le folosesc. nu ştiu de ce am sentimentul ăsta pentru că nu mai am stabilitatea financiară pe care o aveam iar, ceea ce vine, ei bine, nimeni nu poate şti cum va fi. tu mi-ai spus că am aceste aripi şi vreau să zbor într-un loc unde nimeni altcineva să nu mai ştie de mine, să fim doar noi. să nu mă vadă nimeni cum plec, să-şi dea seama dupa un timp şi să realizeze că m-am evaporat in fericire, că sunt una cu ea. să nu trebuiască să le spun decăt: "sunt bine, nu-ţi face griji" şi să se mulţumească cu atât. vreau, vreau, vreau să ies din colivie, acum!

tata

2010-08-16T14:57:00.005+03:00

nu cred ca sunt cuvinte prin care să pot descrie ce om minunat este tatăl meu, dar sunt cuvinte prin care pot spune că sunt mândră că sunt fiica lui şi mă bucur enorm că îi seamăn.

cred că într-o zi cineva va realiza şi despre mine acest lucru, chiar dacă acel cineva va fi copilul meu.

aşa-s eu şi tata... nişte nenorociţi. aş putea da vina pe gene. avem multa dragoste de dat şi prea puţină de primit. iertam prea uşor, iar cei pe care-i iubim ne rănesc necontrolat.

nu înţeleg de ce nu am fost niciodata fetiţa care să-i sară în braţe când se întorcea din delegaţii. nici nu ştiu când l-am îmbrăţişat ultima dată sau dacă am făcut-o vreodată. dar nu asta regret cel mai mult.. ştiu că tata ar fi putut fi un pireten bun, care să mă sfătuiască şi să mă încurajeze când aveam nevoie, insă nu am ştiut niciodata cum să îi cer asta.

tata are mereu încredere în mine, nu înţeleg de ce. or fi genele alea... suntem nişte naivi amandoi.

te iubesc, tati!

i love rock'n roll

2010-07-29T02:34:00.005+03:00

s-a întâmplat ca acum, după vreo 2-3 ani de căutări intensive, să-mi gasesc pierce-ul mult dorit, pierce de ureche, în ţările nemedievale se numeşte pierce industrial. şi tot acum am redescoperit piesa "i love rock'n roll", care ferească sfantu' NU-i a lu' britney spears! piesa asta ştie toată lumea ca e cea mai tare, ever! ştiam io că e cântată de o anume joan jett, or something, eu mă bucuram de muzică, retsul... detalii nesemnificative.

în seara asta am avut chef să mă uit la un film cu roackeriţe, că doar noh...în sfârşit mi-am îndeplinit visul din adolescenţă, parcă m-a apucat o poftă de rockăit, beţie, vamă...stuff, aşa că am apelat la "oracolul" meu, meaning my boyfriend: "recomandă-mi un film, recomandă-mi un film", el: "ce gen", io: "cu rockeriţe" (am inventat un nou gen cinematografic), el că ăla, că ăla, ştiţi voi cum îi cu băieţii, îs ei deştepţi, informaţi şi le ştiu pe toate, însă numai când nu trebuie.

mă duc io pe imdb şi o caut pe kristen stewart, aia cu toiletu' (twilight), partea bună e că am văzut filme cu ea de dinainte de toilet şi cum am vazut-o mi-am zis: "ce tare-i tipa, aş fute-o". so, am văzut lista de filme, aleg the runaway....în gându' meu: "whatever, să vedem ce-o fi şi cu ăsta", boon, mai caut vreo şepte filme, că doar am un net de câcat, de ce să nu se descarce toate odata ca să aibă măcar un motiv serios să se blocheze. într-un final mă uit la film!

deci... ce tare eeee!!!! recomand recomand. vă daţi seamă că dacă scriu pe blog despre el înseamnă că îi chiar fain (eu nu prea mai scriu).

îi despre o trupa care chiar a existat, începuturile lui joan jett, am căutat pe wiki şi toate detaliile is foarte fain surprinse în film, până şi costumaţiile de la concerte. m-a surprins foarte mult joan prin atitudinea ce a avut-o după the runaway, mi se pare foarte de apreciat un om care are a avut o asemenea cădere (din lumina reflectoarelor în câcat) şi care se ridică şi dă lumii o piesă nemuritoare precum "i love rock'n roll". eu cred că joan ar putea trăi bine merci numai de pe urma acestei piese. bravo ei.

braids braids braids!!!

2010-07-04T23:02:00.004+03:00

anu' ăsta universitar am avut păr în cap (de lungime medie) şi ne-am dat seama, io cu timi că ştim amândouă să împletim în spic. partea naşpa îi că nu pot să o iau cu mine pe timi în buzunar şi să o pun să îmi facă păru cănd am eu chef, dar a fost fain când ne tot împleteam una pe alta.
azi am dat peste o gramada de tutoriale faine pe youtube. si primul pas a fost sa invaţ să-mi împletesc singura spicul (învăţ...mă rog, să exersez astfel încât să pot să ies pe stradă cu parul împletit de mine ), apoi am învăţat să împletesc în mai multe moduri: în2, în4, în5, spic invers şi altele. abia aştept să fac pe cineva. de sunteţi prin cluj, aveţi paru' lung, să ştiţi că îmi face plăcere să împletesc, gratis!
ma dor mâinile de mor de la cum m-am tot frezat. asta înseamnă că nu mă mai gândesc dacă să mă tund sau nu, îi clar ca îmi las iar părul lung lung ca şi în liceu.
pun un singur clip, cu spicul invers pentru că m-am întrebat multă vreme cum se face. SPIC INVERS

restante, joburi si alte griji

2010-07-02T20:09:00.003+03:00

m-am procopsit cu două restanţe pe toamna, deocamdata nu e tragică situaţia, dacă nu le trec în septembrie nu ştiu cum o să fie.
am cel mai tare job din lume! însă nu e suficient pentru a ma putea întreţine, e aşa pt a câştiga o ciocolata, cel mult o bluză.
am gasit un job la call center fară să depun absolut niciun efort, insă am intrat într-o stare de panică şi am renunţat la el. acum...caut şi caut... nu ştiu unde o să rămân peste vară, dacă are rost să rămân, îs în ceaţă. m-aş duce la mare să-mi caut ceva însă al meu are practica la cluj, şi nici nu vrea să vină cu mine.
să plătesc căminul încă o lună? dacă nu-mi găsesc nimic? să mă decazez? dacă îmi găsesc totuşi ceva? acasă să stau nu vreau!

just another scrap

2010-06-27T19:26:00.004+03:00

adun scrapuri. adun frici, reproşuri, neînţelegeri, uri, gânduri, le adun şi nu le pot elibera.

minţi!

2010-05-27T19:00:00.003+03:00

minţi! da, tu! nu te mai tot uita în spate, despre tine vorbesc.

să mă exprim? nici nu ştiu cum să fac asta... nu ştiu altfel decât cum am făcut-o toată viaţa: spunând ce simt, ce cred atunci când vorbim. tu vezi în gândurile mele reproşuri şi nicidecum teama ce zace în mine.

ce trebuie făcut în astfel de situaţii? crezi că pot să ţin în mine? ţin de ieri în continuu şi simt că explodez! de ce trebuie să complici totul? de ce nu poţi renunţa? de ce nu ai lăsat-o unde era?

d3000

2010-05-23T16:00:00.006+03:00

mie mi-e frică de albine. le respect şi le apreciez munca, dar mă ţin departe de ele pentru că mă înţeapă chiar dacă nu intenţionez să le fac vreun rău. m-au înţepat de-a lungul timpului de nenumărate ori în cele mai ciudate părţi ale corpului. ţin minte cum făcea toată lumea mişto de mine pentru că şchiopătam din cauză că m-a muşcat o albină de talpă. "cum să te muşte de talpă?", "te-a muşcat? da' a avut dinţi mari?"

după nenumărate episoade de: salivat în faţa vitrinelor, urât japonezii/chinezii, strâns bani, cercetat oferte, căutat ce-i mai convenabil, şi alte bla bla bla-uri, am făcut-o! (evident, împinsă de la spate) . mi-am spart "puşculita", adică lichidat contul de la cec şi burselele de la bt, şi mi-am cumpărat aparat foto. cred că moment mai prost nici nu îmi puteam alege, criză, băse ne promite că ne înjumătăţeşte bursa şi ne dublează regia de cămin, vremuri grele. mă gândesc că cumva, cumva tot va fi bine, nu?

bijuteria mea se numeşte nikon d3000 şi o ador! deşi m-am uitat la nenumărate tutoriale momentan mi-e imposibil să reţin când şi care funţie să o folosesc, doar practica mă poate învăţa!

următorul meu "proiect" e să mă întorc în grădina botanică, la copăcelul cu albine mai exact şi să mă aproprii cu mai mult curaj de albine ca să le pozez, evident şi să mă întorc acasă neatinsă de acul vreuneia.

anemona

2010-05-05T22:56:00.005+03:00

bine că te-ai făcut roşcată! ai faţa roşie de la bubele coşurilor şi tu te-ai gândit că ar fi bine dacă le-ai scoate în evidenţă atrăgând atenţia asupra capului făcându-ţi părul roşu!

nu-i înţeleg pe oamenii ce nu caută să-şi ascundă defectele. mă refer la defectele astea penibile cum ar fi coşurile, normal că o aluniţă nu o poţi vărui cu fond de ten pentru că oricum se va vedea... la aia îi bine să-i dai pace.

puii mei, ai cur, poartă pantaloni strâmţi, ai tâţe (şi piept fără negi, ferească sfântu' ce-am văzut pe drum într-o zi...), poată decolteu, nu te va critica nimeni, dar daca ai bube pe faţă nu te face roşu morcoviu în cap!

şi...care-i faza cu ţigările pe masă? vrei să vadă lumea ce "bag girl" eşti tu? rooooarrrr!

totuşi...eşti la facultate, locul unde se presupune ca vii să te cultivi, să te formezi, să devii inginer, ce meserie respectată...inginer...şi tu stai cu pachetul de ţigări desfăcut pe masă în amfiteatrul plin de studenţi în timp ce profesorul se chinuie la tablă să-ţi explice cursul!

da...de-aş fi unul dintre cocălarii cu mănuşă fără degete pe mâna cu care îmi ţin telefonul la ureche în timp ce îmi conduc porche-ul ce tocmai l-am închiriat pentru a da ture în piaţa matei în speranţa că voi agăţa ceva şi te-aş vedea...aş crede că eşti o nespălată şi nu te-aş lăsa să te urci în maşină... nu de alta dar mi-ar fi frică să nu mă pună ăia de la închirieri la plată în plus că le-am infectat maşina cu cine-ştie-ce fungi.

tot din categoria "de pe la facultă"
domnişoară frumuos aranjată cu cămăşuţă pe ea, dedesupt un maieu negru...totul pare ok... ÎNSĂ....maieu negru cu PAIETE, sclipici, din ăla cum numai în obsession vezi!

anemona mi se pare un nume aiurea pentru că mă face să mă gândesc la anemometru.

dragoste pentru cluj

2010-04-06T23:17:00.014+03:00

pe blogu' lu' pery am găsit o chestie faină, cică cum îţi dai seama că eşti din cluj

1. …te-ai săturat să vezi statuia lui Matei Corvin acoperită de schele;(true)
2. …nu știi care sunt străzile Bolyai Janos, Hermann Oberth sau I.C. Brătianu, deși treci zilnic pe ele;(true)
3. …ajungi mai repede la Viena decât la București;(chiar că da)
4. …faci diferența dintre Nico și Big Apple;(ce?)
5. …știi de ce a ars de fapt Janis Stuf;(no bine...)
6. …ai trăit experiența șaselui de dimineață;(probabil)
7. …te-ai enervat când ai văzut „noua” Piață a Unirii;(da)
8. …știi înjura la fel de bine, atât în română, cât și în maghiară;(eh...ştiu şi în maghiară)
9. …numești Bucureștiul „Lamitici” ;(de fapt...altfel, dar tot acolo bate)
10. …știi cine își dă întâlnire noaptea în Parcul Mare și în Pădurea Hoia-Baciu;(nu ştiu)
11. …Stii lucruri ciudate despre catacombele din Piața Unirii, Anna Báthory, sau casele de toleranță de pe actuala stradă Dragalina;(mai am de învăţat)
12. …trăiești într-un oraș cosmopolit: tramvaiele sunt nemțești, autobuzele franțuzești etc.;(da)
13. …ai auzit de locuri precum Someșul Rece, Șuncuiuș, Poiana Zânelor;(da!)
14. …asculți „Radio Impuls” de dimineață;(da, obligat forţat)
15. …faci diferența dintre moți și mocani;(bineînţeles)
16. …știi ce este un mitic și un sudist;(cam acelaşi lucru)
17. …te întâlnești cu prietenii „la clopot” sau „la coada calului”;(nu,chiar nu)
18. …îți duci prietenii străini în Janis;(bineînţeles)
19. …când vrei să-ți faci abonament pe transportul în comun, ai nevoie de poză, bani (mărunți!), și mult timp la dispoziție;(ohoho...)
20. …eviți mașinile cu numerele IF, IL, MH, DB și știi că toate maşinile cu număr de București sunt, de fapt, luate în leasing;(da)
21. …respecți așa cum se cuvine o Varză á la Cluj, o sticlă de Ursus și un Vargabéles;(niciodată nu mi-o plăcut varza a la cluj)
22. …calculatorul tău de la serviciu are instalată tastatura în limba maghiară;(bine că nu lucrez)
23. …te întrebi de ce e orașul atât de aglomerat la ora la care oamenii ar trebui să fie la serviciu;(să ştii că da)
24. …habar n-ai de ce pe dealul care oferă cea mai mare vizibilitate din oraș e o cruce imensă;(da)
25. …știi cine au fost Lulu, Ionică şi Generalu și apariția unui individ îmbrăcat din cap până-n picioare în culori fosforescente nu te mai surprinde;(nu ştiu cine-s ăia)
26. …numele a peste jumătate dintre colegii tăi de clasă se termina în „-an”;(există secţia de unguri)
27. …știi ce înseamnă lucicoș, a duhăni, fercheș, mintenaș și a țuca;(da)
28. …când erai mic, te dădeai în „hintă”, trăgeai linii drepte cu un „liniar” și jucai mâță fără să știi ce-i aia „leapșă”;(da, nu toată lumea trăgea linii cu liniarul?)
29. …recunoști „boactării” înainte să se suie în troleibuz;(încep să-i recunosc)
30. …ești student la / ai absolvit / predai la / lucrezi pentru / ai avut cel puțin de câteva ori în viață de-a face cu Universitatea Babeș-Bolyai;(nuuu, mo scutit Dumnezo')
31. …știi că Piezișa nu e o stradă, e o atitudine;
…faci diferența dintre „servus” și „servustoc”, știi ce înseamnă „Szia!”și te uiți ciudat dacă cineva te salută cu „Bună!”;(da)
32. …ai fost cel puțin o dată la băut pe Cetățuie;(mă, nu da am tot plănuit băută şi....)
33. …90% din călătorii de pe autobuz au peste dublul vârstei tale;(daaaaa)
34. ..știi ce este kürtős kalács și chiar îți place;(încă cum)
35. …ai fost pe platoul Sălii Sporturilor, la Festivalul Berii;(da)
36. …știi cel puțin 5 moduri de ajunge din Piața Avram Iancu în Piața Păcii;(care-i piaţa păcii?)
37. …ești convins că Clujul e cel mai „fain” oraș din țară;(da)
38. …îți amintești de când s-a schimbat traseul șaptelui și de toți cei care încurcau troleibuzele;(nu)
39. …toate locurile au pentru tine două silabe: Memo, Doro, Cetă, Inso, Matei;(da)
40. …știi că U e mai mult decât o literă din alfabet;(da)
41. …te întrebi zilnic dacă avionul ăsta o să aterizeze în capăt pe Dorobanților;(da)
42. …„îți iei palme” dacă trimiți o fată pe Calea Turzii;(no, lol)
43. …știi că Avram, Matei și Mihai nu sunt simple nume;(da)
44. …folosești „no” și „ioi” ca semne de punctuație;(da)
45. …ai mâncat cel puțin o dată pită cu unsoare și ceapă în baruri;(nu, da-s tânără)
46. …când spui de unde ești, lumea te întreabă de Funar;(da)
47. …cunoști locuri precum B-dul Petru Groza, Str. 6 Martie, Piața Libertății sau Parcul Engels;(ăăă, nu)
48. …ai colegi „de facultă”, cu care ai cursuri „pe 8”;(da)
49. …România de dincolo de Apahida are pentru tine o existență mai mult teoretică;(api is din dej, da dincolo de dej nu stiu ce se intâmplă)
50. …toate mărcile par a începe cu „Napo” sau a se termina în „de Cluj”;(da)
51. …rostești „oa” într-un singur sunet;(da)
52. …îți amintești când Diesel era singurul bar nou din centru, iar Metro singurul magazin mare de lângă oraș;(da)
53. …asculți Paprika Radio, chiar dacă nu știi ungurește;(wtf?)
54. …știi că Bulgaria nu e o țară, Observatorul nu-i observator, Irisul nu-i neapărat o parte a ochiului, Bună Ziua e mai mult decât un salut, Dâmbul nu-i un dâmb oarecare, Chios nu e o insulă din Grecia, iar Borhanci nu-i un nume de țigan;(da)
55. …ai șezut vreodată pe o bancă „tricoloră”;(da)
56. …cel puțin o treime din oraș se află în spate la Sora;(da)
57. …schimbi avioanele la Budapesta;(hă?)
58. …folosești denumiri prescurtate – BCU, UBB, FSEGA și te aștepți ca toată lumea să știe ce înseamnă;(clar! mai ales "tre sa învăt la TSRA, mă, ce plm nu înţelegi? îi TSRA")
59. …mergi la Tarnița ca la piscină, numa’ că mai off-road;(nu)
60. …nu ești surprins când cineva îți spune că locuiește „în groapă”;(ba da! ce-i aia?)

latter edit: am aflat de groapă, de fapt ştiam

pleeeec...pe marte :)

2010-04-06T18:40:00.007+03:00

totuşi, nu-s smiley, deşi parcă acolo aş pleca din cauza timpului ce urmează să-l petrec pe drum.

în sfârşit momentul mult aşteptat bate la uşă! mâine plec la chişinău!!!

îs foarte curioasă cum se va desfăşura un city rally in moldova, cum ar reacţiona oamenii? de fapt sunt curioasă cum ar reacţiona şi clujenii la manifestările unei găşti de nebuni. parizienii sunt prea obişnuiţi cu tot felu de ieşiri nelalocul lor. erau destul de receptivi atunci când le-am cerut un obiect de-al lor în schimbul unei ţâţe de cauciuc (am primit o cutie de bomboane!!!).

ştiu că alta e situaţia cu noi, europenii de est. asta nu înseamnă că nu ne vom distra pe cinste!!! sper doar să nu plouă, să fie soareeee şi căldură!

no, merci protv-ule

2010-04-04T00:48:00.013+03:00

căutând dracu' ştie ce pe minunatul google am dat de următorul titlu:

"Mădălina, vaca eroină!"

totuşi, fiind un post de ştiri respectat şi cu audienţă mare şi având în vedere că numele de mădălina este un nume destul de des întâlnit mai ales printre persoanele de sex feminin născute după 89' nu puteaţi să vă rezumaţi la titlul: "vaca eroină", prin care să nu jigniţi pe nimeni? puteaţi menţiona numele vacii în reportaj, dar cum suntem cetăţeni ai ţării unde au valoare doar glumele de prost gust, trebuie să acţionăm ca atare.

nu mă deranjează faptul că badea X şi-a botezat vaca mădălina, mi se pare comic, însă e de prost gust stilul celor de la protv de a atrage atenţia.

ştirea cu pricina aici.

să nu uităm că una din viţeluşe se numeşte irina!

ceartă (fragment)

2010-04-03T20:42:00.006+03:00

Am cunoscut odat-o fată
Ce era sangele meu scurs
Pe-o foaie albă, nepătată
Conturul macului parcurs
Şi printre tonurile-n roşu
Părea şi ea, ce eram eu
Aproape tot, doar acel roşu
Doar el, el nu era al meu.

(născocirile lui)

muie românia

2010-04-02T22:54:00.008+03:00

hm...e oare prea dur titlul?
NU!
îşi bate joc statul de noi, cetăţenii?
DA!
avem ce face? există vreo instituţie care să ne apere?
NU! totul e corupt TOTUL!

direcţia paşapoarte. drumul pare simplu, la fel ca acum 5 ani, cel pe care toată lumea îl ştie... taxă la CEC 100 de lei, stat la coadă, poză, semnătură, peste o săptămână ai paşaportul în mână!
aha... o laie! la CEC: "ce paşaport doriţi? simplu sau electronic?"
"ăăăă, simplu"
"212"
"cât?"
"212"
"ăla simplu?"
"da, nu aţi fost la paşapoarte? e 212"
"atunci...mnu....mulţumesc"

ceeeeeee? dacă vrei să te tirezi din gunoiu' ăsta de ţară există două opţiuni: îţi faci paşaport ca pe vremuri numai că îi musai să dai 100 de lei în plus ca să îl faci in regim de urgenţă! când am zis io că mi-l trebuie în două ore? de ce mă obligi să pătesc taxa aia? de ce nu există opţiunea fără suprataxă? şi mai îi şi valabil numai pe un an. sau...paşaport electronic de 265 lei, valabil 5 ani pentru persoanele sub 25 de ani! dar ce se eliberează în 20 de zile lucrătoare.
merită respect instituţiile statului ce schimbă legislaţia cum le taie capu' impunând taxe tot mai mari cu fiecare schimbare?
NU!

sunt mândră că sunt româncă, aşa ne-am născut noi ăştia de pe valea someşului cu mândria asta în sânge însă de fiecare dată când mă lovesc de vreo treabă cu statul mi-i ruşine!

să nu mă apuc de RATUC.... mai bine închei aici!

doar o altă filă de basm

2010-04-01T16:41:00.007+03:00

s-a întâmplat în 28 martie 2010, CONCERT ALTERNOSFERA la cluj-napoca!!!

din păcate s-a ţinut în club ring, a fost ca şi faza "concert vama în obosession ".

cu o seară înainte a fost concert phoenix în polus de la 20:oo, vroiam să merg însă exact de la acea oră, acea dată aveam programat altceva, totuşi gândindu-mă că s-ar putea să se întârzie măcar cu o oră începerea concertului am mers până în polus cu speranţa că o să prind măcar zece minute de concert... da de unde... era terminat bine pe când am ajuns.

pe afişele cu alternosfera scria ora 20:00, aşa că la opt fără câteva minuţele am fost prezenţi la uşa ringului unde ni s-a zis: "nu s-a deschis"

"în cât timp să revenim?"

"jumătate de oră"

ok, am mers de mi-am luat un sandwich, am mâncat, au trecut vreo 40 de min... şi mă duc iar la concert...."nu se poate intra"

pula amu'.... ce câcat are dacă intru şi beau liniştită o bere, n-au decât să-şi fută ăia sculele cât vor, ce-mi pasă mie?

într-un final am intrat, cei de la todo îşi zdrăngăneau instrumentele... ne-am pus şi noi la o bere (minuscula şi scumpa) şi am aşteptat, da-de da-de începe...

între timp am mai văzut un moldovean pe care-l cunoşteam şi l-am chemat la masă cu noi să nu stea săracu' singur în picioare sau proptit de vreun perete, după care am mai vazut pe unu' ce era cu un prieten, una peste alta m-am trezit la masă singură cu 4 moldoveni! de fapt... cam toţi de pe acolo erau moldoveni nu ştiu zău dacă eram 5 români!

văzând că nu sinchisesc să înceapă am mers în booha să bem şi noi o bere adevărată, că aia de fiţe de 0.33 mi-o uscat buzunaru'.

pe când ne-am întors au început şi ăia de la todo să cânte, dapoi.... era un emolău ce grohăia şi se manifesta tare comic, cu maieu roz şi tunsoare <ştiţi voi de care>, dădea din cap mişcându-şi mâna ca o piţipoancă. măcar m-au amuzat...

iar într-un aşteptat final au venit pe scenă şi cei de la alternosfera... nu sunt cuvinte care să descrie un concert alternosfera, trebuie trăit!

dând cu capul de cer

2010-03-28T01:30:00.008+02:00

am văzut un nor perfect pentru doi. nu oricare doi, noi doi. am vrut doar să-l probăm dar ne-a prins şi am început să luăm altitudine. captivi ai norului am urcat şi am urcat până acum ce... am dat cu capul de cer.

trebuie să-mi doresc să cobor. cum să-mi doresc aşa ceva odată ce am cunoscut raiul? nu sunt supraom să mă pot exila în iadul cotidian! tu ai putea? ne-am înălţat întru iubire împreună şi e minunat aici sus.

am rămas în ochii lumii ca doi protagosnişti de basm ce "au stat o zi şi o noapte la foc".

noi nu avem nevoie de lume, lumea poate şi fără noi...atunci DE CE?

asta-i menirea omului: neîmplinirea!

deci vrând, nevrând trebuie să mai cobor printre oameni! "ce mai faceţi? cum vă simţiţi?"

eu incerc să învăţ să folosesc "liftul". ajunsesem chiar prea în afara lumii. ca în "the truman show" am atins decorul...

de spus n-am numai poveşti cu prinţi şi zâne şi viaţă roz.

îmi amintesc de rev... jucam jungle speed şi beam şi jucam şi beam şi m-am ameţit bine, bine de tot de a fost nevoie să ieşim la aer. am intrat în ceaţă odată cu păşirea pragului. parcă la un moment dat m-a tăiat pişarea şi am mers "departe" şi am urinat la baza unui gard de sârmă, iar la întoarcere am zărit un foc şi ne-am apropiat de el. ştiu că era nesupravegheat. şi a început să tot rupă copaci să-mi facă un foc mare că-mi era firg. din suta de oameni, noi eram singurii ce am stat la foc de tabară. s-a mai apropiat un cuplu de noi, dar atunci am început să devin posesivă şi să le induc cumva ideea că noi suntem stăpânii acelui timp şi spaţiu. aşa că am rămas noi doi cântând...alternosfera şi făcându-ne declaraţii cum numai noi ştim.

nu ştiam că, de sus, lumea ne privea... .

când s-au terminat lemnele şi am început să simţim frigul am luat-o spre cabană târâind după noi căştile :(. când ne-am dat seama rămăsesem doar cu un fir.

expoziţie

2010-02-20T18:34:00.006+02:00

of... trebuia joi seara să postez un articol despre expoziţia asta, dar am ajuns prea târziu şi prea obosită acasă.

ideea e că am stat până târziu să o amenajăm frumos că urma să vină şi doamna udrea, printre alţi aleşi ai poporului.

totuşi mi-a plăcut faptul că în bastionul croitorilor am fost numai noi... cinci persoane şi am putut umbla pe unde am vrut!

deci... dacă vreţi să vedeţi ce am lucrat eu o după-masă întreagă, până după 12 noaptea sau pur şi simplu vă pasonează egiptul antic treceţi pe la baba novak!

o labă tristă

2010-02-13T21:07:00.010+02:00

fiind mereu înconjurată de băieţi, am învăţat că există mai multe tipuri de labă (eu credeam că toate-s triste).

sfântul valentin pentru mine e ca o labă tristă. adică recunosc că îi foarte "folositoare" această sărbătoare tinerilor până în clasa a opta că no, poţi să vâri în rucsacul colegului/colegilor o felicitare cu o inimioară pe care să scrie "be my valentine", anonimă bineînţeles, iar apoi să aştepţi ca el să ghicească că-i de la tine şi să te pupe pe obraz. logic că, în cazul în care ghiceşte (adică dacă nu-i tâmpit că doar ştie ca te holbi la el de două ceasuri cu un motiv anume), îi spui că.... "pfu... asta?...um...îi un nimic... am dat la mai multi, aşa se face azi".

totuşi această sărbătoare este de o mare însemnătate şi pentru ăştia mai bătrânei (nu mă refer la cocalari că ăia nu-s trecuţi de clasa a opta, d.p.d.v. al dezvoltării intelectuale) numai că una negativă (remember last year?). ce nasol îi să vezi pe toate gardurile pozele cuplurilor în diferite ipostaze, să auzi pe la radio, tv şi orice altă sursă media că "azi îndrăgostiţii fac.../merg....", să vezi tarabe cu câini şi iepuraşi bot în bot (şi ăia au cu cine se pupa!!). până şi google-u' are inimioară! e frustrant. şi atunci VREI, vrei şi tu măcar o futuă de bombonică în formă de inimă.... dar nu-i cine să-ţi ofere. nu-ţi rămâne decât să îţi iei ciocolata în braţe şi să te uiţi la ştiri cum arată că toţi îs fericiţi, după care urmează filmul cu tematică...

şi normal, mai sunt şi cei care n-au nevoie de o zi a îndrăgostiţilor pentru că nu sunt chiar atât de singuri sau au absolvit a opta sau pur şi simplu trăiesc şi se bucură de o astfel de zi în fiecare moment al vieţii lor.

ce fac eu pe 14? haha... that's a secret you'll never know.

no bine no... hai că vă spun: învăţ pentru restanţe şi aştept dragobetele. nu-l aştept că am io fiţe de patrioată acum ci pentru că cică de dragobete se petrece miraculoasa luptă dintre iarnă şi primăvară. o să mă duc afara şi o să urlu din toţi rărunchii: "mori iarnă, mori!!!".

aropo... ieri sau alaltăieri am ieşit afară şi mirosea a primăvară! aţi simţit? era cald, plăcut şi-am... răcit , oricum a fost fain !

pur si simplu: am tras!

2010-02-08T23:55:00.004+02:00

le ştiam doar prenumele: laura şi laurenţiu. mi le-au comunicat cei doi coechipieri ai mei în timp ce stăteam să-i pândim. eram toţi la colţul vestic al clădirii unităţii din spatele căminelor din observator, acolo unde era, cândva, terenul de sport. colegii îmi erau chiar lângă zid, iar eu în spatele unui tufiş, vedeam perfect intrarea principală. în timp ce îmi pregăteam arma băieţii îşi pasau unul altuia sarcina de a apăsa trăgaciul. discuţia le-a fost întreruptă de sunetul armei mele. au amuţit instat şi şi-au întors privirile spre mine. am tras aer în piept şi am mai tras o dată. laura a fost prima în vizorul meu. o femeie frumoasă înaltă, păr buclat prins într-un coc tip banană. avea palton muştar pus pe umeri. nu i-am văzut decât profilul, dar a fost suficient să-mi dau seama că era o femeie frumoasă. în mintea mea aşa a rămas, aşa va fi mereu: o femeie frumoasă. îl ţinea pe laurenţiu cu braţul drept. s-a prăbuşit în tip ce braţul mângâia partea stângă a bărbatului. acum era pe jos, cu profilul stâng spre exterior, încă i-l mai vedeam. laurenţiu nici nu apucat să-şi dea seama ce i s-a întâmplat laurei căci a şi urmat-o. m-am întors spre colegii mei, aceştia erau încă muţi aşa că am plecat. m-am simţit vinovată maxim cinci minute, după care mi-am continuat rutina obişnuită.

sinusoida

2010-02-01T23:34:00.006+02:00

dacă blogul meu ar fi o carte acum aş începe să scriu volumul doi. dacă până acum am scris despre ofuscări adolescentine, acum simt nevoia sa scriu despre cum mi-am dat seama că viaţa e pur şi simplu SIMPLĂ. staţi liniştiţi, o să urmeze şi volumul trei... căci doar ce urcă trebuie să şi coboare... mai putem spune că nu suntem înconjuraţi de matematică când vedem clar că viaţa e o sinusoidă? dar până la acel volum trei am de trăit o viaţă liniştită, sunt studentă, mă doare în pulă (doar nu-s la poli degeaba)!

oamenii vor răni mereu. dacă m-am resemnat cu ideea asta nu înseamnă că sunt şi de acord, însă ce pot face eu? de trăncăneli despre oamenii secolului nostru m-am săturat. suntem pe maxima negativă a sinusoidei, vom urca, încet, dar vom urca.

locuri de vazut

2010-01-04T23:14:00.021+02:00

* să intru în peştera muierii
* cetăţile ponorului
* ~~să mă urc pe omu~~
* să mă urc pe moldoveanu(muntele)
* ~~să văd vulcanii noroioşi~~
* ~~să văd franţa/paris~~
* ~~auschwitzul~~
* ~~polonia/ wawel~~
* ~~polonia/ cracovia~~
* londra
* grecia
* spania
* timişoara
* ~~chişinău~~
* ~~peleş~~
* bran
* ~~sighişoara~~
* salina ocna dej
* ~~braşovul~~
* biserica neagră
* bucureşti
* ~~sibiu~~
* delta dunării
* alba iulia
* cetatea medievală din drobeta turnu severin
* tg jiu - brâncuş
* cetatea deva
* ~~castelul banffy-bonţida~~
* ~~cheile bicazului~~
* ~~cheile râmeţului~~
* varşovia
* moscova

poate că n-am fi fost

2009-12-23T03:40:00.011+02:00

poate că "noi" nu s-ar fi format dacă în ultimele zile din a doişpea nu ar fi ascultat diriga alternosfera în timp ce încheia medii, dacă marcel nu ar fi cântat "ciudat", dacă nu mi-ar fi trimis diriga "ploile nu vin", dacă nu aş fi redescoperit piesa în toamnă, dacă nu aş fi cântat-o pe holul căminului, pe alee, în bus, pe stradă, dacă nu aş fi căutat toate melodiile lor, dacă "poştaş" nu ar fi început cu "nimi", dacă nu ar fi zis ciupa că eşti moldovean (asta chiar că!), după ce mi-o zis iulia că eşti fain (asta nu prea m-a interesat pentru că sunt destui "keni") , dacă nu am fi fost în aceeaşi grupă la engleză, dacă nu ţi-aş fi cerut id-ul (ce urât scrii, era să nu-l nimeresc), dacă nu ţi-aş fi trimis "flori de mai", dacă nu m-ai fi bătut la cap zile întregi cu piesa aia, dacă nu am fi ascultat muzică la playerul tau (cel lent), dacă nu am fi vorbit pe foaie(în timpul cursului de matematici speciale... ce studenţi conştiincioşi eram)....despre alternosfera (iar?), dacă nu ai fi venit la examen la engleză, dacă nu ne întâlneam să bem şase beri de unu (nu mai beau cu tine că ies prea scump)...

aveam piesa noastră/ formaţia noastră de dinainte să fim împreună, ne trebuie un concert alternosfera !

să facem ca la teveu

2009-12-21T05:02:00.008+02:00

marea... apare în o grămadă de filme, în general ca imagine de background pentru generic întruchipând "happy end"-ul. geniile de la hollywood ne-au indus că marea e locul unde poţi să stai să te bucuri de prada câştigată cu atâta trudă de parcă fericirea ar fi un lucru după care fugim precum poliştii în goană după răufăcători pe străzile los angeles-ului, iar, în final, o prindem şi o ţinem captivă într-o cutie metalică până când ajungem într-un loc sigur pentru a o putea elibera şi bucura de ea... la mare.

privită din acest punct de vedere marea pare a fi locul ideal pentru petrecerea revelionului. ar fi un cadru de film reuşit: să ne plimbăm pe plajă de mână şi să ne uităm spre trecut, să reflectăm asupra faptului că deşi am parcurs un traseu dificil, am reuşit până la urmă să găsim comoara, fericirea.

dar... eu nu ţin captivă fericirea într-o cutie. fericirea e o mingiuţă zburătoare jucăuşă ce se tot plimbă de jur-împrejurul meu. când e în spatele meu şi nu o pot vedea, când e în faţă şi îmi scoate ochii. acum începem să ne împrietenim şi încet încet îmi dau seama cum pot să o manipulez, să o fac să-mi bâzâie numai în faţă. e mult de muncă şi din păcate una migăloasă care îmi solicită mult răbdarea, dar sunt pe drumul cel bun. evident...fără ajutor m-aş fi dat bătută demult, m-aş fi enervat, aş fi prins-o în mâna dreaptă şi aş fi aruncat-o căt mai departe de mine ca şi cum aş arunca un bulgăre în marea infinită de alb.

marea mi-e inutiă aşa. nu îmi place să ma duc la mare vara sau "de rev" pentru că aşa am văzut la "teveu". la mare mă duc când mă cheamă!

deşi am planuri frumoase pentru acea seară când 2009 dispare din viaţa cotidiană tare am sentimentul că o să-mi petrec revu' pe tren sau într-o gară. ştiţi... cfr, românia, zăpezi, condiţii neprielnice... bla bla bla, dar... şi aşa sună interesant, abia aştept .

cadouri

2009-12-14T02:06:00.004+02:00

în sfârşit am început să primesc acel gen de cadouri pe care mi le-am dorit dintotdeauna. mereu mi-am imaginat crăciunul mai mult decât o masă imbelşugată, un brad înalt şi o casă care să lucească de curăţenie.

mi-am imaginat linişte... să stau şi să susţin în mod repetat "da mă, mi-e bine. mi-e chiar bine!".

să fie cât mai dese serile în care adorm în braţele lui şi să îl simt cum încearcă grijuliu să-mi scoată ochelarii .

mulţumesc, te iubesc!

jungle speed

2009-12-08T11:10:00.012+02:00

vroiam să încep articolul foarte hotărâtă să vă fac în ciudă, dar după aceea mi-am dat seama că nu aveţi de ce să vă ofticaţi dacă nu ştiţi despre ce este vorba... dar nu contează eu tot o să încep cum mi-am propus, so:

AM JUNGLE SPEED!!! nanananana nanananan ciudă, ciudă.

mno boon, acuma să vă explic ce e ăla.

jungle speed e un joc dinăla de te duci să bei cu prietnii şi după ce vă terminaţi poveştile despre iubiri pierdute şi scopul vieţii, ca să nu o daţi pe politică vă apucaţi de vă jucaţi ceva că îi mai interesant decât să stai să baţi câmpii despre cum se fură orice în ţara asta. adică un joc de societate sau în engleză un board game.

jocul îşi are originile de acum 3000 de ani în sistemul de împărţire al mâncării al membrilor tribului "aboulou", diferenţa făcând-o cărţile care erau din frunze de eucalipt. din cauză că toate "cărţile" erau la fel se ajungea la lupte sângeroase şi tribul era cât pe ce să dispară.

regulile sunt simple, fiecare jucător primeşte o mână de cărţi, iar când există două cărţi la fel pe masă deţinătorii cărţilor trebuie să se repeadă asupra totemului. cel care-l ia primul câştigă şi îi dă cărţile celuilalt. scopul e să te scapi de cărţi .... şi să te distrezi.

mie a început să-mi placă după ce mi-am bătut maestrul. am fost într-o excursie unde am cunoscut un obsedat de jungle speed şi........."i-am dat muie" (asta era replica lui pentru looseri şi începători)

ei au un mod mai ciudat şi orignial de a juca, mi se pare mai interesant. în mod normal totemul este in centru cercului de jucători: WATCH!

deci... prieteni...ştiţi ce vă aşteaptă!

eu nu îl mai aştept pe moş nicolaie

2009-12-05T15:32:00.006+02:00

pe ecranul laptopului meu încap doar nouă balonaşe. de multe ori stau şi le privesc cum se ciocnesc jucauş. în casă miroase a clementine. nu îmi pot da seama de ce, dar acest miros mi se pare specific sărbătorilor de iarnă. nu pot decât să le urez "la mulţi ani" tuturor celor ce îşi aniversează onomastica mâine şi tuturor copiilor cizme pline de dulciuri! eu nu mai ştiu să mă bucur de ciocolata din papuci, acum vreau doar prezenţa persoanei iubite.

parisul în noiembrie

2009-11-30T18:26:00.003+02:00

tanana, uite că am fost, dar m-am şi întors din minunata franţa. după cum am promis o să postez câteva pozuci:

paris noiembrie 2009

prea multe detalii nu o să dau pentru că "what happens in BEST stays in BEST", dar pot să spun că am avut o săptămână plină de distracţie şi.....scări, foarte foarte multe scări în paris...

10 dovezi de ciudăţenie

2009-11-29T15:40:00.003+02:00

în primul rând aş vrea să-i mulţumesc adiei că mi-a amintit că am şi eu un blog pe care ar trebui să mai scriu din cănd în când. mi-a plasat leapşa asta, iar eu invit pe cine vrea să o preia.

1. dacă vorbeşti cu mine în timp ce dorm, putem purta o discuţie normală, însă după ce mă trezesc nu-mi amintesc nimic.

2. când îmi amintesc de ceva amuzant mă apuc de râs chiar dacă sunt singură pe stradă sau în magazin.

3. nu mă gâdil numai când îmi fură iubitu' minţile.

4. mi se întâmplă să râd fără motiv minute întregi şi mă enervez la culme când mă întreabă cineva în repetate rânduri "de ce râzi?". dacă vă spun o dată că nu ştiu de ce râd atunci aşa e, lăsaţi-mă în pace.

5. dorm în jur de 12, 14 poate chiar 16 ore pe zi, cu telu' pe silent, aşa că nu vă panicaţi dacă nu daţi de mine sunt safe în lumea viselor. nu începeţi să vă bucuraţi că aveţi după cine bea ţuiculiţă şi mânca colac.

6. picioarele sunt f. importante, când mi-i frig la picioare mă iau toţi dracii.

7. mă apucă din când în când crizele de genul: "azi nu înjur", "azi nu beau" , dar îmi trec repede.

8. cânt pe stradă, urlu pe stradă, râd pe stradă.

încă două nu mai ştiu

the hot chick(2002)

2009-11-08T14:42:00.003+02:00

"you're the only boy who makes my heart beat faster and slower at the same time. ..."

credeam că e doar o replică remarcabilă dintr-o comedie hollywoodeană cretină, dar... ai auzit şi tu...

paris, je t'aime

2009-11-05T00:18:00.008+02:00

în sfârşit am primit mailul de confirmare.... mă duc o săptămână la paris!!! acuma!!! în 17 noiembrie
şi încă cu ina. pis pis hai să ne iubim sub turnul eiffel (it's a joke). de ce ne ţin parizienii o săptămână la ei şi încă pe banii lor? pentru că, pe lângă faptul că suntem frumoase, suntem şi deştepte.

sunt boboacă în cadrul organizaţiei studenţeşti BEST şi acum au un proiect cu parisul (spun "au" în loc de "avem" pentru că încă nu am fost aleasă membră, dar sunt sigură că voi deveni).

am scris că aveam nevoie de o "ieşire" în genul celei din aprilie şi ziceam că nu voi merge prea departe... soarta asta... mă trimite tocmai în paris

sper să mă întorc cu chef de scris să vă pot povesti întâmplări de pe champs-élysées.

e bine să mai şi tac

2009-11-04T12:22:00.005+02:00

când e bine să tac? de ce nu există un manual?
e bine să spui adevărul chiar dacă acesta ar putea răni pe cineva drag şi s-ar opri din visat?
e bine să spui ce simţi chiar dacă reacţia receptorului ţi-ar sfâşia sufletul? sau mai bine amâni amăgindu-te cu ideea că poate mai târziu va ieşi bine?

acea zi de 3 noiembrie

2009-11-04T01:23:00.001+02:00

trebuie notată...ştiu eu de ce.

matinal

2009-11-02T08:47:00.008+02:00

uite acum am timp...deşi am seminar doar de la 10, sunt trează de la 7(şapte). de ce? pentru că vreau să fac cât mai multe lucruri într-o zi. acuma să nu credeţi că mă apuc de învăţat, doar mai este până la sesiune...

deocamdată am reuşit să-mi schimb lenjeria de pat, azi noapte la doi (să nu aud comentarii, is dejeancă şi nu mi-i ruşine, la noi ceasu' îi doi nu două) îmi era prea lene, şi acum mănânc. mai ţineţi minte morala mamei de dimineaţă despre importanţa micului dejun? no...îi important.

cred că sufăr de PMS pentru că de câteva zile tot cu faţa la cearceaf mă trezesc. chiar şi în dimineaţa asta mă gândeam la cum îi lumea... ca pula! oooooooooo da... iar pula? "ce urât e pentru o fată să zică pula". nu dragă, tu eşti ăla naşpa ce nu poţi să înţelegi că pula nu mai îi demult organul masculin reproducător, la fel cum "mă-ta" nu e persoana care te-a purtat nouă luni în pâncete. dacă nu eşti în stare.... pula mea la ce să-mi bat capul cu tine?

tocmai am trezit-o pe timi... , sunt curioasă să văd dacă mă mai roagă vreodată să o trezesc... îmi era lene să mă ridic de pe scaun aşa că am aruncat cu lingura de lemn spre patul ei... şi a aterizat drept în capul ei... nu ştiam că am o ţintă chiar atât de bună

mnah că a ieşit un maglavais, de fapt cam aşa mi-s gândurile mai nou... adunături de idei fără noimă de aceea nu am mai scris.

patru şi mai mult

2009-10-31T11:37:00.006+02:00

e uşor să scriu în acea stare mizeră în care ştiu sigur că în jurul meu e doar negrul şi atât. e uşor când ştiu, când trăiesc într-o cutie...doar acele patru colţuri pe care le-am învâţat atât de bine. am trăit în acea cutie ani în care nici nu am îndrăznit să mă întreb dacă mai există ceva dincolo de membrana semi-transparentă prin care întrezăream deseori nişte umbre, eu o numeam perete. deşi eram foarte familiară cu ale mele colţuri puteam zări mereu un element nou...când mă plictiseam schimbam colţul. aceeaşi rocadă, aceeaşi pioni, aceleaşi poziţii...până la furtună. acea furtună de lacrimi ce în timp a dăunat membranei, au creeat o spărtură până dincolo. nu mai există umbre, e agitaţie, nu mai sunt cărări ce să unească doar patru puncte, sunt autostrăzi ce duc spre un necunoscut ce nu l-am putut întâlni în cutiuţa mea.
mi-e frică?
da.
merg pe ele?
da.
(de la mishu am luat ideea cu autostrăzile)

Mishu Calian - Viteza Sangelui Meu

e ca şi capitalismul... trebuie să existe acel moment de cădere pentru a avea de unde ne înălţa.

certitudine

2009-10-19T12:52:00.008+03:00

s-a întâmplat să întâlnesc nişte oameni care m-au fascinat cu povestea lor şi au trezit în mine nişte sentimente foarte sigure. deşi vroiam să mai stau să-i ascult eu simţeam că mă strang pereţii şi că trebuie să fug de acolo. am fugit la tine...

nu

2009-10-16T00:24:00.005+03:00

când am scris, am scris de nervi. eram sătulă de noi ăia ciudaţii, vroiam să fim normali. era cât pe ce să-ţi spun că vreau să ne schimbăm, poate destinul a fost cel care a intervenit şi ne-am despărţit. mi-ai lipsit? nu... aş putea trăi foarte bine şi liniştită fără prezenţa ta. e ciudat doar cum se învârteşte roata şi acum tu vorbeşti de normalitate. dar obişnuitul nu e pentru noi!

bla bla bla-uri

2009-10-13T12:26:00.004+03:00

am făcut un mic exerciţiu, ceva de genu' "hai să văd, dacă eu nu dau niciun semn... tu dai?" şi rezultatul este cel la care m-am aşteptat. nu are rost să mă lungesc la concluzii, pentru că nu ar schimba cu nimic situaţia, dar mă revoltă naivitatea mea. am văzut la zuzu că se întreabă ce e mai trist: "să realizezi că nu mai eşti copil sau să te minţi singur că încă ai rămas". încă mi se mai întâmplă să cred în idealuri copilăreşti şi în tot felul de clişee. mă indignez şi mă cert mereu când îmi dau seama că acele lucruri în care credeam chiar nu există. nu e trist să realizezi schimbarea, e revoltător, dar nu trist. în schimb cei ce se mint că au rămas copii mi se par demni de milă.

weekend-ul acesta am fost din nou la şcoala vieţii, fără să vreau, evident. mi s-a predat lecţia despre singurătate. priveam singurătatea ca pe o pedeapsă, ca pe ceva de care trebuie să te fereşti. o priveam cu frică. dar singurătatea nu e deloc aşa, când eşti singur eşti liber, liber să faci ce vrei, cum vrei, când vrei. am observat că rezolv mai multe treburi singură, când nu depind de nimeni, când nu e nimeni care să mă întârzie.

bubu: vii să visăm împreună?
bibi: visăm mâine pentru că azi trebuie să mă scarpin...
bubu: atunci lasă că visez singur.

mi-e bine şi aşa. accept.

tatiana stepa - cina oamenilor singuri

autostopistă

2009-10-10T03:02:00.005+03:00

din nou la drum...

pot să spun cu mâna pe inimă că am avut acea relaţie pe care mi-am îmaginat-o întotdeauna. felul cum vorbeam, cum ne înţelegeam, cum rezolvam, cum nu renunţam.
dar... suntem prea la fel şi în acelaşi timp prea diferiţi (nu cred că aş putea explica acest sentiment, pur şi simplu se simte). prea ne-am grăbit şi am ignorat total lipsa acelui "ceva". credeam că putem fără el, dar nu a fost aşa.

acum mă simt derutată, singură la un drum lung, trebuie să am grijă să nu devin vulnerabilă în faţa oricui se oferă să mă ia.

o nouă stagiune

2009-10-05T01:16:00.006+03:00

mi-e dor de blog, însă nu mai am chef de batut câmpii despre subiecte precum iubirea sau prietenia. m-am apucat de gândit asupra lor şi încă nu am terminat. din păcate sunt singurele care-mi vuiesc prin minte în ultimele patru luni. nu mai am chef de nimeni. orice biped cu capacitate de gândire şi exprimare e duşmanul meu. m-am certat şi ofuscat cu el, cu ea şi cu ele. şi tot lor m-am plâns şi tot ele m-au ascultat.

cred că am nevoie iar de o pauză. m-aş duce, nu ştiu unde, nu la mare...e prea departe. escapada din aprilie mi-a făcut un bine enrorm, o recomand oricui, indiferent de pierderi, pentru că tu trebuie să fii persoana cea mai importantă pentru tine, iar când tu nu te simţi bine cu tine trebuie să iei măsuri, "cueste lo que cueste". poate de crăciun o să reuşesc o nouă evadare. mai repde nu-mi imaginez. până atunci nu am decât să mă descurc cu întrebările fără răspuns şi răspunsurile fără întrebări... .

una amuzantă

2009-09-25T21:33:00.010+03:00

iar leapşa. de la ana-maria. am luat-o pentru că am râs vreo două minute când am văzut o întrebare . de data aceasta o dau mai depare la agatho şi evident, cine mai vrea.

1. ce speli prima dată la duş?
- până îmi potrivesc apa se spală cada şi pereţii şi ştiu eu ce mai stropesc în jurul meu...

2. care e culoarea ta de helancă preferată?
- am de toate culorile.

3. îţi place cafeaua?
- îmi place mirosul ei. nu beau, dar vreau să mă învăţ să o consum.

5. cum te simţi acum?
- mi-i foame.

6. care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
- deci din nume nu din prenume, atunci a.

7. care e ultimul vis pe care l-ai avut?
- nu-mi amintesc, dorm şi scriu după ce mă trezesc, k?

8. ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
- nu.

9. de ce ai o poftă puternică acum?
- KFC

10. la ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
- o salată gustoasă.

11. ai numărat vreodată până la 1000?
- da, m-am plictisit şi aşa de tare!

12. muşti sau lingi îngheţata?
- o sug , ştiu că sună ciudat, dar de obicei îmi iau la cornet, muşc puţin cornetul şi...bag mare. se mai întâmplă să şi ling, rar să muşc...vorbim de îngheţată,da?

13. foloseşti emoticoane?
- nu se vede?

14. câte dormitoare are casa ta?
- n-am casă, am doar un colţişor într-o cameră de cămin.

15. ai cunoscut vreodată o celebritate?
- da.

16. îţi place brânza?
- da, în special telemeaua.

17. care e ultima melodie de care ai fost obsedată?
- trooper - nu trebuie să vrei.

18. câte ţări ai vizitat?
- cu românia două.

19. sunt părinţii tai stricţi?
- erau, dar s-au convins că nu prea au cu cine.

20. ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
- aşa ca idee...da.

21. ai lua masa cu george ~~w. bush~~ clooney?
- nu

22. e ceva strălucitor în camera ta?
- da, mintea mea.

23. închiriezi filme?
- nu.

24. unde vei merge sâmbată seara?
- cică în janis, preferabil după concertul luna amară.

25. ouă albe sau maro?
- ce ouă? alea ce le mănânc sa aibă o parte albă şi una galbenă pentru că nu îmi place papara, ratuta. iar despre celelalte ouă vorbim după ce mă mărit .

26. îţi place muzica?
- da.

27. ai mers cu trenul?
- dooh, logic.

28. ce zi a săptămânii e?
- vineri, de mă întrebai mai în vară nu ştiam .

29. ce ai mâncat la prânz?
- n-am mâncat pentru că am dormit.

30. ce face mâine prietena ta cea mai bună?
- merge la căţărat .

31. ai vazut filmul "the butterfly effect"?
- da, ambele părţi

32. ce crezi despre "yankees"?
- ce-i aia? ceva echipă de fotbal, baseball sau baschet de prin america, ce treabă am eu?

33. ai părul ondulat?
- când e lung, da.

34. când ai plâns ultima dată?
- săptămâna trecută, de nervi.

35. ai intrat vreodată într-un zid?
la întrebarea asta am râs de numa. am vrut să întru, dar nu m-a lăsat în el. am rămas doar 30 de secunde inconştientă şi cu o rană imensă pe obraz.

36. anotimpul preferat?
- toate.

37. adormi cu televizorul deschis?
- nu

38. ai băut vreodată alcool direct din sticlă?
- logic, doar nu umblu cu paharu' după mine.

39. crezi că eşti bătrână?
- nu, nici trup nici suflet.

40. ţi-e frică de întuneric?
- nu

41. îţi place viaţa ta momentan?
- enorm.

42. baţi în lemn?
- adică ca o superstiţie? câteodată, la mişto.

43. ai o vedere bună?
- sunt mioapă, port ocheri.

44. poţi să faci hula hoop?
- da.
(PS: hula hoop înseamnă învârtirea cercurilor în jurul corpului)

45. unde sunt părinţii tăi?
- prin casă.

46. ai fost vreodată sarută în lift?
- nu.

47. care e următorul CD pe care îl vei cumpăra?
- îşi lansează nişte oameni din zlatna un album folk.

48. ai intrat într-o încăpere pe fereastră vreodată?
- deocamdată am ieşit numai, dar o să intru în cameră la ina.

49. ce ai cumpărat ultima dată?
- biletul de tren, să mă întorc acasă de la cazări.

50. cât de des vorbeşti la telefon?
- nu foarte des.

52. ai pus piedică cuiva vreodată?
- da.

53. foloseşti beţişoare chinezesti?
- nu

54. ierţi prea mult?
-da şi o să schimb asta.

55. deţii o armă?
- nu

56. ai fost vreodată într'un castel?
- în mai multe.

57. îţi place părul tău?
- da

58. îţi place de tine?
- da.

59. eşti mai apropiată de mami sau de tati?
- de tatiiiiiiiiiiiiii.

60. finiş. vă vine să credeţi?
- da, nu cred în infinitate.

am mers din blog în blog ca să găsesc toate întrebările şi tot nu am dat de 4, iar la 51 nu am vrut să răspund.

zâmbesc, e gratis!

2009-09-22T05:58:00.009+03:00

azi zâmbesc pentru că nu e mâine, pentru că e toamnă şi miroase a vinete şi ardei copţi, pentru că vântul rece mă face să-mi amintesc de azi-vară. zâmbesc când îmi amintesc de tine, de mine şi de noi.
zâmbesc când văd frunze portocalii, îmi amintesc de soare, mare, nisip, plaja, vama. zâmbesc la amintirea stâncilor, ierbii, cailor. zâmbesc pentru că se termină, zâmbesc pentru că va începe. zâmbesc pentru că o să te revăd. zâmbesc pentru că nu mai pot să mă încrunt. zâmbesc de dor. zâmbesc de sete de zâmbet.

leapşa

2009-09-22T02:44:00.005+03:00

găsită la helene.

dacă puteam fi o lună, aş fi fost... august pentru că e între vară şi toamnă, sau mai pentru că e între primăvară şi vară.
dacă puteam fi o zi a săptămânii, aş fi fost... duminică pentru că e linişte.
dacă puteam fi o parte a zilei, aş fi fost... noapte.
dacă puteam fi un animal marin, aş fi fost... meduză pentru că e transparentă.
dacă puteam fi o direcţie, aş fi fost... nordul.
dacă puteam fi o virtute, aş fi fost... corectitudinea.
dacă puteam fi o personalitate istorică, aş fi fost... mata hari.
dacă puteam fi o planetă, aş fi fost... marte.
dacă puteam fi un lichid, aş fi fost... apă.
dacă puteam fi o piatră, as fi fost... coral roşu.
dacă puteam fi o pasăre, aş fi fost... vultur.
dacă puteam fi o plantă, aş fi fost... mac sălbatic.
dacă puteam fi un tip de vreme, aş fi fost... ploaie.
dacă puteam fi un instrument muzical, aş fi fost... vioară.
dacă puteam fi o emoţie, aş fi fost... fericire.
dacă puteam fi un sunet, aş fi fost... atingerea corzilor unei chitări.
dacă puteam fi un element, aş fi fost... foc.
dacă puteam fi un cântec, aş fi fost... din cântece de munte: visul.
dacă puteam fi un film, aş fi fost... nuntă mută.
dacă puteam fi un serial, aş fi fost... blackadder.
dacă puteam fi o carte, aş fi fost... abecedar.
dacă puteam fi un fel de mâncare, aş fi fost... pizza.
dacă puteam fi un oraş, aş fi fost... machu piciu.
dacă puteam un gust, as fi fost... dulce-acrişor.
dacă puteam fi o aromă, aş fi fost... cea a cafelei.
dacă puteam fi o culoare, aş fi fost... roşu.
dacă puteam fi un material, aş fi fost... bumbac.
dacă puteam fi un cuvânt, aş fi fost... difosfopiridinnucleotidpirofosfatază.
dacă puteam fi o parte a corpului, aş fi fost... buze.
dacă puteam fi o expresie a feţei, aş fi fost... zâmbet.
dacă puteam fi o materie din liceu, aş fi fost... sport.
dacă puteam fi un personaj de desene animate, aş fi fost... boo, evident.
dacă puteam fi o formă geometrică, aş fi fost... piramidă, pentru că-mi plăcea geometria în clasa a 8-a.
dacă puteam fi un număr, aş fi fost... doi.
dacă puteam fi un mijloc de transport, aş fi fost... bicicletă, pentru că aş avea libertatea de a-mi alege singură traseul.
dacă puteam fi o haină, aş fi fost... o rochiţă.

ina şi câteva inepţii

2009-09-18T04:21:00.018+03:00

m-am gândit la postul ăsta încă de dinainte de a-l scrie pe cel despre răzvan şi am început să-l scriu de vreo trei ori fără a-i da o formă concretă.

de obicei când văd persoane noi, aparenţele lor îmi transmit anumite sentimente. de exemplu când am cunoscut-o pe diriga din generală am plecat de la şcoală cu gândul că e o profesoară foarte de treabă, dar s-a dovedit a fi o scoripe neglijentă. mi se întâmplă să fie şi adevărate acele trăiri născute la prima întrevedere.

am vazut-o pe ina la primul curs, fiind colege de facultate, însă nu şi de secţii, şi mi-am spus "ce tare e tipa aia". ulterior mi-a zis că atunci când m-a văzut s-a gândit că ori ne vom înţelege foarte bine, ori vom fi la cuţite. vroiam să mă aproprii de ea, DAR eu sunt o persoană timidă!!!

de ce tot susţin eu sus şi tare că sunt timidă din moment ce toţi cunoscuţii mei susţin taman contrariul? pentru că sunt o balegă când vine vorba să fac ceva "curajos" cum ar fi să intru în dialog cu o persoană care îmi place sau pe care o apreciez. evident, când sunt beată nu am nicio treabă, intru în vorbă cu oricine şi sunt în stare să port o discuţie chiar şi despre lucruri de care nu am auzit vreodată. exemple vii am cu nemiluita despre mine fiind timidă. în schimb am tupeu. oho...când vine vorba să mă bag în seamă cu oricine de care nu-mi pasă o fac cu cea mai mare lejeritate. toţi sunt prietenii mei. mai ales bătrânii, stau la poveşti cu ei ore întregi.

v-am spus povestea cu moşul? eram la o.r.l. (mdea...am probleme respiratorii, rinită, sunt alergică la tot felul de chestii din aer: polen, praf, etc. şi trebuie să am mereu pastile la mine. la munte nu le-am avut şi era cât pe ce să-mi tai nasul, dar este şi o parte pozitivă: am ţinut ursul departe cu strănuturile mele.) şi ştiţi cum e la medic...doi oameni în faţa ta, zici că e ok că-s numai doi, dar şi după două ore tot doi sunt în faţă . ştiu că atunci când mă duc undeva şi trebuie să aştept ceasuri întregi ori îmi zâmbeşte un copil şi mă imploră cu ochii să mă joc cu el, ori intră un bătrân în vorbă cu mine. de data aceasta am vorbit despre tot felul de chestii electronice (îi spusesem că sunt studentă la electro, uitasem să menţionez că în anul întâi şi total habarnistă) cu un bătrân. mai era o fătucă emolaie ce se uita dubios la mine, parcă aş fi nebună că-i ascult balivernele moşului. bătrânelul era înaintea noastră, iar când i-a urmat rândul m-a lăsat în locul lui. am fost atât de surprinsă şi încântată de gestul lui încât nu m-am putut abţine să nu-i scot limba domnişoarei. însă m-a întristat ce mi-a spus când mi-a cedat locul: "du-te tu că eşti tânără şi te grăbeşti, ai lucruri de făcut, eu mai am vreme de pierdut". m-am gândit la soarta tristă a bătrânilor singuri. ei privesc ca pe o oază ieşirea la doctor. mi s-a mai întâmplat şi în staţie o situaţie asemănătoare, însă cu o bătrânică. nu fiţi răi cu bătrânii pentru că niciodată nu se ştie, poate şi noi la rândul nostru vom ajunge să cerşim dialog.

aşadar începuturile relaţiilor mele sunt de obicei lungi. ina credea că aveam ceva cu ea, că mă deranja faptul că ieşea cu un coleg. şi normal, mă purtam destul de rece cu ea, abia de o salutam. încet încet am început să o cunosc mai bine, am început să ieşim numai noi două (fără coleg), iar acum suntem prietene cu acte în regulă. pentru mine e "pis", ca să fim în trend .

nebunii ce trebuie să ţin minte? pfu.... toate, adică multe.

* cum mi-a făcut masaj la tălpi în janis ca să mai pot dansa. îmi place nebuna că dansează o noapte întreagă. şi eu, dar nu pe tocuri.
* cum ne prosteam prin mall şi prin cora sau plus.
* cum ne-am dat noi seama că e mai economic să bem de acasă, trăiască grăsuca mea de cotnari.
* o văd frecând pireul.
* am mers împreună la mare în aprilie.
* m-a suit în vârfu' muntelui.
* ce s-a întâmplat pe republicii rămâne pe republicii.
* ce s-a întâmplat în constanţa rămâne în constanţa.
* sigur am făcut câţiva băieţi fericiţi.
* am pornit spre huedin şi am ajuns în dej.
* mi-a citit poezii de nichita stănescu pe iarba din faţa căminului. (am făcut-o să-i placă stănescu)
* am servit-o cu gumă şi şi-a ales pastila din mijlocul pachetului, cum să ia în ordine?
* ne-am furat una alteia figurine de pus la telefon din new yorker de la un costum de baie kitschos.

şi momentan nu mai îmi trec prin minte, dacă mai ştii tu semnalează! mi-e dor de tine, pis .

preocuparile de la 4 dimineaţa

2009-09-16T04:11:00.011+03:00

am găsit pe clopoţel.ro tot felul de teste funny şi am zis "hai să mă cunosc".

am început cu "iq mini test", unde am dat 7 raspunsuri corecte din 10 ( mi-e puţin somn).

după aceea am aflat că numele meu reprezintă "energia".(sunt destul de energică, după un somn bun)

când am zis că îmi place îngheţata de ciocolată mi-au dat mail că sunt "creativă(rar), carismatică(nu cred că-i cazul), dramatică(da), entuziastă(da) şi deseori sufletul petreceriii(nu ştiu, poate). fanii ciocolatei adoră să fie în centrul atenţiei(când se poate, dacă mă duc la o nuntă nu oi fi eu centrul atenţiei, pentru asta e mireasa) şi se plictisesc destul de repede(destul de repede, nu foarte repede). cuvintele ce mă caracterizează: seducătoare(fiiiix) şi uşor de influenţat(da, recunosc). meseria care mi se potriveşte: fotomodel(oricărei fete i-ar plăcea, dar cum n-am cu ce mă abţin), "macho man"(asta e o meserie? gigolo, curvă?) .

îmi place pepenele galben şi asta înseamnă că sunt "o persoana neînfricată(mi-e frică de câini) şi optimistă(da). mă gandesc prea mult până sa acţionez(câteodată, de multe ori sunt impulsivă). am simţ al umorului(da) şi mă pot înţelege cu oricine(da). tind mereu sa fiu "omul potrivit la locul potrivit"(deloc). îmi place să cunosc oameni noi(da) şi să văd locuri noi(da). în dragoste cuceresc cu simţul meu al umorului(da)."

mă voi căsători peste 6 ani.(6? aşa de mulţi?)

într-o viaţă anterioară am fost "un bucatar albinos. am trăit în portugalia(sper că într-un oraş la malul oceanului, deşi eu ştiu că am fost ducesă)şi am murit de dizenterie(săraca de mine, cat am suferit) ."

la testul pentru piesa preferată mi-au spus că "piesa mea preferată trebuie să aibă un ritm slow(de ce?). o compoziţie romantică, de succes(lasă-mă cu sentimentalismele). nu sunt un dansator grozav(nu sunt când vine vorba de dansurile de societate sau dansatul în doi), dar pe acest gen de muzică mă descurc foarte bine(o laie). totuşi, are impresia că sunt o fire timidă(asta tot încerc sa zic lumii, că sunt timidă), când vine vorba de petreceri îmi fac aparaţia pe ascuns (cine? eu?) şi nu sunt prea sociabilă(dacă eu nu sunt sociabilă... atunci cine?). piesa preferată? să încerc "very breath you take", s-ar putea să mi se potrivească. (e o piesă faină....dar nu aş putea spune că e preferata mea, eu nu am o piesă preferată, am piese preferate din fiecare gen, de la fiecare trupă)"

"ai un noroc fantastic în dragoste(un căcat). sunt ca un magnet pentru cei din jur(pstru fraierii din jur, poate), fară a face însă nimic special în acest sens. cei cu care mă implic intr-o relaţie se dovedesc aproape întotdeauna a fi nişte persoane deosebite(aproape întotdeauna, adică mai dau şi de jeguri), care mă apreciază la justa valoare(fix pix). sunt numai bună de invidiat(nu aveţi ce invidia).

ce animal mitologic sunt? "sunt un înger, păzitor al tuturor, de la cea mai mică furnică până la cel mai înalt copac(cred că pisicile şi câinii străzii se simt foarte păziţi în preajma mea). ofer inspiraţie, iubire si sperantă(cui?). sunt tot ceea ce înseamnă frumuseţe(da bineînţeles) şi puritate(cand ies de la duş). "

mai sunt teste dar acum imi pică ochii în gură, aşa că mă opresc aici.

fur furatul

2009-09-14T03:28:00.003+03:00

am luat o leapşea de la sascha.
ideea e urmatoarea: cu winampu' pe shuffle să raspund la întrebări cu melodii.

1. cum te simţi azi?
damien rice - 9 crimes (adica melancolica? poate puţin)

2. o să ajungi departe în viaţă?
liquido - narcotic (cică aş avea şanse dacă renunţ)

3. cum te văd prietenii?
cradle of filth - sweet dreams (some of them want...some of them want...)

4. o să te căsătoreşti?
edith piaf - la vie en rose ( pfuuu, o sa fie mariajul de vis)

5. care-i numele celui mai bun prieten al tău?
papa roach - last resort

6. care-i povestea vieţii tale?
green day - wake me up when september ends

7. cum ţi s-a părut liceu’?
afonia - apă de izvor (descriere mai bună nici nu se putea)

8. cum poţi să ajungi departe în viaţă?
vescan - nu o să mă vezi (poi să ştii!)

9. care-i cel mai bun lucru despre prietenii tăi?
travka - indiferent ("ştim măcar ce plătim")

10. ce ai pregatit pentru sfârşitu’ săptămânii?
ada milea - bonus ( lumeeee multăăă)

11. ce piesă te descrie?
tatiana stepa - bătrâna ("nu ştia sa mintă şi să fure")

12. care piesă îţi descrie bunicii?
travka - nimic de pe frontul de est 2

13. cum îţi merge viaţa?
odyssey - valea plângerii

14. ce piesă o să-ţi cânte la înmormântare?
shakira - hay amores (drăguţ)

15. cum te vede lumea?
tatiana stepa - dă doamne iarnă (piesa asta mi se pare genială, e preferata mea de la tatiana, aşa mă vede lumea? super tare!)

16. vei avea o viaţă fericită?
evanescence - bring me to life (deci daca cerşesc ca amy în piesa asta, da)

17. te doresc oamenii în secret?
dan balan - despre tine cânt (se pare că da)

18.cum mă pot face fericit?
patrice - soulstorm (bineînţeles)

19. ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
oasis - wanderwall

am chef să mă îndrăgostesc

2009-09-13T03:07:00.001+03:00

să vină un demon să ne fure. să ne arunce în jar. trupurile să înalţe flăcări până la nori. ploaia toridă să ne stingă şi fulgere să lumineze. vânt să bată şi frunze să ne acopere. invizibili lumii să simţim planeta.

rebelde way

2009-09-11T02:14:00.001+03:00

să creşti e minunat, dar în acelaşi timp dureros.

mai bine scriu un post

2009-09-10T20:48:00.010+03:00

am ales să scriu acest post ca să îi răspund andradei pentru comentariului postat la "rămasă fără cuvinte".

chestia cu greşeala gramaticală e doar ambalajul unei cutii în care am adunat timp de doi ani tot ce m-a deranjat la persoana lui eugen. bineînţeles că oricine poate să facă greşeli, dar nu oricine are demnitatea de a le recunoaşte, asuma şi corecta.

pentu mine e important ca intr-o relaţie să am garanţia că mă pot baza pe cel de lângă mine atunci când am nevoie. nu îmi puteam duce cartea la bibliotecă pentru că eram la cluj, la facultă, unde cursurile se ţin de la 8 la 20 în fiecare zi, cu ferestre bineînţeles, doar că ferestrele sunt de numai 2 ore, in acele 2 ore nu aveam cum să mă teleportez până în dej şi înapoi, de aceea l-am întrebat pe prietenul meu: "îmi duci cartea la bibliotecă?". am întrebat pentru că ştiam că făcea zeci de drumuri pe lângă biblioteca municipală, îmi imaginam că o să îmi acorde şi mie cinci minute din săptămâna lui, dar am cerut prea mult. putea să-mi răspundă: "nu am timp", "nu am chef să-ţi rezolv treburile", dar a spus: "da".

de ce am stat cu eugen? el ştie foarte bine de ce, mereu am fost sinceră cu el şi l-am susţinut în ceea ce îşi propunea, iar dacă am fost în stare să-i spun că-l iubesc nu prea cred că l-am tratat ca pe un cobai.

vina pentru care se destramă relaţiile o au amândoi, fiecare luându-şi procentul de 50 din vină.

ce i-am făcut mădălinei? nu ştiu, ea mi-a reproşat doar faptul că am fugit de problemele familiale la mare fără să o anunţ. mi-a trimis un mesaj care m-a enervat: "răspunde tu pe mess că nu am chef să-mi consum credit" (sau ceva de genul). nu putea spune ce avea de zis în acel mesaj? mi s-a întâmplat o chestie foarte gravă, care m-a marcat şi încă mai are efect asupra mea (nu o să mai vorbesc niciodată despre asta, mi-e greu şi să mă gândesc la ea) iar prietena mea cea mai bună nu are chef să cheltuie câţiva cenţi pe mine. oricum eram pe autobus atunci şi nu puteam să răspund pe moment, i-am răspuns doar când am ajuns acasă. eu nu consider că am greşit cu nimic. vroiam să o chem dar mi-a dat acel mesaj şi m-am răzgândit. avea doar două ore să se pregătească. după ce m-am întors am încercat de nenumărate ori să vorbesc cu ea, să clarificăm lucrurile, doar eram prietene şi "ne iubeam orice ar fi", chiar orice? dar ea mă trata mereu cu indiferenţă şi nu vroia să renunţe nicicum la acel ton nepăsător.

material? hm...cu cine mergea oare la gară şi în gherla?

constantin lămureanu

2009-09-09T21:03:00.006+03:00

vă sună cunoscut acest nume? poate numele nu, dar unii dintre voi veţi recunoaşte nişte versuri. am dat peste "autobiografia incomodă" mai demult şi acum că am regăsit-o aş vrea să citez din ea:

"Datorează mult prietenilor şi foarte mult duşmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un şef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuinţă care să îi aparţină, se simte acasă la Biblioteca Naţională, Sala de ştiinţe sociale, locul 4 sau la cîrciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe.
Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \"prea multe lucruri ce nu îmi fac folosinţă\", nu îl interesează ce mănâncă, ce bea, unde doarme. Se simte bine doar când face ceea ce îi place - să citească, să scrie şi mai ales - crede el - să gândească.
O singură marotă: să nu umble fără cravată ( nu îşi scoate cravata decât atunci când doarme)."

"Îndrăgostit de mare şi mereu îndrăgostit, a iubit foarte multe femei şi unele chiar au încercat să îi lase impresia că îl iubesc pe el. Îi place muzica simfonică, Borges, Keats, ţăgările tari, cafeaua nu prea amară, dar multă, votca, Tudor Gheorghe şi chansoneta, discuţiile cu oameni inteligenţi, bîrfa făcută de faţă cu cel bîrfit, independenţa în politică şi mai ales politica fără dependenţe.
Ordinea de preferinţă descrescătoare a fiinţelor vii este : copiii, bătrânii, câinii, caii şI în cele din urmă, femeile. Iată de ce, preferă să crească flori pe care, de obicei, le fură de pe unde apucă şI le creşte de mici până devin flori în toată firea.
Se îmbracă aproape asemenea cum se îmbracă oricare, merge cu aceleaşi mijloace de transport, intră în aceleaşi localuri în care intră toată lumea şi nu l-ar recunoaşte nimeni pe stradă, dacă nu ar semăna ce cel care este el: Tel Lămureanu."

şi aşa cum v-am promis am să postez o poezie ale cărei versuri s-ar putea să vă sune familiar.

scrisoare dintr-o tranşee planetară

Zborul era perfect, egal, tăcut.
Morţii-n tranşee mâncau lut,
gândul ne flutura hai-hui
peste planeta nimănui.
Gândul când doarme, când petrece
glasul de piatră şi e rece
aici, în timpul din pământ.
Trupul tău miere e şi vânt.
La colţuri viaţa vinde flori,
se moare des de două ori.
Eu mă desfac, tu te desfoi,
stelele trec adânc prin noi,
prietenii se duc, se-ntorc,
porcul mai este încă porc.
Fiarele flămânzesc în miei,
strada miroase tot a tei,
dragostea stă în aprozar,
o întâmplare e un zar,
ceasul se pierde printre maci,
eu mă desfoi, tu te desfaci,
în gură-mi creşte câte-un cuc,
nopţile plâng şi-apoi se duc,
domnul cel negru este mort,
doamna cea blondă e de tot,
glontele alb e glonte gri,
eu mă desfac, tu nu mai vii,
frigul adoarme-n câte-un lemn,
eu sunt, tu eşti, noi nu sântem;
soldaţii mor, soldaţii-s morţi,
unii sânt ei, alţii sânt toţi,
unii sânt tot, alţii nimic,
pământul este curb şi mic.
Din ochi îmi curge un poem,
eu sunt, tu eşti, noi nu sântem,
între noi doi mai e un geam:
eu sunt, tu eşti, noi nu eram,
între noi doi mai e un gând,
ceasul ofta suav trecând,
clipa în clipă se făcea,
era un timp şi nu era.

travka - zborul

m-am gândit că celor care ştiu melodia le-ar plăcea să citească versurile în întregime. enjoy it!

rămasă fără cuvinte

2009-09-09T03:01:00.005+03:00

vroiam să scriu despre prieteni şi falsitate, dar oare mai are rost? oameni în care am avut încredere ani de zile, ani buni acum îl preferă pe fostul meu prieten decât pe mine. dacă ei au ales aşa ce rost are să mă mai amăgesc cu gândul că îşi vor reveni din moment ce e doar o chestiune de alegere. dacă se "simpt" mai bine în compania lui decât în a mea, dacă au discuţii mai interesante cu el decât cu mine, dacă se pot baza pe el mai mult decât pe mine, ei bine în cazul acesta eu rămân complet neputincioasă, pentru că asta sunt şi nu mă voi schimba pentru că mi-a luat locul(de pe hi5 căci aşa se exprimă persoanele la care fac referire) un om care "simpte" şi nu a fost în stare o săptămână să-mi ducă o carte la bibliotecă (pe vremea aceea eram împreună). dacă ăsta e nivelul pe care vi l-aţi ales atunci accept cu plăcere indiferenţa voastră. mă doare enorm să văd că persoane pe care le-am considerat prietene se încăpăţânează să nu atingă ceea e merită şi îşi irosesc inteligenţa prefăcându-se că iubesc mediocritatea în loc să o fructifice iubind sincer, frumosul. nu aş vrea să-i las nimănui impresia că aş fi preferat să rupă orice legătură cu ex-ul meu, ci doar să-şi fi ales altfel priorităţile. să fi ales prietenia în favoarea avantajelor materiale. am observat că le face plăcere să-mi toarne constant sare pe rană şi nu pot să înţeleg, de ce? nu vă e suficient că m-aţi abandonat la amanet mai ales în acel moment? v-aş ruga, deşi ştiu că e în van, să nu o mai faceţi pentru că mă doare enorm. nu-mi pot imagina cu ce v-am greşit atât de mult încât să fi meritat să faceţi rana în sine, darămite sarea...

întoarcerea

2009-09-08T03:02:00.005+03:00

aşadar din nou pe blogspot. de ce? pentru că pentru mine e foarte important aspectul blogului, iar pe wordpress nu aveam libertatea de a-mi alege o temă care să mă reprezinte şi să mă inspire. cine mă ştie de mai demult a observat că îmi place să îmi schimb destul de des aspectul, atât al blogului cât şi al meu. trebuia să văd cu ochii mei cum stă treaba cu wordpressul, nu pot să zic că am rămas cu un gust amar sau că e oribil, dar mie mi-e mai convenabil blogspotul.

de la el

2009-09-04T20:53:00.002+03:00

When our souls were introduced

no one of us could never know
what we will be going through
feeling high, feeling low

Being in heal, being above
i've cryed for help
i've cryed for love
and when darkness, sleeps beside you
and the mornings... far away
i wanna hold your hand...
and guide you

Out of heal, out of darkness
finaly were able to see
to see the beauty, not the beast
that once have fel her up at least
one day...

We will shine, we will shine
we will fly so high (x2)
haaay
hay..

one day...
we will shine, we will shine
we will fly so high (x3)
haaaaay (x4)

portretul lui dorian gray – oscar wilde

2009-09-03T01:06:00.000+03:00

*dragă băiete, nicio femeie nu-i genială. femeile aparţin sexului decorativ.n-au nimic de spus, dar acest nimic îl spun într-un mode fermecător. femeia reprezintă triumful materiei aspura spiritului, aşa cum bărbatul reprezintă triumful spiritului asupra moravurilor.

*oamenilor le place să renunţe la ceea ce ei înşişi au nevoie.

poveste cu "a fost odată"

2009-08-31T22:48:00.004+03:00

povestea trebuie spusă de la sigismund de luxemburg, "unul dintre cei mai longevivi regi ai ungariei" care a donat baronului banffy domeniul de la bonţida, iar regele albert i-a dat acestuia permisiunea de "a-şi ridica o cetate". aşadar in 1543 exista deja la bonţida un conac în stil baroc si renascentist. evident fiecare dintre succesorii baronului şi-au lăsat amprenta asupra construcţiei modificând corpuri ale acesteia. in 1944, "anul tragic pentru românia"*, nemţii au invadat domeniul şi au transformat castelul în spital militar. la sfârşitul celui de-al doilea război mondial cetatea a fost atacată , jefuită şi incediată de către nemţi. ce a mai ramas la banffy? material de construcţii pentru oricine avea nevoie, iar parcul de agrement s-a eclipsat treptat.
încă de prin anii 60 se vorbeşte despre reabilitarea ansamblului, însă doar acum putem vedea câteva grajduri sau locuinţe ale servitorilor restaurate, castelul fiind în continuare o ruină. în prezent la castel se organizează an de an, în ultimul weekend al lunii august, un festival cu scopul strângerii de fonduri necesare pentru reabilitare. anul acesta am fost şi eu prezentă şi am rămas încântată de cele văzute. deşi drumul până la castel este lung şi suspect de drept pentru o zona deluroasă, merită bătut. recitalul ducu bertzi şi focul de artificii pe muzica lui vangelis în incinta ruinelor castelului banffy au creat un cadru mirific. dacă v-am făcut curioşi poate ne întâlnim la anul :).

un clip drăguţ despre castel şi alte informaţii puteţi găsi AICI.

*aşa ne repeta profesoara de istorie din liceu la nesfârşit

21 was such a great number

2009-08-21T03:38:00.001+03:00

nu ne dorim ceea ce vrem

2009-08-12T17:15:00.001+03:00

chiar şi un creier putred de bărbat este mai bun decât al nostru, pentru că în situaţiile importante şi care contează tot femei o să fim.

cam aşa începe filozofia de pus în ramă a inei (şi nici măcar nu era beată)

nu ne place să primim ce vrem pentru că nu mai avem de ce să fim nervoase. şi ce femeie e aceea care nu-i nervoasă şi are tot ce vrea? vrem complicaţii şi răsturnări de situaţie, să avem cu ce scoate ochii. asta nu-ţi convine ţie acum, că nu ai de ce să te cerţi cu el şi găseşti tot felul de motive stupide: "nu m-a căutat azi", oooo da, că mori dacă nu vorbeşti o zi cu el. dacă te-ar înşela ţi-ar atrage atenţia. dacă ţi-ar face scandal şi ţi-ar da motive de ceartă. să fii femeie, adică să fii isterică, ai fi fericită, mulţumită că ai avea activitate. nu ai niciun indiciu că nu te înşeală, habar nu ai. "hoţul neprins e negustor cinstit", e musai să fie hoţ? da. altfel nu-i interesant, e prea "bun". nu există. trebuie să cauţi nod în papură, nu? te roade că nu ai cu cine te certa. nu ştiu unde scria: "femeile cu cât suferă mai mult cu atât iubesc mai mult". de aceea îl iubeşti pe ăla cu porecla urâtă, că nu te bagă în seamă. indiferenţa: suferinţa cea mai mare. mai bine ură decât nepăsare.

cu celălalt- resentimente multe din partea lui, iar te face să suferi cu încercările lui de a-ţi atrage atenţia, nu ştiu din ce motive şi cu ce scop, creşte iubirea.

în schimb el, care încearcă să fie de treabă, să-ţi facă pe plac, să-ţi dea cadouri drăguţe, el...eh...şi el pe acolo...

niciodată o femeie nu vrea ce are deja, sau ce se obţine uşor. nuuu, noi nu, batman. vrem căcatul ce nu-l avem. te gândeşti, te frămânţi, suferi, că doar eşti femeie şi-ţi place, căci numai aşa poţi iubi, dacă suferi!

fiecare cu of-urile lui

2009-08-12T01:58:00.001+03:00

vreau să reamintesc de un clip pe care mi l-a trimis spaz (jack of blades) la un articol mai vechi:

m-a amuzat teribil unul dintre comentariile de pe youtube la clip: " sivazh : Jesus, there wouldn't be that much blood if she had aborted Satan's baby". repede sar bărbaţii la comentat şi criticat. tare mari experţi sunt ei în toate :-j. se mai întâmplă doar să aibă dreptate din când în când, destul de des :">.

trei douăşiunu

2009-08-10T05:35:00.000+03:00

cafea. de unde? nu se stie. de ce? e dimineaţă. seara târziu? nări amorţite, gât însetat, pepsi. un gând. el. dor? da. abundenţă. necesar. de ce? nu se întreabă, nu se răspunde. ţânţar. de ce? ea. dor? da. iar? noi? ei? nu. numai noi, dar mai mult eu. tren...derapaj :|...beznă!

cine sunt eu (partea I)

2009-08-08T21:10:00.000+03:00

"mă numesc mirela vădean. au trecut de ceva vreme 20 de ani peste mine. nu pot accepta asta. nu sunt de acord cu îmbătrânirea fizică dar nici cu cea morală. îmi place să mă înconjor de adolescenţi, mă identific cu ei, deşi au trecut doi ani de când am păşit pe tărâmul oamenilor mari. îmi plac copii pentru că pe ei nu îi judecă nimeni atunci când nu pot să-şi asume responsabilitatea pentru ceea ce afirmă. îmi place să mint şi să fiu minţită mai ales cu declaraţii de genul "te iubesc orice ar fi"."

tatiana stepa

2009-08-07T18:14:00.001+03:00

astăzi încă o stea a folkului românesc s-a stabilit pe bolta cerească. din păcate folkul sărăceşte de valori. din ce în ce mai puţină lume apreciază exprimarea simplă, printr-o chitară veche şi-un vers profund.

îmi amintesc cum am luat împreună cu ina jurnalul naţional de la chioşcul din faţa cantinei complexului studenţesc observator. avea cadou volumul "nerostitele" de nichita stănescu. în paginile ziarului am mai descoperit un cadou: primele informaţii despre folk you. atât ştiam: în 30 iulie vom fi în vamă.

acum regret, enorm că am ales aşa deşi până azi mi s-a părut o întâmplare drăguţă.

cancerul ne-a luat-o pe tatiana, din fericire ne rămân acordurile magistrale şi bineînţeles vocea-i mlădioasă înregistrată pe atâtea suporturi media.

şi totuşi există iubire

rugă la marea neagră

nevoia de pixeli

2009-08-07T16:18:00.000+03:00

simt nevoia acută a unui aparat de fotografiat. nu se mai poate! trebuie să-mi achiziţionez unul. nu ştiu cu ce bani, dar o să-mi cumpăr. de care? point and shoot, bridge sau dslr? grea alegere. nu-s tocmai multimilionară aşa că îmi îndeplinesc capriciile în limita unui buget. parcă e un trend să ai un dslr, iar eu cum ader mereu spre ceea ce e la modă (am poză cu ochelari de soare în casă, nu pe hi5 ci la avatarul de messenger) parcă mi-ar prii să mă plimb prin lume cu un nikon d40 după mine. chiar şi pe culmile munţilor. pun mai puţine conserve în rucsac ca să îl pot căra (o hai că nu-i greu deloc!). nici oferta de la altex cu nikon-ul l20+gentuţă+charger+card de 2 gb (sincer numai de gentuţă aş avea nevoie), 10 megapixeli faţă de 6, sensibilitate iso de la 64 faţă de 200 nu sună rău. ambele sunt lăudate pe forumuri pentru raportul calitate-preţ foarte bun. acum rămâne să mă hotărăsc ce gaură să fac în contul cu economii: una de 500 de lei sau una de 1500 de lei.

portretul lui dorian gray - oscar wilde

2009-08-05T00:48:00.000+03:00

*nu înţelegi ce înseamnă o prietenie, harry -murmură el-, sau o duşmănie. ţie îţi plac toţi oamenii şi ăsta e un alt fel de-a spune că toţi îţi sunt indiferenţi.

*(...)nici unul dintre noi nu-i suportă pe alţii care au aceleaşi defecte ca ale lui.

*masele simt că beţia, prostia şi imoralitatea trebuie să le aparţină întru totul, iar dacă unul dintre noi se dă în stambă, braconează pe teritoriul lor

*un vis al formei într-o epocă a gândirii. (despre dorian gray)

mergem sus, sus de tot

2009-07-28T02:40:00.000+03:00

din nou de pe o zi pe alta, ne-am hotărât să mergem... pe omu. deci, sfinxule (mereu am zis că seamănă cu eminescu) vezi că vin să te văd şi din faţă căci în poze numai cu spatele stai, iar cu voi babelor vreau să stau la o bârfă.

eu şi grebluţa mea galbenă

2009-07-25T06:48:00.000+03:00

e pentru copii. nu! e pentru mine! e pentru cine vrea. e ca să ne jucăm în nisip. a găsit-o petro, dar mi-a dat-o mie. cred că nu-mi place. nu e neapărat pentru joc, poţi să priveşti cum se scurge nisipul printre dinţii ei. mulţumesc petro, nu pentru greblă ci pentru că ai fost ca mine şi nu ca ei. dinţii greblei...dinţii. am uitat-o înfiptă în ciment. totuşi, câteodată e ca mine. m-aş fi descălţat să simt nisipul dar firişoarele de deasupra cimentului nu mi-au ajuns. eu cu mine ne ştim de mult timp şi ne povestim mereu, ne-am bucurat când am întâlnit grebluţa, ne săturasem de gândurile noastre şi le-am ascultat pe ale ei. se întâmplă să fie rău, dar nu cred că-şi dă seama. e acolo cu ea. nu ştiu a cui e vina. am desenat o maimuţică pe nisip. taaaaaci că era maimuţică! am râs cu toţii. datorită ei :). m-a întrebat dacă vreau să stau. am adormit cu gândul la ea.

aşadar bâlci

2009-07-24T03:30:00.000+03:00

ca în fiecare an, vara (nu există o dată precisă, se ştie doar că în weekend), la noi în oraş se organizează hărmălaia pe nume: "zilele dejului şi festivalul cultural samvs".

despre festivalul cultural ce să zic... aşa oameni...aşa cultură(oameni mediocri şi cultură parvenită). la muzeul de istorie vor fi prezentate exponate ale muzeului de minerologie din baia mare. va fi şi o lansare de carte a marelui autor ioan buza. cum? oameni buni...nu-mi spuneţi că nu aţi auzit! nici pe google? dar e scriitor mare...are idei fenomenale a scris cartea aia...ah..."poeţii se roagă"...nu, pardon "poeţii în rugăciune". acum sunteţi răi...ştiţi cum e cu geniile, nu le place celebritatea. avem şi film, dacă nici regizorul cornel pop nu vă stârneşte interesul cu filmul lui "în amintirea lui giulelm şorban" atunci poate o expoziţie de fotografie a clubului casei de cultură condusă de o profesoară de chimie care nu a absolvit nici măcar un curs amărât de fotografi amatori. cam atât pe ziua de vineri din punct de vedere cultural. sâmbătă în schimb se va întâmpla ceva ce într-adevăr îmi place cum sună: "concurs de aeromodele(pe pista de aeromodele de lângă someş)", dar nu se specifica ora :(. duminică nu mi se pare că ar fi vreo activitate culturală(asta în cazul în care nu se mai prezintă costumele populare şi tradiţiile de pe valea someşului). îmi pare rău, dar cu alocuţiunea primarului prefer să fac avionaşe şi să o arunc în someş. iar să mă uit la el cum îşi decorează prietenii cu titlul de cetăţeni de onoare mă dezgustă din nou.

zilele dejului sau seara de tineret(deci e clar că la cultural se întâlnesc numai babalâci, tineretul dejean nu dă doi bani pe astfel de activităţi) constă în seri de concert. cine ne vor zgâria timpanele? artişti pe care toata ţara vor să-i vadă! va veni lume chiar şi din bucureşti special pentru a-i auzi pe: marea folkistă maria moldovan, dj gringo, interpretul de muzică uşoară gaby(sper că nu-i ţiganu' ăla gay din parcul mic), mossad şi yalla(muzicieni care cred că în băgatul pulii se reduce toata cultura hip-hop), iar la final plaz & win, crush şi alexandra ungureanu.

(ştiţi că în turda anul trecut au venit rednex? da...la zilele oraşului)

sâmbătă vom avea din nou concerte extraordinare cu: folkiştii (iar folk? e în trend sau ce?) timi şi tomi schimotzer, geo ambrus, emanuel cârstea. ooo m-am prins, majoritatea(mai ales tinerii) nu-s în stare să numească doi folkişti nici nu ştiu cu ce se mănâncă astfel de muzicâ deci au luat nişte artişti de pe marginea drumului şi fraieresc oamenii spunându-le că interpretează folk. dacă tot vroiaţi folk îi puteaţi aduce pe victor şi vasile şeicaru, ducu bertzi, mircea baniciu, nicu alifantis, tatiana stepa, magda puşcaş...nu? nu ai auzit domnu' primar de oamenii ăştia, nu-i aşa? nu-i bai las că ne cântă ştefan bănică că cică una i-a stricat chiuveta :-j, dar asta numai după încă un recital hip-hop cu noi ăştia feat slick, irod and front step şi matteo.

despre duminică nu pot să mă dau cu părerea pentru că este dedicată exclusiv muzicii populare. mie dacă îmi cântă cineva toate şogoriţele, înflorit-o ruguţu' şi mândre-s someşencele mă simt acoperită pe latura muzicii tradiţionale.

bineânţeles nu vor lipsi micii şi berea, tarabele ţiganilor şi tiribombele.

este o vorbă: "decât să faci un lucru de mântuială mai bine nu-l face deloc"

răzvan

2009-07-21T18:29:00.000+03:00

dacă tot am pomenit de răzvan, el va fi primul sacrificat.

povestea cred că a început la sfârşitul anului 2006. ne ştim de pe net, din fericire nu de pe haifaiv ci de pe hubul orăşelului nostru. despre ce anume am discutat nu îmi amintesc, dar bănuiesc că a observat din discuţiile ce le aveam pe hub că sunt elevă la lapi. mi-l imaginez că a intrat pe mine întrebându-mă "eşti în clasă cu otilia?". otilia fiind fableţea lui din vremea aceea şi colega mea de bancă. aşadar muuuuultă vreme discuţiile noastre se învârteau în jurul ei. de întâlnit, ne-am întâlnit în februarie 2007, în gară. mergeam la munte, pe vlădeasa (acum nu vă imaginaţi că aşa mă cunosc cu toţi cu cei ce mă înţeleg bine pe mess, îi chem la munte. nu... aşa s-a nimerit ca eu cu mădă să vrem la munte şi să nu avem cu cine merge, aşa că am chemat necunoscuţi din lista de mess). de acolo încolo discuţiile au luat o altă întorsătură (adică nu mai vorbeam aşa de mult despre otilia), am început să ne cunoaştem.

momente de ţinut minte:

*cum am mâncat tort de îngheţată de ziua lui pe dig

*revelion 2007-2008 (cat am pătimit din cauza lui după party)

*cum ne-am trezit în toiul iernii, când era cancer afară, să ne plimbăm noi pe dig

*cum a venit cu mine la zilele gherlii 2008(vroiam să prind bere gratis şi am ajuns la scena cand cantau ultima piesă)

*cum am mers la film, my mom`s new boyfriend, şi îi ziceam din 5 în 5 minute că tipul e de la CIA(decembrie 2008?)

*cum ne-am făcut planuri vreo lună să mergem la film în iulius mall şi am întârziat vreo 20 de minute, dar a fost vina lui mădă!(martie 2009)

*l-am forţat să danseze în discoteca tiffany după care am mers în arcana şi eu vorbeam cu anca iar el stătea sub o boxă, nu auzea nimic, îl ţineam la masa noastră drept obiect decorativ(vara 2008)

*cum ne-am dat pe carusel (am vânătaie între picioare)(iulie 2009)

*cum am aşteptat să înceapă focul de artificii în ultima zi de festival pe marginea podului de lângă gilaura cu berile lângă noi ca ultimii beţivii (iulie 2009)

la mare

2009-07-15T16:31:00.000+03:00

de data aceasta nu am mai corupt pe nimeni să vină cu mine la mare ci m-am lăsat aburită de prietenul meu azi noapte la două. aşadar în seara asta uuuuucici pe tren. ina ai putea să vii şi tu dacă tot sunt acolo luci cu didi :) sau...ţi-e frică pe tren? lasă că tot mai mergem la mare anu' ăsta, până în 31 decembrie avem vreme :*. pupicei, vă las în compania lui jason mraz

sfera nouă

2009-07-14T07:02:00.000+03:00

în urma unei discuţii cu răzvan am constatat că uit. discuţia era despre prietenia noastră. când am început noi să fim prieteni, de unde ne cunoaştem, primele discuţii. detalii ce le-am uitat complet, cu chiu cu vai şi cu mare ajutor din partea lui am început să-mi amintesc vag câte ceva. aşa că am hotărât să fac puţină muncă de cercetare şi să scriu despre relaţiile mele de prietenie.

sunt femeie

2009-07-12T22:26:00.000+03:00

cum am făcut această realizare biologică? nu uitându-mă între picioare ci descoperindu-mi demonul interior.

nu pot să bag mâna în foc pentru celelalte femei, dar cum le-am observat eu cred că şi ele sunt în situaţia mea. de ce sunt femeile de neînţeles? pentru că în noi există un aghiuţă care ne face să spunem "nu" atunci când gândim din toţi rărunchii "da". altă explicaţie cât de cât logică nu găsesc. de ce mama dracului am ales aşa când mi-am spus luni de zile că o să fac taman altfel?

fumuri...PARfumuri

2009-07-09T04:19:00.000+03:00

cât de important e parfumul în viaţa unei femei? de ce îl folosim?

există dovezi arhelogice care atestă existenţa parfumurilor încă de dinaintea descoperirii sticlei. parfumul, pe lângă faptul că pentru unii reprezintă un afrodisiac, clasează social (dă doamne să-mi permit parfum de inginer ), ajută la citirea persoanelor. oricine e îndreptăţit să întoarcă capul după o persoană ce miroase bine. aşadar parfumul ne defineşte. eu folosesc b.u. wild, nu l-am ales mirosind mii de mostre. pot să spun că el m-a ales pe mine. mama, de-a lungul anilor, a avut nenumărate parfumuri. mă lăsa şi pe mine să folosesc din ele, evident de sticluţele scumpe nu mă puteam atinge. nefiind prea feminină în adolescenţă nu prea insistam asupra parfumului, îl luam, puf puf şi plecam. la un moment dat am început să realizez că-mi plăcea "bu"(încă un motiv pentru care să-mi placă: bu-boo :) ). am întrebat-o pe mama de la ce vine numele, credeam că sunt iniţialele parfumierului. mi s-a părut din ce în ce mai interesant acest parfum pe măsură ce îi descopeream ambalajul pe care era inscripţionat: "be yourself, missed you. be wild. be young, be wild, be free, be fresh, be your dreams, be beautiful forever. be mine. be sweet, be back, be unforgetable. be sensual. love you. just b.u." la final am rămas... uau... that's the way i am...wild.

parfumul bărbătesc are acelaşi rol. eu personal am o mare mare chiar dubios de mare (nu înţeleg de ce) atracţie pentru băieţii ce folosesc str8 negru. sunt tipi care pot să confirme asta.

cuplul ideal din nările mele îl reprezintă categoric: b.u. wild şi str8 negru.